Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 771/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 6688/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.771/
Ședința publică din 09.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Mariana C -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul NAȚIONAL AL SA împotriva sentinței civile nr.4907 din data de 13.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10752/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.-, intimatul prin avocat ce depune împuternicire avocațială nr.37/09.02.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentei NAȚIONAL AL SA depune la dosar copia contractului de mandat, încheiat între cele două părți, pentru a dovedi raporturile de natură comercială și nu cea de litigii de muncă.
Avocatul intimatului arată că este de acord cu depunerea la dosar a acestui contract.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru recurenta NAȚIONAL AL SA proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurenta NAȚIONAL AL SA prin avocat solicită admiterea recursului, admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale pentru judecarea în fond a cauzei, față de înscrisul depus la dosar la acest termen, respectiv contractul de mandat; desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Față de înscrisul depus la societatea recurentă la acest termen se precizează că acest contract a fost în vigoare în perioada 01.08.2007-30.01.2008, după care a reintrat în vigoare vechiul contract de muncă, după cum o dovedește copia carnetului de muncă și existența fluturașilor de salarii. Suma a fost reținută, după intrarea în vigoare a contractului de muncă și nu în baza contractului de mandat. Depune la dosar note scrise. Se solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței nr.-/09.02.2009, în sumă de 1190 lei, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatorul a chemat în judecată pe intimatul - NAȚIONAL AL SA, solicitând anularea deciziei nr. 53/ 22.02.2008, rambursarea sumelor la care a fost obligat prin decizia nelegală nr.53/22.02.2008 și cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4907/13.06.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul - NAȚIONAL AL SA; a anulat decizia nr.53/22.02.2008 emisă de intimat; a obligat intimatul la restituirea către contestator a sumelor reținute în baza deciziei anulate; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 595 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorul are calitatea de salariat al intimatei, care a emis la data de 22.02.2008 decizia nr. 53, prin care i-a imputat suma de 1402, 41 lei, reprezentând depășirea baremului aprobat prin Hotărârea CA nr. 6 din 30.08.2007, pentru decontarea abonamentului și a convorbirilor telefonice pe telefonul mobil, în perioada septembrie 2007-ianuarie 2008. În temeiul deciziei, angajatorul a procedat la reținerea din salariul contestatorului a unor rate lunare, pentru acoperirea sumei stabilite.
Potrivit art. 272 alin.1 CM, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată, este obligat să o restituie, iar art. 273 CM stabilește că suma stabiliră pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză.
Însă, art. 164 alin.2 CM prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decît dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Obligația de restituire, prevăzută de art. 272 CM, este distinctă de răspunderea patrimonială, însă procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului este aceeași.
Principalele modalități de stabilire și recuperare a prejudiciului produs angajatorului - atât în cazul răspunderii patrimoniale, cât și a obligației de restituire - sunt: învoiala părților și acțiunea în justiție.
În speță, angajatorul a stabilit unilateral obligația de plată a salariatului, prin decizia nr.53/22.02.2007. Codul Muncii nu oferă posibilitatea recuperării pagubei prin emiterea unei decizii de imputare, fiind obligatorie existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce constituie titlu executoriu.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurentul-pârât - NAȚIONAL AL SA, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate nr.4907/13.06.2008, pe fond respingerea contestației formulate de ca neîntemeiată, suspendarea executării sentinței civile recurate, obligarea contestatorului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, pentru următoarele motive: În fapt, prin art. 8 alin (6) din Hotărârea nr. 6/30.08.2007, Consiliul de Administrație împreuna cu Administratorul special al Institutul Național al, au stabilit, in cadrul unor problematici amplu discutate, "suma de maxim 40 USD pentru decontarea abonamentului si a convorbirilor telefonice pentru telefoanele mobile ale directorilor".
În urma constatării neregulilor apărute in aplicarea art. 8 alin (6) al Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 6 din 30.08.2007, Directorul General al Institutul Național al Baa doptat Decizia nr. 53/22.02.2008, prin care l-a obligat pe d-nul la plata sumei de 1.402,41 lei, reprezentând suma nedatorata, de care acesta a beneficiat in urma depășirii baremului de 40 USD, stabilit pentru decontarea abonamentului si convorbirilor telefonice de pe telefonul mobil, in perioada septembrie 2007 - ianuarie 2008, obligație întemeiată pe dispozițiile art. 272 din Codul Muncii.
De asemenea, s-a stabilit că suma se va reține în rate lunare din drepturile salariale, ratele nedepășind o treime din salariul lunar net, fără a depăși, împreună cu celelalte rețineri, J din salariu. Tot prin decizia nr.53/22.02.2008 a fost însărcinat Biroul Resurse Umane si Biroul Financiar contabil pentru aducerea la îndeplinire a deciziei.
Potrivit art. 272 (1) Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Potrivit art. 272 (2) Codul Muncii, dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor.
Prin depășirea baremului de 40 USD, contestatorul a încasat de la societate o suma ce nu i se cuvenea, intimata achitând factura telefonica, întrucât, pana la momentul adoptării deciziei nr.53/22.02.2008, contestatorului nu i s-a reținut nici o suma din salariu, acesta datorează societății suma pretinsa.
În ceea ce privește modul reținerii sumei datorate, art. 273. muncii arată că suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reține în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
În baza prevederilor articolelor mai sus menționate a fost adoptata si Decizia nr.53/22.02.2008, contestatorul luând la cunoștința de aceasta prin înștiințarea nr. 511 formulata la aceeași data.
Prevederile art. 272 Codul Muncii nu prevede obligativitatea efectuarii retinerilor din salariu in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile.
Contestatorul confunda art. 270 din Codul Muncii, care se refera la răspunderea patrimoniala a angajatului pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, fata de care instanțele s-au pronunțat in sensul inadmisibilității deciziei de imputare, cu art. 272 din Codul Muncii, care instituie obligația de restituire întemeiată pe plata lucrului nedatorat, pe îmbogățirea fără justa cauza si care nu reprezintă o formă a răspunderii patrimoniale a salariatului.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 09.02.2009 recurentul invoca un alt motiv de recurs, si anume cel prevazut de art. 304 pct. 3.proc.civ. solicitand admiterea recursului, admiterea exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului B-Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, casarea sentintei recurate (trecut eronat "desfiintarea") si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea acestui motiv de recurs se arata ca intimatul reclamant a indeplinit functia de director general, in conformitate cu Legea nr. 31/1990, in temeiul unui contract de mandat comercial, incheiat la data de 09.08.2007 si, prin urmare, competenta de solutionare a litigiului revine instantelor comerciale.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 09.02.2009 intimatul reclamant arata ca acest contract de mandat a fost in vigoare in perioada 01.08.2007-30.01.2008, dupa care vechiul sau contract individual de munca a reintrat in vigoare, aspect care rezulta din copia carnetului de munca si din nivelul veniturilor (8.000 lei cu contract de mandat si 1.609 lei cu contract de munca). Precizeaza ca suma retinuta fara hotarare judecatoreasca a fost retinuta dupa reintrarea in vigoare a contractului de munca.
Analizand recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Motivul de recurs de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 3.proc.civ. si anume cel privind necompetenta instantei de fond, este neintemeiat. Raporturile dintre parti la data emiterii deciziei de imputare contestate erau raporturi de munca, supuse jurisidictiei muncii. Acest aspect rezulta din copiile "fluturasilor" de salarii pe lunile februarie si martie 2008, de la filele 5 si 16 din dosarul de fond, in cuprinsul carora se consemneaza ca drepturile salariale lunare sunt in cuantum de 1.609 lei (si nu 8.000 lei, cum apare in contractul de mandat, invocat ca fundament al raporturilor juridice dintre parti),ca la acest cuantum s-au aplicat procentele corespunzatoare prevazute de lege pentru contributiile de asigurari sociale, de sanatate, la fondul de somaj, acestea fiind contributii specifice raporturilor de munca, si nu celor de mandat comercial. Prin urmare, hotararea de fond a fost pronuntata de o instanta competenta din punct de vedere material, si anume de instanta specializata in solutionarea conflictelor de munca.
In ceea ce priveste cealalta critica adusa hotararii recurate, referitoare la confuzia intre raspunderea partimoniala a angajatilor pentru pagubele materiale produse angajatorului, reglementata de art. 270.muncii si obligatia de restituire intemeiata pe plata lucrului nedatorat, prevazuta de art. 272.muncii, in cazul careia nu ar fi necesara existenta unei hotarari judecatoresti irevocabile pentru imputarea sumelor, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
In mod corect a retinut instanta de fond ca art. 272 alin.1 din Codul muncii prevede obligatia salariatului de a restitui suma nedatorata încasata de la angajator si posibilitatea de retinere a acestei sume in rate lunare din drepturile salariale, conform art. 273 Codul muncii. Instanta de fond a redat dispozitiile exprese ale art. 164 alin.2 Codul muncii, conform caruia reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decît dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Se mai retine in mod corect in considerentele sentintei ca obligația de restituire, prevăzută de art. 272 CM, este distinctă de răspunderea patrimonială, însă procedura pentru reîntregirea patrimoniului angajatorului este aceeași, si anume cea prevazuta de art. 164 alin. 2, care instituie obligativitatea existentei unei hotarari judecatoresti. Prin urmare, in niciun caz nu se poate vorbi de o confuzie intre restituirea sumelor nedatorate si raspunderea patrimoniala a angajatului, ci de un tratament juridic identic in privinta modului de recuperare a sumelor de catre angajator.
In lipsa hotararii judecatoresti irevocabile mentionate anterior, decizia de imputare contestata este nelegala, instanta fondului facand o corecta apreciere si interpretare a dispozitiilor legale aplicabile in speta, motiv pentru care, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Vor fi incidente dispozitiile art. 274.proc.civ. recurentul, in calitate de parte cazuta in pretentii, urmand a fi obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimat, in cuantum de 1.190 lei, reprezentand onorariu avocat, conform chitantei nr. -/09.02.2009, aflata in original la fila 12 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât - NAȚIONAL AL SA împotriva sentinței civile nr.4907/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în cuantum de 1190 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./25.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Mariana
