Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5732/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 4549/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5732R
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții și împotriva sentinței civile nr.2960/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMANIAN INTERNAȚIONAL BANK SA, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială plată sumă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2960/8.04.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea precizată, formulată de reclamanta ROMANIAN INTERNAȚIONAL BANK A, în contradictoriu cu pârâții și; a obligat pârâții și la plata către reclamantă a sumei de 14428,9 lei, plus comisioanele și dobânda legală aferentă contractului de credit nr. 28/06.12.2006 și 1/06.04.2006 până la plata efectivă a prejudiciului, proporțional cu salariul net al fiecărui pârât, de la data constatării pagubei; s-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a reținut ca, potrivit contractului individual de muncă din 10.09.2007, pârâtul este angajatul reclamantei, îndeplinind funcția de director la Sucursala Militari.
Prin actul adițional nr. 1/01.10.2007, încheiat la contractul individual de muncă nr.7967/10.09.2007, pârâtului i s-a schimbat locul de muncă, la Sucursala, îndeplinind aceeași funcție.
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 5899/14.09.2005, pârâta este angajata reclamantei, începând cu data de 20.09.2005, îndeplinind funcția de ofițer bancar - seller la Sucursala, conform fișei postului.
Urmare controlului efectuat de Direcția de control intern, s-au identificat doi debitori ale căror dosare de daune transmise la Asigurări pentru despăgubire au fost refuzate.
Astfel, din conținutul procesului verbal nr. 1681/21.04.2008, încheiat în urma controlului la Sucursala, reiese că reclamanta a încheiat contractul de credit nr.28/06.12.2006 cu.
La data de 08.10.2007, debitoarea a înregistrat o restanță de 66,03 lei credit și 72,91 lei dobândă, pentru care s-a emis notificarea nr.86/09.10.2007.
In conformitate cu dispozițiile contractului 0,10, încheiat cu asigurătorul Asigurări SA (art.5.1), în cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul are obligația să avizeze asigurătorul pentru dauna parțială sau totală, în maxim 10 zile lucrătoare de la data scadenței celei de-a doua rate neachitate, în cazul daunei parțiale, sau data scadenței celei de-a doua/ultimei rate/ultimelor rate de credit neachitate, în cazul daunei totale.
In speță, instanța reține că dosarul de daună a fost transmis asigurătorului cu adresa nr. 99/10.11.2007, cu o întârziere de 30 de zile în cazul contractului de credit nr. 28/06.12.2006, și a contractului de credit nr. 1/06.04.2007 (debitor ), motiv pentru care asigurătorul a refuzat acordarea de despăgubiri.
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că vinovați de prejudiciul produs reclamantei sunt cei doi pârâți, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Astfel, se reține că pârâta avea ca atribuție de serviciu, conform art. 3 pct. 15 din fișa postului, efectuarea activității de urmărire credite, respectiv aprobarea și tragerea din creditele aprobate să fie în conformitate cu decizia aprobată, realizarea activităților de nominalizare conform normelor interne.
Pârâtul, în calitate de director al Sucursalei, răspunde de întreaga activitate a unității, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a - SA.
In acest sens, se reține că pârâții au încălcat dispozițiile art.3 și 4 din Norma nr. 2/2007 privind administrarea creditelor și clauzele (art.5.1) contractului de asigurare nr../2.08.2005.
Prin urmare, prima instanța constată că în speță sunt îndeplinite elementele constitutive ale răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii, în sensul că pârâții au avut raporturi de muncă cu reclamanta la data producerii prejudiciului, există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților care prin încălcarea sarcinilor de serviciu au prejudiciat reclamanta, prejudiciu produs din vina și în legătură cu munca lor, împrejurare față de care, urmează a admite cererea de chemare în judecată.
In acest context, prima instanța a înlăturat susținerile pârâților, care nu au probat nevinovăția lor în producerea prejudiciului.
In plus, pârâta și-a luat angajamentul să plătească prejudiciul produs, angajament de plată ce se constituie într-o probă care demonstrează vina sa în producerea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentii-pârâti si, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In recursul sau, recurentul a mentionat ca instanța de fond a apreciat in mod greșit si netemeinic culpa ce-i revine, stabilind aceasta culpa o cercetare prealabila a fondului cauzei in sensul respingerii probei cu interogatoriu si martori pe situația de fapt privind data reala când recurentul a preluat activitatea sucursalei, anume in jur de 20.10.2007, si modalitatea de desfășurare a activității in acea sucursala.
Nu exista fisa postului recurentului-parat ci doar fisa postului paratei-intimate, fila 19-21 din dosarul cauzei. Vinovăția recurentului nu rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei si asa cum se arata in precizările la întâmpinarea recurentului depusa de BANCA ROMANIAN INTERNATIONAL BANK SA, recurentul avea "o obligație de diligenta si prudenta, respectiv de îndrumare si control".
Mai mult, in sentința se arata ca recurentul-parat se face vinovat de încălcarea Normei nr. 2/2007 care statuează "obligația acordării unei atenții deosebite creditelor securizate cu polițe de risc de neplata.".
Atunci, care sunt elementele constitutive privind vinovăția in stabilirea răspunderii civile contractuale in condițiile in care recurentul nu poate sa răspundă pentru lipsa informării in scris de către subordonatul sau a întârzierii la plata de către client atâta timp cat persoana investita cu aceste atribuții nu a informat pe șeful sau direct cu privire la aceasta întârziere?
Stabilirea prejudiciului s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 267 si 268 din Codul muncii privind cercetarea prealabila si anume: s-a întocmit de care inspectorul din cadrul Direcției de Control Intern procesul-verbal din data de 21.04.2008. In aceeași zi, sub presiunea domnului inspector, persoana vinovata parata-intimata semnează un angajament de plata, iar in data de 30 mai 2008 depune o contestație, din care rezulta ca a fost obligata sa semneze acel angajament de plata si ca i s-a comunicat ca va intra in vigoare peste 5 ani.
In acest sens, nu s-au respectat prevederile art. 267 si art. 268 din Codul muncii privind cercetarea prealabila, nota din 07 mai 2008 privind constituirea comisiei de cercetare disciplinara nu avea cum sa cerceteze in condițiile in care s-a incalcat dreptul la aparare al salariatului fiindu-i smuls un angajament de plata cu promisiunea aplicării sale peste 5 ani.
este faptul ca se emite in data de 07 mai 2008 nota privind constituirea comisei de cercetare disciplinara, in condițiile in care se cunoștea situația de fapt din procesul-verbal de control din data de 21.04.2008 si angajamentul de plata înregistrat la data de 21.04.2008 dar nu se solicita nici un raspuns scris recurentului cu privire la activitatea paratei-intimate.
Deși in data de 07 mai 2008 s-a solicitat constituirea comisiei disciplinare, nu se explica faptul cum a fost admisa încetarea contractului de munca cu acordul pârtilor a recurentului la data de 16 mai 2008, in condițiile in care urma sa fie supus cercetării prealabile Intimata-parata ROMANIAN INTERNATIONAL BANK a dorit probabil sa nu-i dea posibilitatea de a se apara si de a contesta in instanța o posibila sancțiune disciplinara nelegala ci a preferat sa se adreseze instanței de judecata pentru angajarea răspunderii contractual a recurentului a depune nici un inscris care sa conduca la stabilirea culpei recurentului.
este faptul ca instanța de fond, prin extensie, folosește înscrisurile care privesc pe parata-intimata si califica acel angajament de plata drept o dovada a vinovăției ambilor parati.
Se solicita admiterea recursului, casarea sentinței de fond si exonerarea recurentului de la plata prejudiciului. In subsidiar, se solicita admiterea recursului, casarea sentinței de fond si trimiterea spre rejudecare, cu cheltuieli de judecata.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1, art. 312 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 270 din Codul muncii.
In recursul sau, recurenta a aratat ca nu exista o legătura de cauzalitate intre producerea pretinsului prejudiciu si fapta sa, in calitate de angajat al unității reclamante. Astfel, în luna decembrie 2006, respectiv aprilie 2007, s-au acordat doua credite pentru nevoi personale solicitanților lonescu, respectiv.
Aceste dosare au fost întocmite de ofițerul de acordare credite, fiind apoi predate spre administrare directorului sucursalei,.
Începand cu luna iulie 2007, respectivii nu si-au mai achitat ratele scadente. Conform procedurii standard, au fost notificați in luna august 2007. Dupa ce s-a incasat contravaloarea daunei parțiale (ca urmare a contractului de asigurare încheiat de către reclamanta cu SC Asigurari), recurenta urmat procedura, întocmind dosarele de dauna totala.
SC Asigurări a achitat cu intirziere contravaloarea daunei parțiale pentru debitoarea lonescu. Dosarele de dauna totala pentru respectivii debitori au fost depuse cu intarziere, dupa expirarea termenului prevăzut in contractul de asigurare. Acest lucru s-a intamplat din cauza faptului ca Asigurări a plătit dauna doar dupa ce debitoarea a intrat la restanta cu cea de a treia rata.
A fost îndrumata in sensul ca dosarul de dauna totala trebuie depus după neplata a doua rate consecutive ce succed încasării contravalorii daunei parțiale.
A interpretat așadar acest lucru si pentru celalalt debitor -, aceasta după ce s-a consultat cu directorul sucursalei,.
Considerând ca dosarele nu au fost depuse in termen, societatea de asigurări a refuzat sa despăgubească banca in respectivele dosare,care au fost predate spre administrare recurentei, deși in fisa postului este trecuta doar ca atribuție generala - administrarea creditelor.
După ce asigurătorul a refuzat despăgubirea dosarelor s-a luat hotărârea, de conducerea sucursalei, ca acestea sa fie predate Centralei pentru declanșarea procedurii de executare silita.
Aceste dosare au fost acceptate in data de 10.12.2007 insa nu se stie daca s-a urmat aceasta procedura sau nu. Nimeni din unitatea bancara - inclusiv Direcția Juridica - nu a avut vreo obiecție in acest sens. Daca la aceasta data dosarele ar fi fost refuzate de Direcția Juridica, ar fi fost obligați sa achite prejudiciul de la acel moment si atunci dosarele puteau fi retransmise la asigurator, pentru încasarea contravalorii asigurării, lucru care nu s-a întâmplat.
Se menționează ca in momentul transmiterii lor către Direcția Juridica si, dosarele erau inca in asigurare. Prejudiciul de la data respectiva era mic si putea fi achitat.
Din data de 10.12.2007, dosarele respective nu se mai afla in administrarea Sucursalei.
In luna aprilie 2008, la Sucursala a avut loc un control intern, in urma căruia s-a întocmit un proces-verbal din care rezulta ca a fost creat un prejudiciu băncii in valoare de 2279,90 lei.
In urma constatării acestui prejudiciu mi-a fost luat un angajament de plata insa in condiții discutabile (sub amenințare )si in condițiile in care Directorul de Sucursala era in concediu medical neputind sa răspundă pentru acest pretins prejudiciu.
Mai mult,acest angajament -contestat ulterior- a fost pus in practica (parțial) ca recurenta sa fie instiintata in prealabil, reținându-i-se din salariu suma de 460 lei (la 30.05.2008), ca aceasta suma sa fie evidențiata in contabilitatea Sucursalei.
a tine cont de aceste aspecte, instanta de fond a respins proba cu interogatoriu, proba cu care multe dintre aceste aspecte s-ar fi lămurit. De asemenea, instanta de fond a considerat in mod injust ca prin angajamentul de plata ar fi recunoscut in totalitate producerea prejudiciului insa nu este asa.
Intimata-reclamanta Romanian International Bank SA a depus intâmpinare, aratand ca afirmațiile recurentilor, in sensul ca nu sunt întrunite, in cauza, condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale (lipsește fapta culpabila si vinovăția recurentului, precum si legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu) sunt nereale daca avem in vedere următoarele considerente:
La data de 21.04.2008, Direcția de Control Intern aaî ncheiat, in urma verificărilor efectuate la Sucursala, procesul-verbal nr. 1681, in care menționează neregulile constatate in activitatea sucursalei. Cu ocazia acestui control au fost identificate doua dosare de credit (debitori lonescu, respectiv ) care, desi asigurate pentru risc de neplata, nu au fost înaintate de recurenți asigurătorului in vederea încasării despăgubirii, in termenul menționat la art. 5.1 din contractul de asigurare nr. încheiat cu ASIGURĂRI SA.
In baza procesului-verbal nr. 1681/21.04.2008, Direcția de Control Intern a SA, la data de 07.05.2008, propune conducerii băncii constituirea unei comisii de cercetare disciplinara care sa analizeze daca faptele săvârșite de recurenți pot atrage răspunderea disciplinara a acestora. Intimata, in vederea respectării dispozițiilor art. 267 din Codul muncii, emite Ordinul nr. 238/04.06.2008, prin care aproba constituirea unei comisii de cercetare disciplinara care sa analizeze deficientele constatate de Direcția de Control Intern in activitatea Sucursalei.
La data de 16.05.2009, deci anterior emiterii ordinului de constituire a comisiei de cercetare disciplinara, recurentul solicita incetarea contractului individual de munca in temeiul art. 55 lit. b Codul muncii. In condițiile in care răspunderea disciplinara a recurentului nu mai putea fi angajata deoarece de la data săvârșirii abaterilor disciplinare trecuseră mai mult de 6 luni (dosarul de dauna al debitoarei lonescu trebuia întocmit de recurenți si transmis asigurătorului in intervalul 09-22.10.2007, iar dosarul de dauna al debitorului trebuia întocmit de recurenți si transmis asigurătorului in intervalul 16-29.10.2007), conducerea băncii a aprobat solicitarea recurentului de încetare a contractului de munca cu acordul partilor. Deci, susținerile recurentului in sensul ca nu au fost respectate dispozițiile art. 267 si 268 din Codul muncii nu sunt intemeiate.
In cazul recurentei, comisia de cercetare disciplinara a apreciat ca aceasta se face vinovata de producerea prejudiciului prin fapta predării cu intarziere la asigurător a dosarelor de dauna ale debitorilor si lonescu, dar si in cazul acesteia răspunderea disciplinara nu putea fi angajata deoarece trecuseră mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
In ceea ce privește angajamentul de plata, prin care recurenta recunoaște producerea pagubei si prin care isi asuma obligația de a plați băncii contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea cu intarziere a obligației de a preda la asigurător dosarele de dauna ale debitorilor si lonescu, se precizeaz faptul ca recurenta nu a făcut dovada faptului ca a fost constrânsa sa semneze acest angajament si nici a existentei unor alte cauze de nulitate absoluta a înscrisului. Mai mult, daca recurenta ar fi fost constrânsa, in data de 21.04.2008, sa semneze acest angajament de plata, nu se înțelege de ce nu a făcut contestație imediat ci abia in data de 30.05.2008, deci dupa mai bine de o luna de la semnarea angajamentului scris de plata.
Prejudiciul cauzat băncii prin îndeplinirea cu intarziere, de către recurenți, a obligației de avizare a dosarelor de dauna ale debitorilor si lonescu, este cert atat in privința existentei (fapt dovedit prin contractele de credit si fisele de cont ale debitorilor, ale căror dosare de dauna nu au fost întocmite in termenul indicat in contractul de asigurare), cat si in privința posibilității de evaluare, calculul creanțelor atașate (dobânzi, comisioane etc.) facandu-se dupa formulele standard, cunoscute inclusiv de către recurenți. Dovada înregistrării in contabilitatea băncii a prejudiciului rezulta din fisele de cont si din extrasele de cont aflate la dosar.
In cazul debitorului lonescu, data producerii prejudiciului o constituie data de 23.10.2007, respectiv prima zi care precede intervalul de 09.10.2007-22.10.2007, interval in care trebuia întocmita avizarea pentru dauna totala, iar in cazul debitorului data producerii prejudiciului o constituie data de 30.10.2007, respectiv prima zi care precede intervalul de 16.10.2007-29.10.2007, interval în care trebuia întocmita avizarea pentru dauna totala.
Dosarele de credit ale acestor doi debitori erau asigurate cu polițe de risc de neplata, ceea ce înseamnă ca, in condițiile respectării de către recurenți a dispozițiilor din contractul de asigurare nr. încheiat cu ASIGURĂRI SA, asigurătorul ar fi acordat despăgubirea daca cei doi debitori nu si-ar mai fi achitat ratele la scadenta. Susținerile recurentei, in sensul ca transmiterea dosarelor de dauna la asigurător a fost făcuta cu întârziere deoarece asigurătorul a achitat dauna parțiala cu întârziere, nu pot fi reținute deoarece in contractul de asigurare mai sus menționat nu este condiționat termenul de 10 zile, de transmitere a dosarelor de dauna la asigurător, de plata daunei parțiale.
Prin adresele nr. 14631/10.12.2007 si nr. 14789/14.12.2007 asigurătorul a refuzat acordarea despăgubirii motivat de faptul ca dosarele de dauna ale debitorilor lonescu si nu au fost transmise in termen de 10 zile lucrătoare de la de la data scadentei celei de-a doua rate neachitate. In aceste condiții, recurenții au trimis dosarele de credit ale debitorilor Direcției Juridice din Centrala SA in vederea declanșării procedurii de executare silita si recuperării debitelor restante din veniturile sau din vânzarea bunurilor urmăribile ale celor doi debitori. Precizam faptul ca dosarele de credit au fost transmise Direcției Juridice dupa ce asigurătorului le-a comunicat recurenților refuzul de a acorda despăgubirea. Intimata nu avea cum sa refuze primirea dosarelor deoarece răspunderea patrimoniala a recurenților este una subsidiara, ea intervine numai daca prejudiciul nu poate fi recuperat de la debitorii principali.
Deci, intimata a incercat, mai intai, sa recupereze prejudiciul de la debitorii principali, numai ca debitul restant nu a putut fi recuperat, deoarece, asa cum rezulta din actele de executare efectuate de executorul bancar, debitorii nu realizează venituri si nu dețin bunuri urmăribile.
In ceea ce privește afirmațiile recurentei, in sensul ca banca ar fi trebuit sa-i oblige pe angajați la plata prejudiciului, se apreciaza ca acestea sunt neîntemeiate, in condițiile in care a fost inlaturata, prin adoptarea Legii nr. 53/2003, vechea răspundere materiala a salariatului si implicit posibilitatea angajatorului de a mai emite decizii de imputare cu caracter executoriu, in vederea recuperării prejudiciului. Cu toate acestea, daca recurenții erau de buna credința, nimic nu ii împiedica sa isi asume unilateral un angajament scris de plata, in condițiile in care refuzul asigurătorului de a acorda despăgubirea se datorează neîntocmirii, in termen, de către recurenți a dosarelor de dauna. Recurenta si-a asumat un astfel de angajament insa nu l-a respectat.
In ipoteza in care prejudiciul nu putea fi recuperat de la debitorii principali, iar recurenții nu au inteles sa-l achite de bunăvoie, banca a promovat o acțiune in realizare pentru repararea prejudiciului si obținerea unei hotărâri judecătorești.
Referitor la raportul de cauzalitate intre fapta recurenților si prejudiciul suferit de banca, deși contractele de credit ale debitorilor lonescu si erau asigurate pentru risc de neplata, in baza contractului de asigurare nr. încheiat cu ASIGURĂRI SA, producerea prejudiciul suferit de banca este urmarea îndeplinirii cu întârziere, de către recurenți, a obligației de avizare a dosarelor de dauna. In ipoteza in care avizarea de dauna era întocmita conform art. 5 din contractul de asigurare, respectiv in termen de 10 zile lucrătoare de la data scadentei celei de-a doua rate neachitate, banca ar fi încasat despăgubirea de la.
Întocmirea dosarului de dauna trebuia realizata de ofițerul de urmărire, recurenta, care, conform art. 5.2.4 din Norma 2/2007 privind administrarea probelor, trebuia sa respecte, in cadrul atribuțiilor de administrare, condițiile stabilite prin contractul de asigurare, acordând o atenție deosebita creditelor securizate cu "polițe de risc de neplata".
Recurentul, in calitate de director de sucursala, avea o obligație de diligenta si prudenta, respectiv de îndrumare si control, asa cum menționează si recurentul in întâmpinarea depusa la dosarul de fond in data de 10.02.2009. Cu alte cuvinte, recurentul, in virtutea funcției deținute si conform art. 3.2 din Norma 2/2007 privind administrarea creditelor, răspundea de întreaga activitate de administrare credite, având deci in subordine si activitatea ofițerului de urmărire. Din moment ce avizarea de dauna a fost semnata si de recurentul, acesta a verificat-o inainte de aos emna.
In ceea ce privește vinovăția recurentului, se considera ca acesta si-a recunoscut indirect vinovăția, prin semnarea cu intarziere a avizărilor de dauna. Mai mult, la data de 24.12.2007 dl. Director si ofițerul de urmărire si recuperare au întocmit adresa nr. 4009 prin care solicita Direcției Juridice din Centrala SA declanșarea procedurii executării silite a debitoarei lonescu motivat de faptul ca dosarul de dauna totala a fost respins deoarece s-a depășit termenul de prezentare a acestuia. Deci, parații recunosc producerea pagubei in patrimoniul SA prin incalcarea termenelor de întocmire a dosarelor de dauna.
Cu ocazia cercetării disciplinare, parata a recunoscut prejudiciul produs băncii prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, insa considera ca vina nu ii aparține in totalitate, motiv pentru care prejudiciul nu ar trebui suportat numai de aceasta, ci împreuna cu fostul director al sucursalei, împreuna cu care a interpretat eronat prevederile contractului de asigurare.
Pe de alta parte, recurenta recunoaște întocmirea cu întârziere a dosarelor de dauna si, implicit, vinovăția in producerea prejudiciului atât in cuprinsul intampinarii depusa la dosarul de fond, in contestația depusa in data de 30.05.2008, in angajamentul de plata, cat si in recursul formulat.
Inlăturarea vinovăției recurentului pe motiv ca nu a fost informat cu privire la situația creditelor cu risc si ca data luării in primire a Sucursalei este alta decât cea indicata in actul adițional la contractului individual de munca al recurentului, nu poate fi reținuta deoarece schimbarea locului de munca (de la Sucursala Militari la Sucursala ) nu a implicat nici schimbarea atribuțiilor si nici a normelor interne in baza cărora isi va desfășura activitatea in cadrul Sucursalei; obligația acordării unei atenții deosebite creditelor securizate cu polițe de risc de neplata, prevăzuta la art. 5.2.4 din Norma 2/2007 privind administrarea creditelor, trebuia respectata de către recurentul indiferent de Sucursala la care ar fi indeplinit funcția de Director de sucursala; condițiile in care asigurătorul acorda despăgubirea sunt identice indiferent de sucursala deoarece acestea au fost negociate si stabilite la nivelul Centralei SA, ele fiind aceleași pentru toate sucursalele; intervalul scurs intre data schimbării locului de munca si data producerii prejudiciului, respectiv 20 zile, este mai mult decât suficient pentru a inventaria activitatea unei sucursale având in vedere atat volumul scăzut al activității Sucursalei, cat si faptul ca paratul a indeplinit o funcție similara in cadrul Sucursalei Militari.
In cuprinsul recursului formulat menționează faptul ca recurentul a fost informat cu privire la cele doua dosare de credit; recurentul avea tot interesul de a lua in primire cat mai repede Sucursala deoarece, conform cap. V Clauza de performanta din contractul de munca, nivelul salariului acestuia depindea de indeplinirea unui sistem de indicatori de performanta bazat pe bugetul de venituri si cheltuieli si comunicat la începutul anului fiecărei unități teritoriale. Astfel, pentru realizarea acestui buget era strict necesara cunoașterea situației prezente a sucursalei, aceasta fiind datoria fiecărui manager, a oricărei persoane care ocupa un post de conducere intr-o entitate al cărei scop este desfășurarea unei activități profitabile.
Astfel, este evident ca prin nerespectarea de către parați a normelor interne si a dispozițiilor contractului de asigurare nr. incheiat cu ASIGURĂRI SA s-a produs băncii un prejudiciu care nu a putut fi recuperat pe alta cale.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 si următoarele din Codul d e procedura civila, art. 270 si următoarele din Codul muncii.
a depus întâmpinare la recursul declarat de parata-recurenta, arătând ca, in condițiile in care recunoaște culpa sa exclusiva prin nota explicativa data la data de 18 aprilie 2008 aflata la fila 32 din dosar data inspectorului de audit intern, la punctul 4, de ce nu s-a întocmit si expediat in termen dosarele de dauna pt. despăgubire de către asigurătorul ASIGURĂRI? Răspunsul este - dintr-o greșeala de interpretare a normei.
tât pe fondul cauzei, cat si pe recursul declarat de, singurele motive de apărare sunt stabilirea culpei comune a directorului sucursalei si obligarea la plata in solidar.
In condițiile in care nu s-a depus fisa postului, vinovăția recurentului nu rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul avea "o obligație de diligenta si prudenta, respectiv de indrumare si control".
Dincolo de încercarea disperata a recurentei de a se stabili o culpa comuna, atat in cazul recurentei, cat si in cazul intimatului, nu s-au respectat condițiile cercetării prealabile. Dupa ce a fost luata in mod abuziv o nota explicativa la data de 18 aprilie 2008, de către intimata - INTERNATIONAL BANK si in condiții de presiune, la data de 07 mai 2008 s-a decis constituirea unei comisii disciplinare care nu mai putea cerceta nimic, in condițiile in care presupusa comisie avea deja o recunoaștere a faptei, obținută prin frauda si care nu avea nici un interes sa judece corect împrejurările in care s-a produs prejudiciul ci doar sa dea o aparenta de legalitate masurilor abuzive pe care le luase.
Comisia de cercetare prealabila a faptei se întrunește in baza ordinului nr. 238 din 04 iunie 2008 in data de 20 iunie 2008, cand se ia o nota explicativa recurentei si care isi recunoaște vina, dar condiționat de angajarea răspunderii intimatului.
Singurul scop al acești comisii întrunite tardiv este de a da o aparenta legala masurilor abuzive si nelegale luate impotriva angajaților.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererile de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In baza art. 270 din Codul muncii, (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. (2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Din conținutul acestui articol, rezulta condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului, savarsita in legatura cu serviciul, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, culpa salariatului.
In cauza, nu se poate retine indeplinirea condițiilor necesare antrenării răspunderii patrimoniale a salariatilor.
Faptul că asiguratul nu avizat asiguratorul, în cazul producerii evenimentului asigurat, pentru dauna parțială sau totală, în maxim 10 zile lucrătoare de la data scadenței celei de-a doua rate neachitate, în cazul daunei parțiale, sau data scadenței celei de-a doua/ultimei rate/ultimelor rate de credit neachitate, în cazul daunei totale, in conformitate cu dispozițiile contractului, încheiat cu asigurătorul Asigurări SA (art.5.1) și că, astfel, asigurarea nu și-a produs efectele nu are relevanță juridică în cauză, întrucât angajatoarea nu își poate invoca propria turpitudine, transferând riscul producerii unui prejudiciu, de genul acelui ivit în cauză, din sarcina sa în sarcina salariatului său.
In speță, dosarul de daună a fost transmis asigurătorului cu adresa nr. 99/10.11.2007, cu o întârziere de 30 de zile în cazul contractului de credit nr. 28/06.12.2006, și a contractului de credit nr. 1/06.04.2007 (debitor ), motiv pentru care asigurătorul a refuzat acordarea de despăgubiri.
Curtea apreciază că această împrejurare nu este de natură a transforma obligația de diligență, ce subzista în sarcina celor doi recurenti, într-o obligație de rezultat și nici de a exonera banca de propria sa răspundere.
Prevederile generale ale art. 9 capitolul XVIII din Regulamentul de organizare si functionare al ROMANIAN INTERNATIONAL BANK SA, pct. 5.2.4. al Normei nr. 2/2007 si pct. 5.1 al contractului de asigurare, încheiat cu asigurătorul Asigurări SA nu instituie obligatii de rezultat, ci de diligenta, exprimate prin termenul "o atentie deosebita va fi acordata".
Nici faptul ca avea ca atribuție de serviciu, conform art. 3 pct. 15 din fișa postului, efectuarea activității de urmărire credite, respectiv aprobarea și tragerea din creditele aprobate să fie în conformitate cu decizia aprobată, realizarea activităților de nominalizare conform normelor interne nu instituie obligatia de rezultat de avizare in termenul contractual a asiguratorului.
La fel, faptul ca pârâtul, în calitate de director al Sucursalei, răspundea de întreaga activitate a unității, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a - SA, nu ii conferea obligatia de rezultat.
In ce priveste angajamentul de plata dat de, acesta nu mai constituie titlu executoriu, in conditiile actualului Cod al muncii. El reprezinta doar un mijloc de proba, ce poate fi valorificat in contextul probator, intrucat este un act juridic unilateral, prin care salariatul recunoaste expres debitul pe care il are fata de angajator.
In plus, art. 270 din Codul muncii nu se refera la realizarea vreunei proceduri prealabile promovării acțiunii de către angajator, pentru recuperarea prejudiciului produs de salariat, din vina si in legătura cu munca sa, toata motivarea adiacenta fiind superflua.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți și împotriva sentinței civile nr.2960/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ROMANIAN INTERNATIONAL BANK SA, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civila, va obligă reclamanta să plătească pârâtei, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată avansate la fond, reprezentând onorariul aparatorului ales.
Un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecata decât in măsura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil.
Ca atare, va respinge ca nedovedită, cererea recurentului, de obligare la cheltuieli de judecată, pentru ca nu se probează efectuarea acestora, sarcina probei revenind recurentului, in baza art. 1169 din Codul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți și împotriva sentinței civile nr.2960/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ROMANIAN INTERNATIONAL BANK SA.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată avansate la fond.
Respinge ca nedovedită, cererea recurentului, de obligare la cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
01.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca Ilie
Judecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
