Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 601/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6487/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 601/
Ședința publică de la 03.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - P SRL împotriva sentinței civile nr.6092/09.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.4740/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-pârâtă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare juridică la dosarul de fond, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza să se constate prejudiciul reținut în sarcina intimatei-pârâte. Arată că nu se poate reține argumentația instanței de fond în sensul că angajamentul de plată ar fi fost viciat, având în vedere declarația dată de însăși pârâtă prin care recunoaște că și-a însușit suma de bani. Or, aducerea la cunoștință nu reprezintă o viciere a consimțământului. Mai arată că intimata-pârâtă a persistat în greșeală producând prejudiciu în mod repetat. Mai mult, aceasta a recunoscut fapta.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.4740/3/LM/2009 reclamanta - P SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de 5869,80 RON actualizată până la plata efectivă, în funcție de indicele de inflație, precum și la eventualele cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, deoarece minusul înregistrat la aparatele de joc a fost constatat în gestiunea - SRL și nu a societății reclamante.
Prin sentința civilă nr. 6092/9.10.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - P SRL, în contradictoriu cu pârâta; a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pîrîtă, se arata că, potrivit dispozițiilor art. 282 CM, pot fi părți ale conflictului de muncă salariații și angajatorii, în speță între părți intervenind raporturi de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr. 4547 din 18.09.2007. Este lipsit de relevanță faptul că aparatele de joc folosite în activitatea societății angajatoare erau proprietatea altei societăți comerciale, aspectele de drept comercial nefăcînd obiectul analizei în prezentul dosar. Intrucît reclamanta are calitatea de angajator al pîrîtei, identitatea între persoana reclamantei și cea care ar fi titulara a dreptului afirmat a fost dovedită.
Pe fond, se reține că pîrîta a fost angajată în funcția de lucrător comercial, asimilată cu funcția de casier/gestionar, după cum rezultă din contractul individual de muncă și fișa postului depuse la dosar, avînd obligația de a păstra și utiliza valorile materiale și bănești ale companiei.
Din analiza prevederilor art. 270 alin.l CM, rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvîrșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciu, vinovăția salariatului.
în cazul în care se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a lipsurilor creează în sarcina gestionarului o prezumție de culpă, ceea ce înseamnă că este suficientă dovedirea existenței prejudiciului, pentru a antrena răspunderea patrimoniala a salariatului ce a îndeplinit funcția respectivă.
Pentru a da naștere răspunderii, prejudiciul trebuie să fie real și cert, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
Deși prin angajamentele de plată din 26.11 2008 și 29.11.2008 salariata s-a învoit să acopere paguba creată angajatorului, ulterior aceasta a refuzat despăgubirea sumei de 4869 lei.
Prin întîmpinare pîrîta a arătat că recunoaște minusul de 1000 de lei, dar a dovedit cu dispozițiile de încasare nr. 1/02.12.2008 și nr. 2 din decembrie 2008 că aceasta paguba a fost acoperită, nemaiexistînd temei pentru solicitarea din acțiune.
Intrucît salariata a încălcat angajamentul asumat la data de 26.11.2009, arătînd prin întîmpinare că nu constituie exprimarea liberă a voinței sale, fiind semnat sub presiunea exercitată de angajator, acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi în fața instanței existența pagubei și întinderea acesteia.
Obligația de serviciu a reclamantei era de a încasa contravaloarea impulsurilor de joc din aparatele de joc, ceea ce înseamnă că, pentru a dovedi lipsa unei sume de bani este necesară o evidență a acestor impulsuri. Niciunul din actele de la dosar nu conține mențiuni referitoare la numărul impulsurilor, cu excepția înscrisului de la fila 6, care nu menționează numele sau semnătura vreunei persoane, pentru a se stabili calitatea celui care l-a întocmit, astfel că nu poate fi reținut de instanța ca înscris probator.
Articolul 40 din decretul 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă prevede că evidența încasărilor în numerar se ține cu ajutorul registrului de casă, soldul casei fiind stabilit în fiecare zi de casier, documentele fiind verificate în mod obligatoriu, în aceeași zi de compartimentul financiar contabil.
Nu au fost depuse la dosar dovezi privind efectuarea din ziua în care s-a constatat prejudiciul a verificării compartimentului contabil, pentru a vedea dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund cu cele din chitanțele emise.
Potrivit art. 46 alin. 4 din Decretul 209/1976, dacă se constată neconcordanța dintre soldul scriptic și soldul faptic, verificarea se extinde asupra documentelor de casă, pentru a se verifica eventuale erori de înregistrare sau alte cauze care au influențat soldul de numerar în casă, întocmindu-se un proces verbal.
Actul constatator al pagubei este "raportul de inventariere a gestiunii aparatelor de loc" întocmit de managerul de zonă la 26.11 2008, lipsind orice înscrisuri care să demonstreze mecanismul producerii lipsei în casierie, rezultate dintr-o verificare riguroasă și conformă cu actul normativ indicat mai sus. efectuată de compartimentul financiar contabil. Constatarea din acest raport a fost preluată în contabilitatea reclamantei pentru a înscrie prejudiciul, fiind însă insuficient pentru a demonstra că lipsa este cauzată prin neîncasarea contravalorii impulsurilor sau sustragerii banilor de către casieră. Procesul verbal din 26.11.2008 de la fila 13, constată o diferență de 1, 06 lei, venind în contradicție cu celelalte înscrisuri care menționează o lipsă de 4869, 8 lei. Mai mult, în contabilitate apare suma totală de 5869, 80 lei, deși salariata a acoperit prejudiciul de 1000 lei din data de 29.11.2008.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a reținut că nu s-a probat existența prejudiciului real și cert care să atragă răspunderea patrimonială a salariatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.7,9 și art.3041Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă - P SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 6092, rejudecarea cauzei si, in cazul respingerii acestei cereri, modificarea sentinței recurate in sensul admiterii in parte a acțiunii, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1. In sentința civila atacata, instanța motivează respingerea acțiunii ca neîntemeiata cu argumentul ca pentru a da naștere răspunderii, prejudiciul produs de salariat trebuie sa fie real si cert, fiind necesar ca din actele de constatare a pagubei sau din alte probe sa rezulte neîndoielnic intinderea cuantumului pagubei.
Menționam ca in codul muncii in vigoare sau in contractul de munca al salariatei, ori in regulamentul intern, nu este nimic menționat in acest sens - condițiile fiind cerute in dreptul comercial, in cadrul unei proceduri speciale, a somației de plata. Condițiile in care poate interveni răspunderea patrimoniala a salariatului sunt cuprinse in codul muncii - art. 270 alin. 1. prevederi care fac vorbire de răspunderea civila contractuala. Iar art. 1 350 din Codul Civil nu prevede aceste condiții, ci doar ca orice persoana răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti este obligata sa repare acest prejudiciu, in condițiile legii (in speța, codul muncii ).
O alta mențiune a instanței este ca angajamentul de plata al paratei nu constituie exprimarea libera a voinței sale, fiind semnat sub presiunea exercitata de angajator si, in consecința, acestuia din urma ii revine sarcina de a dovedi in instanței existenta pagubei si întinderea acesteia.
Recurenta menționeaza ca parata, chiar prin întâmpinare, recunoaște ca a produs prejudicii angajatorului, din culpa sa - sau asa cum este exprimat in întâmpinare: "obținut probabil din eroarea de calcule a subsemnatei". insa este faptul ca aceasta confirmare se refera doar la un prejudiciu parțial si despre care susține ca ar fi fost restituit prin doua dispoziții de plata, transmise in copie, prin fax. Nu au fost prezentate originalele acestor dispoziții de incasare, cu atat mai mult cu cat societatea recurenta nu are cunoștința de ele, nefiind nici o inregistrare contabila a lor, iar mențiunile înscrise pe aceste dispoziții de incasare nu coincide - una având inscris la scopul incasarii -incasare din minusul de 1000 lei de la, iar cealaltă având inscrisa mențiunea ca reprezintă salariu luna decembrie, si nu restituire prejudiciu sau ceva in legătura cu acest lucru. Considera ca instanța ar fi trebuit sa solicite exemplarele originale ale acestor inscrisuri de la salariata si sa le cerceteze amănunțit, pentru a putea ajunge la decizia ca sunt opozabile angajatorului.
In ceea ce privește vicierea consimțământului, susținuta de salariata parata prin intampinare si reținuta de către instanța in motivarea hotărârii, recurenta menționeaza ca aducerea la cunoștința salariatei a implicațiilor pe care le poate avea fapta paratei de a-si insusi fara drept o suma de bani, nu constituie o amenințare care sa vicieze angajamentul de plata asumat de. Parata a incurcat puțin cronologia evenimentelor si a celor declarate cu ocazia controalelor effectuate de reprezentanții angajatorului, incercand sa abată atenția de la cauzalitatea celor doua minusuri înregistrate: 4869,80 Lei - din care 4500 recunoscuți ca fiind insusiti de ea in data de 25.11.2008 si pe care a promis sa-i restituie pana la data de 01.12.2008 si al doilea prejudiciu, in valoare de 1000 de lei, inregistrat la 3 zile dupa primul prejudiciu, printr-un fel de autodenunț, prin care salariata incerca sa creeze o falsa impresie de buna-credinta.
Prin urmare, considera ca si acest aspect ar merita o reanalizare mai atenta, sub aspectul producerii prejudiciului, relației de cauzalitate si vinovăției salariatei.
In ceea ce privește existenta prejudiciului real si cert, instanța a reținut greșit ca nu a fost probata existenta acestuia. Faptul ca parata a prezentat, prin fax, fotocopii dupa 2 dispoziții de incasare, al căror scop nu este deloc clar si care nu se regăsesc in inregistrarile contabile ale societății, nu inseamna ca reclamanta nu a putut proba existenta prejudiciului si valoarea acestuia, cu atat mai mult cu cat exista si angajamentele de plata ale paratei salariate, semnate de aceasta si neretrase nici pe parcursul judecații, ci doar o incerare de apărare formulata de parata salariata.
Considera că instanța a soluționat cauza cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, iar hotărârea pronunțata cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei si solicita pe aceasta cale, reexaminarea cauzei sub toate aspectele, admiterea acțiunii si obligarea salariatei la repararea prejudiciului cauzat angajatorului.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins.
Prima instanta a retinut in mod corect ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a paratei, nefiind probata in mod corespunzator existenta prejudiciului.
Singurele inscrisuri de la dosar referitoare la prejudiciul pretins sunt raportul de inventariere a gestiunii aparatelor de joc intocmit la data de 26.11.2008, de la fila 10 din dosarul de fond si procesul-verbal privind controlul filialei Public din data de 26.11.2008, de la fila 13 fond. Din examinarea comparativa a acestora rezulta ca primul act constata, pe baza indexurilor aparatelor de joc, o diferenta in minus de 4869,8 lei, in timp ce al doilea constata o diferenta in plus de 1,06 lei. Fiind inscrisuri cu continut contrdictoriu, nu pot constitui un temei suficient pentru angajarea raspunderii paratei.
In fapt, recurenta invoca in sustinerea pretentiilor angajamentele de plata semnate de parata, si nu dovezile pe care un angajator trebuie sa le prezinte pentru probarea intrunirii conditiilor raspunderii civile contractuale. Dupa cum s-a aratat in hotararea tribunalului, angajatorul avea obligatia sa dovedeasca existenta prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acestea, precum si a vinovatiei salariatului.
Recurenta nu a dovedit niciunul dintre aceste elemente, ci sustine ca acestea ar trebui deduse din cuprinsul angajamentelor de plata. Aceasta sustinere este neintemeiata si urmeaza a fi inlaturata, intrucat angajamentele de plata pot constitui, cel mult, indicii sau prezumtii, care trebuie sa se coroboreze cu alte mijloace de proba, care in speta lipsesc cu desavarsire.
Curtea mai noteaza si faptul ca recurenta reclamanta a avut posibilitatea sa suplimenteze probatoriul, pentru a-si dovedi pretentiile, dar a refuzat. Astfel, din practicaua sentintei atacate rezulta ca tribunalul a pus in discutie, in virtutea rolului activ consacrat de art. 129.proc.civ. necesitatea efectuarii unei expertize de specialitate, dar reclamanta s-a opus, invederand si faptul ca nu va achita onorariul de expert.
de considerentele expuse, retinand in esenta ca nu s-a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile contractuale a salariatei, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - P SRL împotriva sentinței civile nr.6092/9.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
18.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
