Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6154/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5474/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6154R
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta O împotriva sentinței civile nr.467 din data de 18.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: și, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială plată sumă".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.126/28.10.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimatul prin avocat depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de recurenta O, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, în baza chitanței nr.261/28.10.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă sub nr-, reclamantul, a solicitat anularea deciziei nr.9/5.10.2006 emisă de pârâta, prin care s-a dispus suspendarea contractului său individual de muncă, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit și cheltuieli de judecată.
Pârâta Oaf ormulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei totale de 261.904 lei cu titlu de pagube materiale produse de acesta în perioada cât a funcționat ca director al societății.
Prin sentința civilă nr.642/21.03.2007, Tribunalul Călărașia soluționat litigiul de muncă dintre reclamantul și pârâta O disjungând totodată cererea reconvențională, ce fost înregistrată sub nr-.
Soluționând cauza, Tribunalul Călărași prin sentința civilă nr.2465 28.11.2007 a respins acțiunea formulată pe calea cererii reconvenționale de către O împotriva pârâtului și a admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expert, obligând reclamanta O la plata către Biroul Local de Expertize Cas umei de 1000 leu cu titlul de suplimentare onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și expertul.
Prin decizia civilă nr.1555/R/13.05.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTIa respins recursul declarat de expertul contabil și a admis recursul reclamantei, casând sentința numai în ceea ce privește modul de soluționare al acțiunii în răspundere patrimonială și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru lămurirea, prin efectuarea unei noi expertize de către 3 experți contabili, dacă s-a produs sau nu un prejudiciu în patrimoniul reclamantei iar prin suplimentarea probatoriului cu înscrisuri și interogatoriul părților, existența faptei culpabile a pârâtului și legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr- (nr.vechi 1911/C/RJ/2008), fără ca părțile să solicite suplimentarea probatoriului conform dispozițiilor instanței de recurs, cu excepția efectuării unui nou raport de expertiză contabilă, ale cărui concluzii erau necesare pentru dovedirea existenței prejudiciului în patrimoniul reclamantei, condiție esențială pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de 3 experți a rezultat că reclamanta nu a fost prejudiciată de către pârât, situație reținută și de comisia de cenzori în raportul întocmit la data de 31.12.2004.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, susținând că acesta nu răspunde în mod concret obiectivelor stabilite și nici nu este documentat cu acte primare contabile ale și, în plus, experții nu și-au îndeplinit obligația de a efectua împreună convocarea la o dată certă în vederea asigurării întregului material documentar și arhivistic al societății, material ce trebuia verificat la sediul societății.
Răspunzând obiecțiunilor formulate de reclamantă, cei 3 experți au arătat că au făcut numeroase demersuri pentru a intra în posesia documentelor primare și contabile aflate la sediul SC SA, pe care au notificat-o în acest sens, s-au deplasat la societate și l-au contactat telefonic pe director iar în data de 4.12.2008 doi experți au studiat la sediul societății actele ce le-au fost puse la dispoziție și care, coroborate cu cele aflate la dosarul cauzei și cele prezentate de pârât, au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, ale cărui concluzii le-au menținut.
Prin sentința civilă nr.467/18.05.2009, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta O împotriva pârâtului; a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat reclamanta către experții, și la plata sumei de câte 500 lei reprezentând onorariu de expertiză cuvenit fiecăruia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul ce a avut ca obiect cont formulată de reclamantul împotriva deciziei de suspendare a contractului său individual de muncă, SC SA Oas olicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de - lei reprezentând prejudiciu produs societății din vina și în legătură cu munca sa în perioada în care a exercitat funcția de director general și președinte al Consiliului de Administrație, compusă din suma de - lei ce nu a fost plătită ADS B cu titlu de redevență, penalități de întârziere și dobânzi ( fapt ce a condus la rezilierea contractului de concesiune cu ADS), suma de 1904 lei folosită de pârât din fondurile societății pentru cumpărarea și popularea cu la societatea SC SRL O ce aparține fiului său, precum și suma de - lei reprezentând penalități de întârziere și dobânzi nejustificate pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale în condițiile în care societatea avea disponibilități bănești.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că factura cu care s-a achiziționat puiet de - în sumă de 1904 lei - a fost achitată cu bani proprii iar neplata în termen a redevenței către ADS B și a obligațiilor fiscale s-a datorat lipsei disponibilităților bănești.
În dovedirea cererilor lor ambele părți au administrat proba cu înscrisuri și, în plus, reclamanta și de proba cu expertiză contabilă ale cărui obiective au fost stabilirea prejudiciului produs de pârât prin neplata redevenței către ADS B și cuantumul penalităților de întârziere, precum și cuantumul prejudiciului produs prin neîndeplinirea de către pârât a atribuțiilor de serviciu.
Raportul de expertiză a concluzionat că achiziționarea puietului de în valoare de 1904 lei s-a făcut de către pârât din fonduri proprii, fiind achitată la casieria SC SA cu chitanța nr.-/25.06.2004 iar neplata în termen a redevenței aferentă contractului de concesiune încheiat cu ADS B și a obligațiilor fiscale la bugetul de stat s-a datorat lipsei disponibilităților bănești și nu culpei pârâtului.
Obiecțiunile formulate de reclamantă asupra concluziilor raportului de expertiză se referă în principal la faptul că experții desemnați nu au fost în posesia documentelor primare și contabile ale societății, motiv pentru care au făcut simple aprecieri, bazându-se pe informații extrajudiciare.
În condițiile în care experții au depus la dosar adresele prin care au solicitat reclamantei să le pună la dispoziție documentele contabile necesare efectuării expertizei iar aceasta nu a dovedit că s-a conformat, instanța constată că obiecțiunile nu sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a negat existența chitanței cu care reclamantul a achitat din fonduri proprii suma de 1904 lei și nici nu a probat existența în conturile societății a disponibilităților cu care s-ar fi putut achita la termen atât redevența către ADS B cât și obligațiile datorate bugetului de stat, situație în care nu s-ar mai fi ajuns la calcularea și plata penalităților de întârziere și a dobânzilor.
Potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa și în legătură cu munca lor, fiind deci necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute pentru antrenarea răspunderii civile contractuale și anume prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția sau culpă și legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Cu privire la prejudiciul în sumă de 1904 lei pretins de reclamantă s-a constatat de către experți că nu există iar restul prejudiciului până la concurența sumei de - lei, chiar dacă există, producerea lui nu s-a datorat culpei pârâtului ci situație financiare a reclamantei.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, a respins-o ca atare și, având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, reținând că reclamanta nu a dovedit achitarea onorariului cuvenit experților, a obligat-o și la plata sumei de câte 500 lei pentru fiecare din cei 3 experți desemnați în cauză, respectiv, și.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta-reclamantă O A, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă.
Instanța de fond a încălcat prevederile Constituției României care garantează dreptul la apărare precum și Normele dreptului comunitar care pretind instanțelor judecătorești din țările membre asigurarea unor condiții pentru un proces echitabil.
Hotărârea dată a fost pronunțată pe baza altei expertize, administrată în acest dosar unde expert tehnic a fost expertul ( aflata in litigiu cu O ) și nicidecum pe baza unei expertize obiective care sa răspundă obiectelor instanței de fond în acest dosar.
Astfel, recurenta contestă întreg Raportul de Expertiza contabilă efectuată de experții, și, depus la dosarul cauzei, întrucât acesta nu răspunde în mod concret obiectivelor stabilite de instanța și nici nu este documentat în baza documentelor primare contabile ale O SA.
Nici unul din cei trei experți nu pot proba că au fost în posesia documentelor primare și contabile ale societății, astfel cum afirmă în preambulul acesteia, iar în lipsa acestor documente experții au făcut "simple aprecieri" nedocumentate, bazându-se pe informații extrajudiciare.
Precizează recurenta că cei trei experți aveau obligația să facă convocarea noastră numai împreună la o dată certă în vederea asigurării întregului material documentar și arhivistic al societății care trebuia verificat la sediul societății, lucru pe care aceștia nu l-au efectuat.
Astfel, în timp ce expertul a făcut o singură convocare la data de 03.12.2008 fără să arate locul convocării, expertul nu a făcut nicio convocare iar expertul i-a convocat în ziua de 04.03.2009, ora 10.00 la C, în timp ce raportul de expertiza era întocmit formal fără consultarea părților.
În aceste condiții, solicită recurenta să se constate că expertiza s-a efectuat în mod formal cu încălcarea dispozițiilor art. 208 alin. 1 Cod procedura civilă, fără convocarea legala a părților fiind lovită sub acest aspect cu nulitate absolută. De asemenea, învederează faptul că din conținutul Raportului de Expertiza Contabilă, experții aveau obligația să expună distinct și clar punctul de vedere care să cuprindă, conform art. 210 " părerea motivată a fiecăruia", însă nu au procedat astfel și, în mod formal, s-au mărginit doar să semneze și să ștampileze Raportul de Expertiza fără a-l comunica părților în timp util.
Din această cauză instanța de fond, în lipsă de probatoriu obiectiv a concluzionat că prejudiciul în sumă de 261.904 lei s-a datorat situației financiare a OS. și nicidecum culpei intimatului.
În speță însa prejudiciul de 261.904 lei se datorează exclusiv răspunderii lui care a prejudiciat societatea cu suma sus arătată în perioada cât a exercitat calitatea de administrator și Director General la O
În concluzie, apreciind că instanța de fond nu a judecat fondul cauzei, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului astfel formulat și casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante asupra modului de efectuare a expertizei pentru lămurirea prejudiciului, Curtea consideră că sunt neîntemeiate.
Astfel, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că cei trei experți desemnați (, și ) au cercetat ca și material documentar actele de la dosarul cauzei (documente de evidență primară și contabilă ale reclamantei existente în copie), documentele puse la dispoziție de directorul societății O, și secretara acestuia, procesele verbale ale Adunării Generale a Acționarilor și cele ale Consiliului de Administrație pe anii 2001-2005, hotărâri judecătorești pentru unele litigii avute de societate cu o parte din clienți, primul raport de expertiză. Faptul că cei trei experți au studiat și raportul de expertiză, anterior întocmit în cauză de un alt expert, care în opinia recurentei nu ar fi exprimat un punct de vedere obiectiv, nu conduce la concluzia că hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe concluziile acestui raport. Actele care au stat la baza întocmirii primului raport și care au relevanță în cauză pot fi valorificate de experții desemnați să efectueze o nouă expertiză în măsura în care se apreciază că acestea sunt utile pentru lămurirea obiectivelor stabilite de instanță.
Totodată, experții au solicitând conducerii societății să prezinte orice alte documente primare și contabile relevante în cauză. Pentru studierea și obținerea documentelor, doi dintre experți ( și ) s-au deplasat la sediul societății în mai multe rânduri, însă numai la data de 04 decembrie 2008 și 09 decembrie 2008, au putut lua legătura cu directorul societății care le-a și prezentat o parte din acte, ulterior, în cadrul unor convorbiri telefonice, acesta a menționat că nu poate prezenta alte documente necesare și utile cauzei, aspect pe care cei doi experți l-au sesizat instanței de fond, depunând la dosar adresele prin care au solicitat reclamantei documentele contabile necesare efectuării expertizei.
Referitor la obiectivele fixate pentru expertiza contabilă, Curtea constată că aspectele invocate de recurenta-reclamantă sunt neîntemeiate întrucât cei trei experți desemnați au răspuns, concret, la cele două obiective stabilite de instanța de fond, concluzionând în esență că, nu a cauzat societății nici un prejudiciu prin plata cu întârziere a redevenței și nu a produs pagube prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.
De altfel, toate aceste aspecte au fost relevate de reclamantă și prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, ele fiind lămurite de către experți prin răspunsul la obiecțiuni și avute în vedere de instanța de fond care, în mod corect, a apreciat că obiecțiunile sunt neîntemeiate.
Curtea constată că nu poate fi reținut nici motivul de recurs al reclamantei vizând nulitatea raportului de expertiză pe temeiul art.208 Cod procedură civilă întrucât, legea de procedură civilă nu prevede o astfel de sancțiune, iar părțile nu pot fi prejudiciate pentru că nu s-a produs nici o vătămare în privința lor.
Potrivit dispozițiilor art.208 Cod procedură civilă, dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire. Din interpretarea acestui text și conform practicii judiciare, rezultă că expertul are obligația de a convoca părțile numai atunci când este necesară deplasarea la fața locului, presupune de regulă un imobil. În cazul de față, nu era necesar a fi citate părțile, deoarece expertiza dispusă era una contabilă, care presupunea verificarea unor documente contabile ale societății, nefiind necesar ca acest studiu să fie făcut în vreun imobil anume, la sediul societății de exemplu, putând fi cercetate de expert în orice alt loc.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursul formulat, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu apărător ales (fila 9 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC O SA împotriva sentinței civile nr.467/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./10.11.2009
Jud.fond:
.
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
