Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5905/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (număr în format vechi 4362/2009 )
DECIZIA CIVILĂ NR.5905/
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta - " " -, împotriva sentinței civile nr.2085 din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1396/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect- plată sumă-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta -" "-,prin apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.543 din data de 04 aprilie 2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Recurenta, prin avocat,depune la dosar înscrisuri.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta -" "-, solicită admiterea recursului,modificarea în totalitatea a sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă,declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2085 din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1396/3/LM/2009, a fost espinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, ârâtul p. a fost angajatul reclamantei până la data de 23.12.2005, când i-a încetat contractul individual de muncă.
n susținerea acțiunii sale, reclamanta a invocat ca temei juridic îmbogățirea fără justa cauza, insa condițiile pentru admiterea unei asemenea acțiuni nu sunt îndeplinite.
. fără justă cauza este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din faptul juridic al îmbogățirii se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul sau de a restitui, in limita îmbogățirii, către cel care si-a diminuat patrimoniul, acesta;n urma având posibilitatea intentării unei acțiuni in justiție actio de im rem verso- prin care se pretinde restituirea.
Însă, de vreme ce alte instanțe au tranșat situația juridica din care deriva pretențiile reclamantei, aceasta fiind partea care a pierdut procesul, nu mai poate invoca in beneficul sau imposibilitatea de a-si valorifica dreptul sau pe o alta cale, in principal.
Astfel, chiar daca sunt îndeplinite condițiile materiale pentru intentarea acțiuni in restituire, respectiv mărirea patrimoniului paratului cu o suma de;pe care a mai încasat-o o data în temeiul unei sentințe judecătorești, micșorarea patrimoniului paratei cu suma achitata de doua ori, precum si existenta unei legături de cauzalitate între sporirea patrimoniului paratului si micșorarea patrimoniului paratei, care au o cauza unica, nu suni: îndeplinite condițiile juridice ale intentării acțiunii in restituire.
Prima condiție, absenta unei cauze legitime a marini patrimoniului unei persoane in detrimentul altei persoane, chiar dacă ar fi îndeplinita, nu este îndeplinita cea de-a doua, absenta oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cei care si-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Acțiunea întemeiata pe îmbogățirea fără justă cauză are caracter subsidiar si poate fi promovata, doar daca cel păgubit nu are si nici nu a avut o alta cale de drept, sau o alta acțiune in justiție pentru valorificarea dreptului sau ia reparație.
În cazul de față, data fiind calitatea de fost salariat a paratului, pentru repararea pierderii patrimoniale suferite reclamanta ar fi avut la îndemâna o acțiune in răspundere patrimoniala întemeiata pe prevederile art.270 muncii, pe care ar fi putut sa o formuleze chiar pe calea unei cereri reconvenționale, in cadrul litigiului inițiat:de fostul angajat având ca obiect drepturi salariale, data fiind strânsa legătura intre cele doua cereri.
Împrejurarea ca reclamanta nu a înțeles sa uzeze de aceasta cale si faptul ca in cadrul acelui litigiu nu a înțeles sa producă suficiente probe din care sa rezulte ca o parte din drepturile salariale pretinse au fost achitate deja, nu o mai legitimează, după pierderea procesului, sa uzeze de o alta cale, la adăpostul unui alt temei juridic.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, reclamanta - -, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, hiar dacă instanța respinge excepția autorității de lucru judecat, pe fondul cauzei, întreaga apărare pornește de la reținerea greșită că aceiași situație de fapt, identică în cauza de față, a fost analizată și corect reținută, în cadrul dosarelor având ca obiect pretenția acordării primelor de Paște și
Or, în cererea introdusa de pârât obiectul l-a reprezentat obligarea unității la plata primelor de sărbători ulterior anului 2003, pe când în acest dosar -a cerut restituirea sumei înglobate în salariul de bază în martie 2003, care a fost menținută în acesta și ulterior anului 2003, cu reprezentarea ce -a dovedit falsă că se stinge obligația de plată a primelor de sărbători.
Pentru anul 2003 acordarea sumei de 70 lei pe lună, majorată cu 9,4% și aflată sub influența tot apreciativă a tuturor sporurilor cumulate și-a avut deplina justificare în stingerea dreptului la prime, limitat la acel an.
Numai că începând cu anul 2004 menținerea acestei sume în salariul de bază prin felul în care justiția a rezolvat pretenția pârâtului de a i se da distinct primele este retroactiv lipsită de cauză juridică, pârâtul îmbogățindu-se fără vreo legitimitate.
În ceea ce privește cauza juridică, nici acest element nu e comun întrucât în procesul anterior la care instanța se raportează aceasta a fost stabilită jurisdictional ca fiind reprezentată de art.168 alin.1 al CCM din 2003 în variantele aplicabile pe perioada 2004-2007 urmare succesivelor modificări, completări și prelungiri a efectelor prin acte adiționale, pe când cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată de avocat pentru o reprezintă acordarea primelor distinct pe cale jurisdicțională unită cu nerevenirea la situația anterioară includerii primelor în salariul de bază care a prefigurat din perspectiva art.168 alin.2 din o plată nedatorată.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat ținând seama de faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1201 Cod civil, deoarece există doar identitate de părți, neexistând identitate de obiect și cauză, prima acțiune fiind formulată de către pârât în calitate de reclamant și a vizat obținerea unor drepturi salariale sub forma primelor de Paște și C, iar obiectul speței de față, îl constituie restituirea unor sume încasate necuvenit de la fostul salariat, iar prima acțiune și-a avut temeiul în drept pe prevederile contractului individual de muncă și ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în timp ce prezenta acțiune este întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
De asemenea, în recurs au fost reiterate susținerile făcute la instanța de fond cu privire la includerea primelor de Paște și de C în salariul de bază al salariaților, însă referitor la acest aspect s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că acestea sunt apărări care trebuiau valorificate cu ocazia judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr-, pe rolul Tribunalul Prahova, situația analizată acolo având autoritate de lucru judecat.
În mod corect instanța de fond a stabilit și faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru intentarea acțiunii în restituire, deoarece chiar dacă ar fi fost îndeplinită condiția absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție constând în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite, întrucât având în vedere calitatea de fost salariat al pârâtului reclamanta avea la îndemână o acțiune în răspundere patrimonială întemeiată pe dispozițiile art.270 Codul muncii, pe care nu a înțeles însă să o utilizeze.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - " " -, împotriva sentinței civile nr.2085 din data de 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1396/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
04.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
