Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 772/

Ședința publică de la 25 Iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu

JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi

Grefier șef sectie -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr. 947/9.05.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23.07.2008, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 25 iulie 208.

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 947/2008 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 1.12.2004-31.01.2005.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul în B,- în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-, Bl. 26, B,.14.

A fost oblilgat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2218 lei reprezentând minus valoric la inventar în perioadele 1.02.2006-22.02.2006 și 1.03.2006-31.03.2006.

A fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000 aferente debitului datorat, începând cu data înregistrării acțiunii, respectiv 29.02.2008 și până la plata efectivă.

Au fost respinse restul pretențiilor.

A fost respinse cererea de obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată, ca nedovedită.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Referitor la pretențiile reclamantei aferente perioadei 1.12.2004-31.12.2004, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 1.03.2005, constatarea prejudiciului s-a făcut la data încheierii procesului verbal, actul de constatare fiind înregistrat fiind înregistrat în evidențele societății la data de 20.07.2005 sub nr.7029( fila 67).

Pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2005-31.01.2005- actul de constatare datează din data de 121.04.2005, fiind înregistrat sub nr.3586 /19.04.2005. ( fila 68)

Instanța a apreciat că data înregistrării celor două acte este data la care reprezentantul reclamantei a luat cunoștință de paguba produsă și de persoana responsabilă, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru recuperarea prejudiciului.

În condițiile date, prin raportare la data introducerii acțiunii, se constată că s-a respectat termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 motiv pentru care excepția invocată a fost respinsă.

Pârâtul a semnat listele de inventariere cu mențiunea, am luat la cunoștință și sunt de acord cu lipsurile". ( filele 19-20, filele 12-13).

Răspunderea patrimonială se întemeiază pe dispozițiile art.270 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială, potrivit acestui text legal, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții:cel care a produs paguba să aibă calitatea de salariat al angajatorului păgubit; fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.

Prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului este real și cert, fiind stabilit potrivit prețului de vânzare a bunurilor din momentul inventarierii, pe principiul reparării integrale a prejudiciului. fiind în cuantum de 2218 lei.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat că există legătură între fapta săvârșită și lipsurile constatate la inventar.

În ceea ce privește vinovăția pârâtului, ca și în dreptul civil, întrucât Codul Muncii nu face nici o distincție răspunderea patrimonială este angajată pentru toate formele vinovăției, fie intenție, fie culpă. Potrivit soluției consacrate de instanța supremă, în cazurile când se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a lipsei creează în sarcina angajatului o prezumție de culpă, pa care acesta o poate răsturna făcând dovada contrară prin cate legale care probează inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa. În cauza de față pârâtul nu a răsturnat această prezumție de culpă.

Față de considerentele expuse,în temeiul art.270 din Codul Muncii instanța a admis acțiunea în parte și pe cale de consecință a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2218 lei reprezentând minus valoric la inventar în perioadele 1.02.2006-22.02.2006 și 1.03.2006-31.03.2006.

În ceea ce privește cererea referitoare la actualizarea sumelor acordate prin aplicarea dobânzii legale, instanța a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1088 civ. "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală", iar art.2 din OG nr.9/2000 prevede că "în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".

Deoarece prin neplata sumelor de bani datorate s-a creat reclamantei un prejudiciu constând în lipsa de folosință a banilor, instanța aobligat pe pârâta la plata dobânzii legale aferentă sumei restante, începând cu data de 29.02.2008, data înregistrării acțiunii, și până la achitarea debitului.

În ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 1.12.2004-31.07.2005 probele administrate în cauză nu au dovedit întrunirea elementelor răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului.

Astfel, pe perioadele menționate nu s-a dovedit existența prejudiciului în patrimoniul societății reclamante și întinderea acestui prejudiciu. Tribunalul apreciază că doar procesele verbale de calcul al prejudiciului depuse la dosar ( filele 35, 47 ) nu probează existența acestui prejudiciu în condițiile în care nu s-au depus și listele de inventariere aferente. Înscrisurile depuse la dosar - filele 8,15,16, 42, 49 nu pot fi luate în considerare întrucât nu sunt semnate, neexistând nici o certitudine asupra mențiunilor acestora.

Pentru considerentele expuse, acțiunea a fost admisă în parte în sensul celor mai sus menționate.

Deoarece reclamanta nu a probat efectuarea de cheltuieli pentru susținerea acțiunii, acțiunea fiind scutită de plata taxelor de timbru și timbru judiciar, instanța a respins cererea acesteia privind obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată, ca nedovedită.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - -, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că pârâtul avea atribuții de gestionar, iar în urma controalelor efectuate au fost constatate unele lipsuri din gestiune. Prima instanță în mod greșit a respins acțiunea împotriva pârâtului pentru faptul că nu s-au dovedit întrunirea elementelor răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului pentru că procesele verbale de calcul al prejudiciului nu probează existența acestuia. Se mai arată că stocul faptic zero, nu înseamnă că nu există lipsă în gestiune, pentru că datorită specificului mărfii, la sfârșitul fiecărei zile, pârâtul trebuia să justifice predarea produselor către agenții economici. Prin acte contabile s-a constatat că pârâtul nu a justificat toată marfa din gestiune, astfel că acest capăt de cerere în mod nelegal a fost respins.

Examinând sentința, în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis în baza disp. art. 312 c pentru următoarele considerente:

Prima instanță a respins în mod eronat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la pretențiile aferente perioadei 1.12.2005-31.-, cu o motivare greșită, potrivit căreia nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului.

Pârâtul are calitatea de gestionar în cadrul reclamantei, iar în această situație sarcina probei nu mai revine angajatorului ci gestionarului. În cazul în care există o lipsă din gestiune, actul constatator al lipsei creează în sarcina gestionarului o prezumție de culpă, pe care acesta o poate răsturna, făcând dovada contrară, prin acte legale cu care să dovedească inexistența lipsurilor. Ori în speță s-au depus, listele de inventar, concluziile comisiei de inventariere, procesul verbal întocmit de serviciul financiar contabilitate, toate fiind înscrisuri care dovedesc lipsa din gestiune a produselor ridicare de pârât din unitate, și a căror predare către agenții economici de desfacere, nu a fost justificată cu acte.

Prin urmare, revenea pârâtului obligația de a administra orice probe legale, din care să rezulte nevinovăția sa. Ori acest lucru nu s-a realizat astfel că, prima instanță a în mod greșit a apreciat că prejudiciul nu a fost dovedit.

Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul este întemeiat și în consecință va fi admis și sentința primei instanțe modificată în parte în sensul admiterii în integralitate a acțiunii formulată de reclamantă, inclusiv pentru pretenții aferente perioadei 1.12.2004 - 31.07.2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr. 947/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că: Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2316, 68 RON, reprezentând minus valoric din inventar aferent perioadei 1.12.2004 - 31.07.2005.

Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 Iulie 2008

Președinte,

Ptr. - afaltă în concediu legal, semnează

Vicepreședinte Instanță

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier șef sectie,

-

Red NG 25.07.2008

Dact AG 28.07.2008/ 2 ex

Jud fond I /

Președinte:Nicoleta Grigorescu
Judecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Brasov