Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6982/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6226/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6982R
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.4915R din 30.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(674/2009), în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, având ca obiect-acțiune în răspundere patrimonială contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură la data de 20.11.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică contestatorului prin avocat un exemplar al întâmpinării.
Curtea, acordă cuvântul în susținerea motivelor contestației în anulare.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și motivată.Susține motivele contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Se prezintă pentru intimată consilier juridic care solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7165/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea privind pe reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 B în contradictoriu cu pârâtul G; a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50.056 lei, reprezentând prejudiciu, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în considerente a reținut că pârâtul a exercitat funcția de director general al DGASPC Sector 4 B, începând cu data de 26.08.2004, până la 01.06.2005.
Anterior numirii sale în funcție, reclamanta, în urma organizării unor licitații de achiziții publice pentru achiziționarea de stații de lucru și imprimante, a încheiat contractul nr.9724/28.07.2004 cu SC SRL, care i-a livrat produse în valoare de 762.161.823 lei vechi, având ca termen de plată 10 zile de la primire, respectiv 15.08.2004.
Reclamanta a refuzat prin directorul general, pârât în cauză, să plătească marfa livrată de către SC SRL, context în care aceasta din urmă a promovat acțiune în justiție la Judecătoria Sectorului 4 B, care prin sentința civilă nr.6106 din 22.11.2004, pronunțată în dosarul nr.9998/2004 a obligat DGASPC Sector 4 B la plata mărfurilor livrate.
Împotriva acestei sentințe, s-a promovat de către DGASPC prin reprezentantul său - pârâtul G, cerere de anulare care a fost respinsă prin sentința civilă nr.1179/02.03.2005, obligând debitoarea la plata sumei de 30.000.000 lei vechi.
Împotriva sentinței civile nr.1179/02.03.2005, s-a formulat recurs de către DGASPC Sector 4 B, deși sentința recurată era irevocabilă, recurs ce a fost respins ca inadmisibil de Tribunalul București Secția a IV-a prin decizia nr.483/11.05.2005, context în care s-a achitat taxa judiciară de timbru de 83000 lei vechi și timbru judiciar de 50.000 lei vechi.
De asemenea, Tribunalul a reținut că debitul a fost executat silit în data de 22.06.2005, dosar de executare silită nr.4344/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 B, împrejurare în care s-au efectuat cheltuieli de executare în sumă de 94.431.757 lei vechi, iar ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligației de plată, creditoarea a obținut pe cale judecătorească obligarea debitoarei la plata de penalități, calculate conform art.20.1 din contractul de furnizare, în sumă de 32.352,77 lei noi și cheltuieli de judecată de 5245,60 lei noi (sentința civilă nr.6886/28.11.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B).
În raport cu înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 50.056 lei, sumă compusă din cheltuieli de judecată, taxe judiciare și cheltuieli de executare, sumă la care a fost obligat pârâtul, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii.
Astfel instanța a reținut că pârâtul a avut calitatea de salariat al reclamantei în perioada în care s-a produs prejudiciul.
Prejudiciul a fost produs reclamantei de către pârât din vina și în legătură cu munca sa.
Din probele administrate în cauză, inclusiv recunoașterea pârâtului (pag.87 din dosarul Judecătoriei Sectorului 4 B), care prin întâmpinare susține că nu a fost de acord cu plata unor produse de proastă calitate, rezultă vina acestuia pentru producerea prejudiciului ce constă prin efectuarea unor cheltuieli din bugetul local sau bugetul statului, cheltuieli nejustificate care trebuiau evitate.
Refuzul pârâtului de a nu achita contravaloarea produselor livrate de către firma furnizoare, sub pretextul că marfa livrată nu corespundea calitativ este nejustificat, ținând seama că pentru acest aspect avea alte instrumente juridice sau contractuale și nu antrenarea unor cheltuieli publice nelegale.
Conform fișei postului (pârâtul, în calitatea sa de director general, a exercitat funcția de ordonator terțiar de credite, având ca atribuție, pe lângă răspunderea pentru executarea bugetului DGASPC Sector 4 B și pe aceea de a verifica din oficiu sau la cerere încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul de venituri și cheltuieli aprobate de Consiliul Local Sector 4 B, împrejurare față de care instanța a constatat că prejudiciul produs reclamantei este în legătură cu munca pârâtului prin încălcarea acestor obligații de serviciu.
Împotriva sus-menționatei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul
Prin decizia civilă nr.4915/R/30.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât G, împotriva sentinței civile nr.7165 din data de 19.11.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13257/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 B, a fost modificată, în parte, sentința atacată, în sensul că s-a înlăturat obligația de plată stabilită în sarcina pârâtului-recurent, pentru sumele de: - 2515 lei, penalități aferente perioadei 01.06.2005-22.06.2005; - 5245,60 lei cheltuieli de judecată acordate prin sentința civilă nr. 6886/28.11.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, sunt nepertinente motivele legate de faptul că nu recurentul a încheiat contractul de furnizare bunuri din partea societății, că nu acesta a emis dispozițiile de constituire a comisiilor de recepție, că nu el a refuzat plata până la 15.08.2004, respectiv nu a constatat neregularitatea întocmirii facturilor de către furnizor, în condițiile în care pretențiile formulate nu își au cauza în niciuna din situațiile anterior menționate, ci în refuzul culpabil al plății produselor în perioada aflată sub imperiul mandatului de director general al pârâtului, ceea cea a prilejuit prejudiciul constând atât în penalitățile de întârziere curse în timpul acestui mandat, cât și în cheltuielile de judecată și executare datorate pentru executarea silită a debitului.
Mai mult, recurentul nu se poate prevala nici de pretinsa nevalabilitate a contractului, de vreme ce, astfel cum pertinent și temeinic a reținut prima instanță, nu a apelat la mijloacele juridice de care dispunea pentru denunțarea contractului și a calității pretins necorespunzătoare a mărfurilor, concomitent cu returnarea acestora, dimpotrivă, le-a păstrat, fiind utilizate și în prezent de salariații instituției, sub aceste aspecte fiind pe deplin satisfăcute elementele răspunderii patrimoniale pentru paguba produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii.
este și motivul referitor la faptul că nu se face vinovat de neplata debitului până la 15.08.2004, întrucât prejudiciul pus în sarcina recurentului nu este aferent acestei perioade, ci ulterior ei, penalitățile acordate prin sentința civilă nr. 6886/28.11.2005 a Judecătoriei Sectorului 5, fiind calculate pentru o perioadă ulterioară, respectiv după 28 de zile de la data de 15.08.2004, adică de la o dată aflată în interiorul mandatului părții.
îi sunt și cheltuielile de executare silită a sentințelor civile nr. 1179/02.03.2005 și 6106/22.11.2004 ale aceleiași judecătorii, pronunțate în perioada aceluiași mandat și neexecutate de bunăvoie, ceea ce a făcut necesar apelul la executorul judecătoresc și avansarea cheltuielilor aferente în același interval, anterior încetării, la 21.06.2005, a mandatului pârâtului. Sub aspectul refuzului neechivoc de îndeplinire de bunăvoie a obligațiilor izvorâte din contract, respectiv din hotărâri judecătorești irevocabile sau promovarea unor căi de atac vădit nefondate sau inadmisibile, este irelevant pretinsul concediu medical (de altfel nedovedit) din perioada executării silite, câtă vreme aceasta s-a desfășurat în intervalul exercitării funcției de către recurent și a fost determinată de atitudinea culpabilă a acestuia (astfel, somația de achitare a cheltuielilor de executare a fost adresată Direcției la data de 25.04.2005).
Nici absența vinovăției penale nu este de natură să atragă alte concluzii, câtă vreme atragerea răspunderii patrimoniale, de sorginte civilă, nu presupune ca vinovăția să îmbrace forma penală, de cel mai înalt pericol social, fiind necesară și suficientă stabilirea atitudinii subiective față de fapta săvârșită, în sens contrar obligațiilor care-i reveneau, pe baza calității, potrivit legii s-au contractului.
În acest sens, în calitate de conducător al instituției, nu se poate apăra invocând că nu avea obligații în legătură cu achitarea mărfurilor achiziționate și respectarea contractului încheiat de Direcție, neanulat și nerezolvat, de vreme ce asigura conducerea acesteia, exercita toate atribuțiile ce reveneau Direcției, ca și funcția de ordonator terțiar de credite, îndeplinind și planul anual de achiziții și investiții.
Recursul este însă întemeiat cât privește valoarea penalităților puse în sarcina pârâtului după încetarea mandatului său, respectiv după data de 01.06.2005 până la data de 22.06.2005, astfel cum au fost acordate prin sentința nr. 688/28.11.2005 a Judecătoriei Sector 4 (totalizând suma de 2515 lei), respectiv valoarea cheltuielilor de judecată acordate prin aceeași hotărâre de 5245,60 lei.
S-a constatat din acest punct de vedere că pârâtul-recurent nu poate fi făcut răspunzător pentru penalitățile curse ulterior încetării mandatului său întrucât sursa lor nu se mai află în atitudinea culpabilă a acestuia, și nici pentru cheltuielile de judecată aferente unui proces introdus tot după expirarea mandatului său, anume la 07.10.2005, ele putând fi evitate dacă în intervalul 01.06-07.10.2005, plata obligațiilor principale sau accesorii, rezultate din contract, era făcută de bunăvoie, sarcină care însă, nu mai revenea pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare recurentul-pârât G, înregistrat pe rolul Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, prin care a solicitat anularea deciziei menționate, admiterea recursului si modificarea hotărârii primei instanțe in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată.
În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art.318 pr.civ. teza a II-a, petentul a arătat că instanța de control judiciar a încălcat normele juridice cu privire la judecarea recursului.
Contestatorul a arătat că a formulat ca motivele de recurs susțineri referitoare la împrejurarea că acesta nu a fost de acord cu plata unor produse de proasta calitate livrate de Business, către DGASPC Sector 4 B, că hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal deoarece simpla trimitere la prevederile art.270 Codul muncii nu este suficienta, că instanța de fond in mod greșit a reținut situația de fapt, prin raportare și la controlul Curții de Conturi, precum și culpa sa.
A mai susținut acesta că din analiza considerentelor hotărârii instanței de recurs, rezulta ca instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de modificare, prin încălcarea dispozițiilor art.129 alin.6 proc.civ. nu a fost analizat motivul de recurs referitor la de recurs referitor la faptul că greșit a reținut situația de fapt prin raportare la controlul Curții de Conturi, astfel cum era obligata.
În ceea ce privește fondul cauzei deduse judecații contestatorul a arătat ca nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale, respectiv nu exista fapt juridic ilicit, nu exista prejudiciu si nici legătura de cauzalitate intre fapt si prejudiciu sau vina.
Curtea de Conturi in urma controlului efectuat la DGASPC Sector 4 Bac oncluzionat clar si explicit ca atât prin încheierea contractului, cat si prin recepționarea frauduloasa in baza coniventei existente cu membrii comisiei de recepție s-au încălcat in mod grav prevederile art.51, 57, 68, 28 si 12 din nij.OUG60/2001 privind achizițiile publice precum si prevederile nr.HG60/2001 respectiv art.2, 23, 29 si 27 precum si Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1012/6.06.2001.
De asemenea, în opinia contestatorului, controlul Curții de Conturi a reliefat ca: licitația, respectiv înregistrarea ofertei Business s-au desfășurat cu încălcarea prevederilor legale in domeniu, contractul a fost întocmit si semnat cu încălcarea prevederilor legale in domeniu, cea de a doua comisie care a recepționat echipamentele a săvârșit grave nelegalități, acceptând alte echipamente decât cele contractate.
S-a mai arătat că prin dispoziția nr. 364 din 4.08.2004 Directorul General al sector 4 dispus Constituirea unei comisii care avea ca scop recepționarea calculatoarelor, imprimantelor si celorlalte accesorii, achiziționate de, numind membrii acestei comisii.
Având in vedere opoziția membrilor comisiei, legal constituita, care au constatat toate neregulile de care am făcut vorbire mai sus, in data de 19.08.2004, prin dispoziția nr. 392 se retractează dispoziția nr. 364 si se constituie o comisie de recepție a materialelor consumabile, numindu-se, de aceasta data, o cu totul alta componenta a acestei comisii.
Controlul Curții de Conturi a reliefat ca a doua comisie, cea care a primit bunurile, a fost nelegal constituita.
În opinia contestatorului în condițiile in care Curtea de Conturi a constatat cele detaliate mai sus, rezulta ca acesta se afla in imposibilitatea obiectiva de a autoriza plata întrucât aceasta ar fi fost considerata nelegala, iar în situația in care ar fi plătit suma de bani ceruta, ar fi putut fi subiect al sancțiunilor penale; întrucât nu a făcut decât sa se conformeze rezultatului controlului Curții de Conturi nu se poate retine ca petentul în opinia acestuia a săvârșit un act contrar atribuțiilor de serviciu, ci dimpotrivă ca a procedat potrivit acestora, iar datorită faptul că nu exista un fapt juridic ilicit nu se mai pune problema analizării celorlalte condiții ale răspunderii civile contractuale întrucât acestea nu exista.
La dosarul cauzei s-au atașat dosarele nr- ale Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, dosarul nr-, a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 4
Analizând contestația în anulare formulată, în raport de susținerile contestatorului și de dispozițiile art.318 teza a II-a pr.civ. Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.318 teza a II-a pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis, din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În cauză, contrar susținerilor contestatorului ce apar ca nefondate, instanța de control judiciar, a analizat motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond greșit ar fi reținut situația de fapt, apreciind în considerente că petentul este în culpă pentru prejudiciul produs intimatei chiar dacă nu a încheiat contractul de furnizare a bunurilor pentru intimată, nu a emis dispozițiile de constituire a Comisiilor de recepție și nu a refuzat plata până la data de 15.08.2004, respectiv nu a constatat neregularitatea întocmirii facturilor de către furnizor, aceste împrejurări fiind cele reținute prin actul de control al Curții de Conturi pretins neanalizat.
Mai mult, instanța de control judiciar a reținut că pretențiile formulate de către fostul angajator nu își au cauza nici una din situațiile anterior menționate, ci în refuzul culpabil al plății produselor, în perioada aflată sub imperiul mandatului de Director General al petentului, acestea fiind menționate în conținutul actului de control al Curții de Conturi pretins neanalizat, deoarece ceea cea a prilejuit prejudiciul a constat în penalitățile de întârziere curse în timpul acestui mandat și în cheltuielile de judecată și executare datorate pentru executarea silită a debitului, acestea nefiind avute în vedere prin actul de control și producându-se datorită neglijenței contestatorului.
Instanța de control judiciar a ai arătat că, contestatorul nu se poate prevala nici de pretinsa nevalabilitate a contractului, aspect reținut de controlul Curții de Conturi de vreme ce, astfel cum temeinic a reținut prima instanță, nu a apelat la mijloacele juridice de care dispunea pentru denunțarea contractului și a calității pretins necorespunzătoare a mărfurilor, concomitent cu returnarea acestora, dimpotrivă, le-a păstrat, fiind utilizate și în prezent de salariații instituției, sub aceste aspecte fiind pe deplin satisfăcute elementele răspunderii patrimoniale pentru paguba produsă angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, de către petent.
S-a mai apreciat ca nepertinent și motivul referitor la faptul că petentul, nu se face vinovat de neplata debitului până la 15.08.2004, întrucât prejudiciul pus în sarcina recurentului nu este aferent acestei perioade, ci ulterior ei, penalitățile acordate prin sentința civilă nr.6886/28.11.2005 a Judecătoriei Sectorului 5, fiind calculate pentru o perioadă ulterioară, respectiv după 28 de zile de la data de 15.08.2004, adică de la o dată aflată în interiorul mandatului contestatorului și că acestuia îi sunt imputabile îi sunt și cheltuielile de executare silită a sentințelor civile nr.1179/02.03.2005 și 6106/22.11.2004 ale aceleiași judecătorii, pronunțate în perioada aceluiași mandat și neexecutate de bunăvoie, ceea ce a făcut necesar apelul la executorul judecătoresc și avansarea cheltuielilor aferente în același interval, anterior încetării, la 21.06.2005, a mandatului contestatorului.
Pentru aceste considerente, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza a II-a pr.civ. întrucât prin decizia atacată au fost cercetate toate motivele de recurs, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare și va menține decizia atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.4915R din 30.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(674/2009), în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.12.2009
Jud. recurs:;;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
