Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5866/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5866
Ședința din Camera de Consiliu de la 3 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol rezultatul dezbaterilor din data de 24 iunie 2008, privind recursul declarat de intimata reclamanta - SUPER SRL împotriva sentinței civile nr. 251 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar -, în contradictoriu cu pârâtă, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în data de 24 iunie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberărilor, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURT EA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la nr.- pe rolul Tribunalului O l reclamanta "Super " SRL Sac hemat în judecată pe pârâta și a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare,reactualizate cu indicele de inflație; plata sumei de 5000 lei reprezentând prejudiciu moral produs societății și plata sumei de 15000 lei reprezentând pierderile suferite de la data neprezentării la serviciu a pârâtei; precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii sale reclamanta arătat că în perioada iunie 2004-septembrie 2005 pârâta a efectuat cursuri de calificare în meseria de cosmetician-estetică,masaj -reflexo terapie și boody piercing în orașele C și și a suportat contravaloarea acestor cursuri în cuantum de 1600 lei și cheltuielile de transport în cuantum de 300 lei.
A mai arătat reclamanta că printr-o clauză la contractul individual de muncă s-a stabilit ca după calificare, pârâta să lucreze trei ani în societate iar în cazul că va părăsi locul de muncă mai devreme se obliga să plătească cheltuielile de școlarizare reactualizate și un prejudiciu moral de 300% din această sumă conform angajamentelor de plată asumate.
De asemenea a mai arătat reclamanta că pârâta a părăsit locul de muncă în data de 05.02.2007 și ca urmare i-a fost emisă decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr.4 / 08.- conform art.52 alin 1 lit." a ",iar ulterior decizia de încetare a contractului individual de muncă al pârâtei nr.5 / 27.03.2007 și a făcut demersuri pentru recuperarea sumelor prevăzute în clauzele contractuale însă pârâta a refuzat să le achite.
A mai precizat reclamanta că în urma părăsirii locului de muncă de către pârâtă, a fost imposibil să găsească o persoană calificată care să lucreze în locul acesteia,cu toate că s-au dat mai multe anunțuri publicitare, unitatea suferind pierderi în cuantum de 15.000 lei.
În susținerea cererii sale reclamanta a depus la dosar contractul individual de muncă, decizia nr.4 din 8.03.2007, decizia nr. 5 din 27.03 2007,angajament de plată, notificare,chitanțe,facturi.
Pârâta a depus la dosar note scrise prin care a arătat că este de acord să despăgubească unitatea cu contravaloarea cheltuielilor de școlarizare, dar în limita perioadei de 14 luni.
Cu privire la angajamentele de plată a 300% daune morale în cazul nerespectării clauzelor contractuale, pârâta a arătat că aceste angajamente au fost date înaintea începerii cursurilor de pregătire,cu vicierea consimțământului ei și în contractul individual de muncă încheiat după terminarea cursurilor nu a mai fost prevăzută această clauză,ca urmare susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Prin încheierea de ședință din 21.01.2008 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr.-,având în vedere că au fost înregistrate două dosare cu același obiect și aceleași părți.
La termenul din 11.12.2007 reclamanta,prin apărător a solicitat proba cu expertiză contabilă prin care să se constate care sunt cheltuielile efectuate cu școlarizarea pârâtei,în funcție de angajamentele de plată depuse la dosar,să stabilească cuantumul prejudiciului moral adus societății,să calculeze pierderile suferite de societatea reclamantă,probă încuviințată de instanță.
În cauză a fost numit expert, care a depus la dosar raportul de expertiză nr. 106 din 17.01.2008.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 251 din 26.02.2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SUPER SRL, împotriva pârâtei, și obligat pârâta la plata sumei de 661,50 lei contravaloarea cheltuielilor de școlarizare.
A respins capătul de cerere privind recuperarea prejudiciului moral și a pierderilor materiale ca neîntemeiat.
A obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a suportat cheltuielile de școlarizare și transport pentru pârâtă, pentru meseria de cosmetician-estetică, masaj-reflexo terapie și boody piercing, în perioada iunie 2004-septembrie 2005.
Din data de 05.02.2007 pârâta nu s-a mai prezentat la serviciu astfel încât reclamanta i-a emis decizia nr.4 din 08.03.2007 prin care i-a suspendat contractul individual de muncă și ulterior, decizia nr.5 din 27.03.2007, prin care i-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.61 lit."a"
Analizând angajamentele de plată aflate la dosar, fila 13, s-a reținut că pârâta avea obligația să plătească reclamantei cheltuielile de școlarizare precum și un prejudiciu în procent de 300% din această sumă în cazul în care părăsește societatea înainte de termenul de trei ani stipulat în contractul individual de muncă.
Din analiza raportului de expertiză s-a reținut că cheltuielile efectuate cu școlarizarea pârâtei, reactualizate, sunt de 322,24 lei; prejudiciul moral adus societății este de 1.866,72 lei; iar cuantumul pierderilor suferite de reclamantă ca urmare a imposibilității de a angaja o altă salariată calificată este de 15.000 lei.
Apărătorul reclamantei a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul că expertul, în mod eronat, a calculat aceste drepturi doar pentru perioada de 14 luni cât mai avea pârâta de prestat activitate în cadrul societății până la împlinirea termenului de trei ani cât aceasta se angajase că nu părăsește locul de muncă după calificare.
Instanța, față de solicitarea plății contravalorii cheltuielilor efectuate cu școlarizarea pârâtei s-a reținut că acestea au fost în cuantum de 1.600 lei și întrucât pârâta nu a respectat perioada de stagiu de trei ani, respectiv pentru perioada de 14 luni cât nu a prestat serviciu, cheltuielile de școlarizare au fost stabilite de expertiză la suma de 661,50 lei.
Astfel se apreciază că restituirea sumelor reprezentând cheltuieli de școlarizare se face proporțional cu perioada nelucrată.
Cu privire la acordarea daunelor morale în procent de 300% asumate de pârâtă prin angajament de plată, va dispune respingerea acestora ca neîntemeiate, având în vedere că în contractul individual de muncă încheiat cu pârâta după cursurile de calificare nu a mai fost prevăzută nici o clauză contractuală în acest sens.
În ceea ce privește acordarea sumei de 15.000lei reprezentând pierderi suferite de societate ca urmare a nerespectării perioadei de stagiu de trei ani, s-a apreciat că potrivit salariații răspund patrimonial numai pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, respectiv, pentru un prejudiciu real, cert și material. Ori, în cauză reclamanta solicită contravaloarea unui prejudiciu incert și ca urmare instanța va dispune respingerea acestora ca neîntemeiate.
De asemenea s-a apreciat că susținerea reclamantei că pârâta a semnat angajamente de plată prin care se obliga la restituirea sumelor menționate,este neîntemeiată având în vedere că potrivit art. 164 alin2 reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la data de 20 martie 2008 reclamanta - SUPER SRL S, criticând-o ca nelegală, susținând că în mod greșit Tribunalul Olta admis doar în parte acțiunea formulată împotriva pârâtei.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată s-a susținut că în mod eronat prima instanță nu i-a acordat în întregime pe perioada celor 3 ani de zile, cheltuielile de școlarizare suportate pentru aceasta, ci numai proporțional cu perioada lucrată, în condițiile în care prin contractul individual de muncă intimata s-a angajat și era obligată să suporte în întregime cheltuielile de școlarizare, dacă nu respectă termenul respectiv. Astfel, pârâta trebuia obligată la plata sumei de 1941,67 lei conform suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare pe perioada celor 3 ani de zile, reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, și nu la plata sumei de 661,50 lei.
În al doilea rând s-a susținut că în mod greșit au fost respinse celelalte două capete de cerere, având drept obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a beneficiului nerealizat.
Sub acest aspect s-a invocat faptul că sunt eronate considerentele hotărârii recurate întrucât în contractul de muncă încheiat cu pârâta s-a specificat faptul că angajamentul de plată semnat anterior de către aceasta face parte integrantă din contractul de muncă, astfel încât trebuia obligată și la plata daunelor morale în procent de 300%.
S-a învederat și faptul că intimata trebuia obligată și la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea veniturilor nerealizate de către recurentă pe perioada celor 14 luni de zile cât intimata nu a lucrat până la împlinirea termenului de 3 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate de reclamantă și de dispoz. art. 3041Cod pr. civilă Curtea reține următoarea situație de fapt și de drept, pe baza căreia, calea de atac formulată dec ătre reclamantă este întemeiată în parte și se va admite sub acest aspect.
Astfel, reclamanta a suportat cheltuielile de școlarizare și transport pentru pârâtă în vederea pregătirii acesteia în meseria de cosmetician - estetică, masaj-reflexoterapie și body pierscing, în perioada iunie 2004 - septembrie 2005, însă începând cu data de 5 februarie 2007 intimata nu s-a mai prezentat la serviciu, astfel încât s-a emis decizia nr. 4/8 martie 2007, prin care i s-a dispus suspendarea contractului de muncă, iar ulterior decizia nr. 5 din 27 martie 2007 prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă, conform dispoz. art. 61 lit. a din Codul Muncii.
În vederea desfășurării activității între părți s-a încheiat la data de 5 aprilie 2005 contractul individual de muncă unde la lit. e se prevede faptul că angajata se obligă să nu părăsească societatea înainte de expirarea termenului de 3 ani, iar în caz contrar să achite cheltuielile de școlarizare reactualizate la nivelul inflației.
Se constată astfel că în mod greșit prima instanță a admis doar în parte acest capăt de cere formulat de către societatea comercială reclamntă, dispunând obligarea pârâtei doar la plata sumei de 661,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare, reduse proporțional în raport cu timpului efectiv lucrat de pârâtă, aceasta părăsind societatea cu circa 14 luni anterior expirării termenului de 3 ani. Se impunea obligarea pârâtei la plata sumei de 1941,67 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare pe perioada celor 3 ani de zile, reactualizată, fiind irelevant faptul că aceasta a lucrat o perioadă de timp și a desfășurat activitatea în cadrul societății comerciale reclamante, esențial fiind faptul că nu a respectat termenul de 3 ani de zile.
În condițiile în care intimata nu a respectat obligația asumată, de a lucra timp de 3 ani de zile în cadrul recurentei, prima instanță trebuia să dispună obligarea acesteia la contravaloarea cheltuielilor de școlarizare aferente întregii perioade.
Celelalte două motive de recurs formulate de către recurentă sunt neîntemeiate, în mod corect Tribunalul Olt soluționând cele două capete de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune morale și a beneficiului nerealizat.
Cu privire la daune morale se va avea în vedere decizia nr. 40 din 7 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 1000/2007, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, dispunând că - în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit dispoz. art. 269 alin. 1 din Codul Muncii, daunele mortale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
Sub acest aspect recurenta a susținut că Tribunalul Olta considerat în mod eronat că nu există în contractul individual de muncă încheiat între părți, o clauză referitoare la acordarea daunelor morale, câtă vreme aceștia au stabilit că angajamentele de plată asumate anterior de către pârâtă fac parte din contractul individual.
Analizând clauzele contractuale asumate de către părți (lit. e) se constată că pârâta s-a angajat să nu părăsească societatea înainte de expirarea termenului de 3 ani de zile, obligându-se de asemenea să plătească cheltuelile de școlarizare reactualizate la nivelul inflației, la data achitării și conform declarației date. Se constată astfel, că referitor la plata daunelor morale, în contractul individual de muncă nu există nici o clauză expresă sau implicită, astfel încât în mod întemeiat s-a respins acest capăt de cerere, iar angajamentele de plată asumate individual de către intimată își pierd valoarea probatorie, atâta vreme cât nu fac parte integrantă din contractul individual de muncă.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat, se constată de asemenea că a fost soluționat corect de către prima instanță, câtă vreme natura juridică a răspunderii patrimoniale reglementată de Codul Muncii, este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, astfel încât are drept obiect numai repararea pagubelor materiale.
Beneficiul nerealizat solicitat de către societatea comercială reclamantă se întemeiază în drept pe dispoz. art. 998 și 999 Cod civil, izvor de drept care nu se aplică în cadrul raporturilor de muncă decât în situația de excepție potrivit considerentelor deciziei în interesul legii a ÎCCJ nominalizată anterior, astfel încât și acest motiv de recurs formulat de recurentă este neîntemeiat.
Față de considerentele arătate se constată că hotărârea Tribunalului Olt este afectată de motivul de modificare prevăzut de dispoz. Art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă, astfel încât în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul declarat de societatea comercială se privește ca fiind întemeiat și se va admite, dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 1941,67 lei, reprezentând cheltuieli de școlarizare aferente perioadei de 3 ani de zile.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SUPER SRL împotriva sentinței civile nr. 251 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar -, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Modifică sentința în sensul că dispune obligarea pârâtei către reclamant la plata sumei de 1941,67 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. Jud. S
Ex.3//10.07.2008
Jud. fond I
C
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
