Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 690/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 690
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea cauzei recursului declarat de reclamantul - SRL împotriva sentinței nr.2973 din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant - SRL prin avocat, lipsind intimat pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Recurentul reclamant - SRL prin avocat solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.2973 din 08.10.2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect plata sumei de 2.495 de lei, reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională de care a beneficiat pârâtul în calitatea sa de director economic al societății reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Raporturile de muncă dintre reclamanta - - SRL, ca și continuatoare a activității Direcției pentru Protecția cu pârâtul, director economic al Direcției pentru Protecția au încetat la 9.06.2008, urmare a demisiei acestuia.
În cauză, nu sunt întrunite condițiile cerute cumulativ de art. 195 CM, respectiv nu s-a făcut dovada scoaterii din activitate în condițiile în care pârâtul, potrivit adeverinței de la fila 18, dovedit că s-a desfășurat cursul de vineri până duminică, inițiativa cursului nu rezultă că a aparținut angajatorului și nici nu s-a dovedit că s-ar fi încheiat un act adițional la contractul de muncă, care să poată constitui temei al prejudiciului suferit de reclamantă.
Ca un argument în plus, a fost reținut și faptul că demisia pârâtului a intervenit după expirarea termenului de 3 ani de la data absolvirii cursului de masterat.
Astfel, din coroborarea art. 193 si art. 195 cu art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Codul muncii [1], reiese ca salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de munca o perioada de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala, în baza unui act adițional încheiat in acest sens, doar in următoarele condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ:
- participarea la cursul sau stagiul de formare profesionala a fost inițiata de către angajator si a avut o durata mai mare de 60 de zile;
- aceasta participare a presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru ori a presupus scoaterea integrala din activitate;
- toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare au fost suportate de către angajator.
Interdicția încetării contractului individual de munca din inițiativa salariatului trebuie înțeleasă în sensul ca nerespectarea de către salariat a obligației de mai sus determina restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesionala, proporțional cu perioada nelucrata din durata stabilita conform actului adițional.
Numai actul adițional care a fost încheiat in condițiile enumerate poate sta la baza recuperării cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala.
Prin urmare, apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 195 CM și nu s-a încheiat act adițional la contractul individual de muncă, instanța de fond a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamanta a arătat că instanța de fond, respingând acțiunea formulată, din eroare, nu a lut în considerare faptul că intimatul pârât nu a prezentat diploma de absolvire a cursului de formare profesională de care a beneficiat și că, în lipsa unei diplome de absolvire, nu se poate considera drept finalizat cursul de perfecționare de care acesta a beneficiat.
A mai arătat recurenta că acesta a fost motivul pentru care a fost în imposibilitate de a încheia un act adițional cu pârâtul.
A susținut recurenta că, în acest condiții, intimatul pârât a încălcat dispozițiile art.195 alin.1 conform cărora " salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art. 194 alin. (2) lit. b) și alin. (3) nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.", situație în care, în opinia recurentei, se află și pârâtul și că, pentru nerespectarea acestor dispoziții, intimatul pârât are obligația de a suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.
Totodată, a menționat recurenta că aspectele invocate au fost reținute și în raportul de control al Curții de Conturi emis la data de 30.12.2008, în cuprinsul căruia s-a precizat că "au fost efectuate plăți nejustificate în legătură cu pregătirea profesională a fostului director economic în sumă de 2.495 de lei, situație neluată în considerare de instanța de fond în momentul pronunțării sentinței.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale și o justă apreciere a probelor administrate.
Astfel, se constată că reclamanta și-a întemeiat cererea în despăgubiri pe nerespectarea de către reclamant a dispozițiilor art. 195 alin.1 conform cărora "salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condițiile art. 194 alin. (2) lit. b) și alin. (3) nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională", nerespectare sancționată la alineatul 3 al aceluiași articol cu suportarea de către beneficiar a tuturor " cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă."
Astfel cum rezultă din chiar formularea textului de lege enunțat, situația juridică vizată este cea în care salariatul a beneficiat de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zileîn condițiile art. 194 alin. (2) lit. b) și alin. (3).
Prevederile art.194 alin.2 lit.b și alin.3, la care face trimitere art.195 alin.1, se referă la situația în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională inițiată de către angajator, cu suportarea de către acesta a tuturor cheltuielilor,presupune scoaterea parțială sau integrală din activitate a salariatului( art.194 alin.2 lit b - scoatere din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, art.194 alin.3 - scoaterea integrală din activitate).
În cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond cursul de formare profesională de care a beneficiat pârâtul nu a presupus scoaterea integrală sau parțială din activitate, aspect pe care reclamanta nu l-a contestat nici în motivele de recurs.
În aceste condiții, nefiind vorba de participarea la cursuri sau stagii de formare profesională dintre cele la care se referă art.194 alin.2 lit.b și alin.3, nu sunt aplicabile dispozițiile art.195 alin.1 și, prin urmare, nici salariatul nu poate fi sancționat conform art.195 alin.3 cu suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională.
Pe de altă parte, potrivit art.193 alin.2 "modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părților și fac obiectul unor acte adiționale la contractele individuale de muncă."
În cazul de față, nu s-a încheiat, însă, un act adițional care să stabilească drepturile și obligațiile părților cu privire la formarea profesională, astfel că în lipsa stabilirii obligației de suportare a cheltuielilor ocazionate de aceasta de către salariat printr-un act adițional și în condițiile în care pârâtul nu poate fi sancționat conform art.195 alin.3, el nu poate fi obligat la plata respectivelor cheltuieli.
Nu poate fi primită critica recurentei în sensul că neîncheierea actului adițional se datorează culpei pârâtului care nu a prezentat diploma de absolvire a cursului de formare profesională de care a beneficiat, în condițiile în care din prevederile art.193 alin.2 se desprinde concluzia că actul adițional la contractul individual de muncă cu privire la modalitatea concretă de formare profesională se încheie înaintea participării la astfel de cursuri sau stagii, cuprinzând drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariatului cu privire la acestea.
În ceea ce privește critica recurentei conform căreia instanța de fond nu a avut în vedere aspectele reținute de Raportul de Control al Curții de Conturi emis la data de 30.12.2008 în sensul că " au fost efectuate plăți nejustificate în legătură cu pregătirea profesională a fostului director economic în suma de 2.495 de lei", se reține că raportul de control al Curții de Conturi nu se poate impune instanței cu putere de lucru judecat, reprezentând un simplu mijloc de probă a cărui forță probantă nu este absolută, ci trebuie apreciată de către instanță prin coroborare cu celelalte dovezi de la dosar. Or, din analiza tuturor probelor administrate și din interpretarea dispozițiilor legale nu rezultă că pârâtului îi poate fi imputată contravaloarea cheltuielilor ocazionate de cursul de formare profesională.
Mai mult, în raportul de control al Curții de Conturi s-a reținut că unitatea era cea care avea obligația de a încheia act adițional la contractul individual de muncă al angajatului, că în timpul controlul nu s-a prezentat documentul justificativ încheiat în conformitate cu prevederile legale și că, urmare a nerespectării acestor prevederi, suma de 2.495 de lei a fost achitată din fondurile publice, iar explicațiile scrise date de ordonatorul de credite în sensul că nu a avut cunoștință de prevederile legale menționate nu exonerează de răspundere conducerea societății.
Prin urmare, nici în raportul de control al Curții Conturi nu se reține culpa pârâtului sau nerespectarea unei obligații de către acesta care să fi avut drept consecință achitarea sumei de 2.495 de lei din fondurile publice, ci dimpotrivă se reține angajarea răspunderii conducerii unității.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței nr.2973 din 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
23.02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
