Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5986/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5986
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de către, împotriva deciziei civile nr.651/30.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - - Filiala CN SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul reprezentat de avocat pentru intimată - - - Filiala CN SA, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul solicită admiterea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art 318 pr.civ. anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs care nu a analizat toate motivele invocate și acordarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului în vederea analizării în profunzime a motivelor cu observarea înscrisurilor ce au stat la baza stabilirii prejudiciului, fiind exclusă răspunderea patrimonială a contestatorului față de intimată
Consilier juridic pentru intimata C - - FILIALA CN A solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nelegală și netemeinică având în vedere considerentele formulate în scris prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Prin decizia civilă nr.651/30.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a respins recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 169 din 02.02.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr. 2064/CM/2004, în contradictoriu cu intimata reclamantă C - - FILIALA CN, având ca obiect "răspundere patrimonială".
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In urma sesizării momentului că, în data de 30 august 2004, sigiliul aplicat pe ușa magaziei sale prezintă urme de forțare prin presare, intimata reclamantă a sesizat Poliția pentru efectuarea de cercetări dispunându-se de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J, clasarea cauzei motivându-se că în cauză sunt conturate elemente ale răspunderii civile materiale față de gestionar, cu atât mai mult cu cât acesta nu a putut justifica lipsurile din gestiunea sa.
S-a invocat prin motivele de recurs faptul că vinovați de dispariția materialelor sunt alte persoane, dar fără a proba aceste afirmații.
In schimb, declarațiile martorilor au învederat că singurul responsabil de materialele scoase din magazie este gestionarul, acesta asistând întotdeauna la ridicarea cantității de cupru și transportarea oricărei cantități până la confirmarea acesteia prin cântărire, întocmindu-se apoi actele de însoțire a mărfii.
Prin Ordonanța din 11 aprilie 2007, s-a reținut că reclamantul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. 1 cod penal, plângerea formulată împotriva acesteia fiind respinsă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J din 16 mai 2007.
Pârâtul s-a adresat Judecătoriei Tg. J cu plângere împotriva acestei din urmă ordonanțe, plângere respinsă prin sentința penală nr. 244 din 03 septembrie 2007, reținându-se că acesta este în culpă pentru nerealizarea sarcinilor de serviciu, neanunțând conducerea de modificarea sigiliului și nu verificat magazia în perioada 05 august - 30 august 2004, deși știa că în interiorul magaziei sunt depozitate, pe lângă subansamble din aluminiu și cupru, și deșeuri din cupru.
A fost reținută și neglijența cu privire la neînregistrarea în evidență a cantității de 43 kg deșeu cupru sart și la crearea de plusuri constatate de comisia de inventariere a - prin procesul verbal din 09 septembrie 2004.
Această sentință a fost menținută de Tribunalul Gorj prin decizia penală nr. 1002 din 06 decembrie 2007.
Astfel, față de cele expuse mai sus, nu s-a putut reține lipsa culpei acestuia în condițiile în care pe latura penală s-a confirmat vinovăția acestuia, pârâtul fiind răspunzător material pentru prejudiciul creat în patrimoniul intimatei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 cod. pr. civ.
Având în vedere modul defectuos de desfășurare cercetărilor penale efectuate pentru identificarea autorilor sustragerii cantității de cupru și a materialelor din magazia gestionată de petent, instanța ar fi trebuit să analizeze motivele de recurs invocate și, constatând că nu există legătură de cauzalitate între atribuțiile de serviciu ale recurentului și prejudiciul constatat cu ocazia inventarului (52. 130. 400 lei), acesta nu poate fi ținut să răspundă patrimonial în raport de dispozițiile art. 270 Codul Muncii raportat la art. 24, 25 din Legea nr. 22/1969, impunându-se soluția admiterii recursului, modificării sentinței și respingerea acțiunii.
S-a mai menționat că, soluționând recursul, instanța a comis și o eroare de fapt, în sensul că nu a observat că, în afara procesului verbal de inventariere depus la fila nr. 4 în dosarul instanței de fond, nu există nici un alt act justificativ pentru paguba solicitată de intimat ca fiind de 95. 078. 001 lei.
Chiar dacă în solicitarea formulată de intimată s-a argumentat că suma de 95. 078. 001 reprezintă suma de 52. 136. 400 lei (prejudiciul cauzat și constat cu ocazia inventarierii) la care s-a aplicat Ordinul MF nr. 2388/1995 în raport de care societatea trebuie despăgubită cu valoarea de înlocuire a bunurilor constatate lipsă în gestiune, nu s-a făcut nici un fel de dovadă a bazei de calcul pentru stabilirea valorii de înlocuire, cu atât mai mult cu cât lipsa în gestiune a constat în lipsa unor deșeuri de cupru.
Instanța nu a analizat motivele invocate de recurent, care a contestat întreaga pagubă reținută în sarcina sa și deci, cu atât mai mult diferențele de valoare la care a fost obligat fără nici o justificare.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată nefondate susținerile contestatorului, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 cod pr. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul uneigreșeli materialesaucând instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,a omis din greșealăsă cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește eventualele erori de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, acestea nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, dispozițiile art. 318 teza I făcând vorbire doar despre greșelile de fapt, despre erorile materiale involuntare ce au legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Observând considerentele deciziei contestate, Curtea constată că s-a menționat expres că suma la care a fost obligat petentul este cea pretinsă de reclamant prin cererea de chemare în judecată și la care a și fost obligat intimatul prin sentința recurată.
De menționat că această din urmă hotărâre, menținută, ca temeinică și legală prin repingerea recursului, cuprinde în considerente, explicația că suma de 95. 078. 001 lei reprezintă valoarea de înlocuire lipsurilor din gestiunea intimatei, fiind deci, exclusă, existența unei greșeli materiale.
Referitor la teza a II-a a aceluiași articol, trebuie, de asemenea, menționat că aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt și de drept indicate de parte care sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să menționeze considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntremeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor menționate de către recurent.
În speță, Curtea constată, pe de o parte, că nu s-a formulat un motiv de recurs distinct, referitor la cuantumul prejudiciului.
Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei contestate, instanța a răspuns tuturor criticilor formulate de recurenta contestatoare, făcându-se vorbire și analizându-se situația de fapt și probele administrate în cauză, ce au format convingerea instanței referitoare la vinovăția petentului cu consecința obligării acestuia la repararea prejudiciului creat în patrimoniul intimatei.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 318 teza I și a II-a cod. pr. civ. se vor respinge ca nefondate criticile formulate de contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către, împotriva deciziei civile nr.651/30.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - - Filiala CN SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.-/ 2 ex./ 14 dec. 2009
Tehn. 2ex/
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure
