Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6677/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5074/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6677/
Ședința publică de la 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamanta - - -prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.4339/21.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1399/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-parat .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/2004, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar certificat de grefă emis de Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială din care rezultă că împotriva recurentei-pârâte s-a deschis procedura generală a insolvenței și s-a numit administrator judiciar Insolvency Specialists. De asemenea, depune la dosar decizia nr.2/31.03.2009.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4339/21.05.2009, pronunțată în dosarul nr. 1399/3/LM/2009, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtul.
În considerente a reținut că pârâtul a fost angajatul reclamantei până in anul 2005, când i-a încetat contractul individual de munca.
Conform articolului 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat de SNP - și salariați până în anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu.
Reclamanta susține ca după constituirea în anul 2002 - - ca urmare a reorganizării prin divizare a SNP, la nivelul societății reclamante s-a încheiat în octombrie 2003, un contract colectiv de muncă care a prevăzut includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al angajaților, stipulându-se expres că pentru anul 2003, aceste suplimentări sunt introduse în salariul de bază, clauză contractuală care se regăsește în toate contractele colective de muncă încheiate în anii 2004, 2005, 2006, 2007. mai arătat în perioada 2005-2007 primele se regăsesc prin menținerea lor în salariul de bază astfel ca, salariul de bază al reclamantului a crescut cu 9,4%, insa in ciuda acestui fapt, prin sentința civilă nr. 357/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în data de 06.06.2008, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 3501 lei, reprezentând drepturi salariale pentru Paște și C 2004-2005, astfel încât, pârâtul a încasat de două ori aceleași drepturi salariale, prima oară lunar, incluse în salariul de bază și a doua oară, în executarea sentinței civile menționate. Reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză având loc o mărire a patrimoniului pârâtului cu suma de 1.378,44 lei și o micșorare a propriului patrimoniu, există o legătură de cauzalitate între mărirea patrimoniului pârâtului și micșorarea patrimoniului ei, mărirea patrimoniului pârâtului nu are un temei legal și reclamanta nu beneficiază de nici un alt mijloc juridic pentru recuperarea acestor sume.
Cu privire la acest fapt, al includerii primelor de Paști si C in salariul de baza al salariaților, instanța retine ca, acestea sunt apărări care trebuiau valorificate cu ocazia judecării fondului cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr- pe rolul Tribunalului Prahova, in acest moment situația analizata acolo cazând sub incidența principiului puterii lucrului judecat. În cadrul acelui dosar reclamanta trebuia sa solicite in apărare proba cu expertiza contabila, având interes in lămurirea situației sub acest aspect, sau sa prezinte înscrisuri cu care sa dovedească faptul includerii primelor menționate in salariul de baza al fostului angajat. Nefiind administrate aceste probe in cadrul dosarului menționat, orice repunere in discuție a situației analizate deja de către alte instanțe, ar conduce la încălcarea autorității de lucru judecat si la stabilirea unei alte situații de fapt, lucru inadmisibil.
În susținerea acțiunii sale, reclamanta a invocat ca temei juridic îmbogățirea fără justa cauza, insa condițiile pentru admiterea unei asemenea acțiuni nu sunt îndeplinite.
. fără justa cauza este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta sa existe un temei juridic. Din faptul juridic al îmbogățirii se naște obligația pentru cel care îți vede mărit patrimoniul sau de a restitui, in limita îmbogățirii, către cel care si-a diminuat patrimoniul, acesta din urma având posibilitatea intentării unei acțiuni in justitie-"actio de in rem verso" prin care se pretinde restituirea.
Însă, de vreme ce alte instanțe au tranșat situația juridica din care deriva pretențiile reclamantei, aceasta fiind partea care a pierdut procesul, nu mai poate invoca în beneficiul sau imposibilitatea de a-si valorifica dreptul sau pe o alta cale, in principal.
Astfel, chiar daca exista o mărire a patrimoniului paratului cu o suma de bani pe care a mai încasat-o o data in temeiul unei sentințe judecătorești, micșorarea patrimoniului paratei cu suma achitata de doua ori, precum si existenta unei legături de cauzalitate intre sporirea patrimoniului paratului si micșorarea patrimoniului paratei, care au o cauza unica, nu sunt îndeplinite condițiile juridice ale intentării acțiunii in restituire.
Prima condiție, absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul altei persoane, chiar daca ar fi îndeplinita, nu este îndeplinita cea de-a doua, absenta oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cei care si a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Acțiunea întemeiata pe îmbogățirea fără justa cauza are caracter subsidiar si poate fi promovata, doar daca cel păgubit nu are si nici nu a avut o alta cale de drept, sau o alta acțiune in justiție pentru valorificarea dreptului sau la reparație.
În cazul de față, data fiind calitatea de fost salariat a paratului, pentru repararea pierderii patrimoniale suferite, reclamanta ar fi avut la îndemâna o acțiune in răspundere patrimoniala întemeiata pe prevederile art.270 Codul muncii, pe care ar fi putut sa o formuleze chiar pe calea unei cererii reconvenționale, in cadrul litigiului inițiat de fostul angajat având ca obiect drepturi salariale, data fiind strânsa legătura intre cele doua cereri.
Împrejurarea ca reclamanta nu a înțeles sa uzeze de aceasta cale si faptul ca in cadrul acelui litigiu nu a înțeles sa producă suficiente probe din care sa rezulte ca o parte din drepturile salariale pretinse au fost achitate deja, nu o mai legitimează, după pierderea procesului, sa uzeze de o alta cale, la adăpostul unui alt temei juridic.
Față de motivele expuse instanța a apreciat ca nu sunt îndeplinite condițiile juridice ale intentării acțiunii in restituire, astfel a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs - -, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat faptul că instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, pe fondul cauzei, întreaga apărare pornește de la reținerea greșită că aceiași situație de fapt, identică în cauza de față, a fost analizată și corect reținută, în cadrul dosarelor având ca obiect pretenția acordării primelor de Paște și
Or, în cererea introdusă de pârât obiectul l-a reprezentat obligarea unității la plata primelor de sărbători ulterior anului 2003, pe când în acest dosar s-a cerut restituirea sumei înglobate în salariul de bază în martie 2003, care a fost menținută în acesta și ulterior anului 2003, cu reprezentarea ce s-a dovedit falsă că se stinge obligația de plată a primelor de sărbători.
Pentru anul 2003 acordarea sumei de 70 lei pe lună, majorată cu 9,4% și aflată sub influența tot apreciativă a tuturor sporurilor cumulate și-a avut deplina justificare în stingerea dreptului la prime, limitat la acel an.
Numai că începând cu anul 2004 menținerea acestei sume în salariul de bază prin felul în care justiția a rezolvat pretenția pârâtului de a i se da distinct primele este retroactiv lipsită de cauză juridică, pârâtul îmbogățindu-se fără vreo legitimitate.
În ceea ce privește cauza juridică, nici acest element nu e comun întrucât în procesul anterior la care instanța se raportează aceasta a fost stabilită jurisdicțional ca fiind reprezentată de art. 168 alin. (1) al CCM din 2003 în variantele aplicabile pe perioada 2004-2007 urmare succesivelor modificări, completări și prelungirii efectelor prin acte adiționale, pe când cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată de avocat pentru o reprezintă acordarea primelor distinct pe cale jurisdicțională unită cu nerevenirea la situația anterioară includerii primelor în salariul de bază care a prefigurat din perspectiva art. 168 alin. (2) din o plată nedatorată.
cazului pe tărâmul puterii de lucru judecat reliefează în consecință o abordare superficială, care s-a oprit la granița aparenței că justiția s-ar fi pronunțat în problema primelor de sărbători.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimatul nu a formulat intampinare.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recurenta-reclamanta a sesizat instanta de fond cu o actiune prin care a solicitat restituirea sumei de 1.378,44 lei, reprezentand suplimentari ale drepturilor salariale incluse in salariul de baza al paratului, achitate lunar in perioada 2004-2005.
Cauza invocata de reclamanta este imbogatirea fara justa cauza, argumentand ca, desi sumele cu titlu de suplimentari pentru Pasti si C au fost platite lunar intimatului-parat prin includerea in salariul de baza, prin sentința civilă nr. 357/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în data de 06.06.2008, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 3501 lei, reprezentând drepturi salariale pentru Paște și C 2004-2005, astfel încât, pârâtul a încasat de două ori aceleași drepturi salariale, prima oară lunar, incluse în salariul de bază și a doua oară, în executarea sentinței civile menționate.
Curtea constata ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru intentareaactio de in rem verso(actiunii in restituire), deoarece, fata de situatia de fapt existenta in cauza, nu se poate vorbi de lipsa unui temei juridic al cresterii patrimoniului paratului concomitent cu micsorarea patrimoniului reclamantei.
Recurenta-reclamanta invoca lipsa justului titlu nu pentru sumele stabilite prin hotararea judecatoreasca amintita, ci pentru cele pe care pretinde ca le-a platit in mod voluntar prin includerea in salariul de baza lunar al paratului in perioada 2004-2005.
Curtea constata insa ca acestea sume, daca au fost platite, nu au fost lipsite de temei juridic, ci au reprezentat executarea unei obligatii contractuale. In acest sens trebuie amintite dispozitiile art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat de societate și salariați in baza caruia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu. Indiferent de modalitatea in care au fost platite aceste drepturi, prin includere in salariu sau nu, pretinsa plata a reprezentat o executare a unei obligatii contractuale, deci a avut just temei si nu se poate vorbi de un fapt juridic licit ca izvor de obligatii, ci de contract ca izvor de obligatii.
Contractul si faptul juridic licit sunt izvoare diferite de obligatii, iar actiunea in restituire nu este posibila decat in cazul indeplinirii cumulative aac onditiilor imbogatirii fara justa cauza: marirea patrimoniului unei persoane, micsorarea unui patrimoniu, ca o consecinta a maririi altuia, existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea altuia, absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia si caracterul subsidiar al acestei actiuni.
Dar, asa cum am aratat temeiul maririi patrimoniului paratului, daca aceasta marire ar exista, este tocmai contractul colectiv de munca. Daca aceasta marire ar fi determinata de pronuntarea hotararii judecatoresti mentionate, atunci temeiul ar fi sentinta respectiva si asa cum a aratat in mod constant doctrina, o hotarare judecatoreasca poate constitui just titlu pentru marirea unui patrimoniu.
Actio de in rem verso este admisibila doar atunci cand nu exista nici un temei juridic - contractul, dispozitia legala sau hotararea judecatoreasca - si s-a creat totusi un dezechilibru patrimonial.
Mai mult, in cazul procesului civil ce s-a solutionat prin pronuntarea sentinței civile nr. 357/04.02.2008 a Tribunalului Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr-, recurenta-reclamanta a invocat in aparare chiar faptul ca si-a executat obligatia contractuala de plata a primeor de Pasti si C in perioada 2004-2005, prin includerea sumelor respective in salariul lunar. Instanta a stabilit insa cu putere de lucru judecat ca parata in acel dosar nu a executat obligatia de plata, aspect care nu mai poate fi pus in discutie intr-un alt litigiu, deoarece a intrat in puterea de lucru judecat.
Acest litigiu este relevant sub aspectul analizarii ultimei conditii a actiunii in restituire, respectiv a absentei oricarui alt mijloc juridic pentru recuperarea de catre cel care si-a micsorat patrimoniul, a pierderii suferite sau, asa cum este desemnata in doctrina, conditia subsidiaritatii. Aceasta este indeplinita doar atunci cand acesta nu are si nici nu a avut o alta cale de drept pentru apararea patrimoniului sau.
Dar, asa cum a aratat si instanta de fond, recurenta-parata a avut posibilitatea de a invoca si de a proba plata drepturilor respective in cadrul litigiului declansat de fostul salariat. Executarea obligatiei se poate invoca si pe cale de exceptie, in aparare intr-un litigiu impotriva debitorului si reprezinta un mijloc prevazut de lege de aparare a patrimoniului. Mai mult, recurenta a invocat acest fapt in cadrul procesului amintit si instanta a analizat apararile sale, deci a avut un mijloc de aparare a dreptului sau si nu se poate vorbi de indeplinirea conditiei subsidiaritatii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca in cauza nu sunt indeplinite conditii actiunii in restituire, motiv pentru care hotararea Tribunalului este legala si temeinica, urmand ca, in baza art.312 Cod procedura civila, sa respinga recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta - - -prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.4339/21.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1399/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-parat .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,18.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./27.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
