Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 8076/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 8076

Ședința din Camera de Consiliu de la 15 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri

Grefier - -

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 01 2008 privind judecarea contestației formulată de în contradictoriu cu intimata SC "" SA C, ca urmare a deciziei de casare nr. 2739 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul - având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile din ședința publică de la 01 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.

CURTEA

Asupra cauzei de față.

La data de 27.03.2001, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr.41/15.03.2001 emisă de intimata SC SA C, contestație ce a format obiectul dosarului nr.9458/2001 al Judecătoriei Craiova. Totodată contestatoarea a solicitat suspendarea executării deciziei de imputare până la soluționarea contestației.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin decizia contestată s-a reținut, avându-se în vedere sentința civilă nr.14902/24.08.2000 a Judecătoriei Craiova și o expertiză contabilă efectuată în dosarul respectiv, faptul că contestatoarea datorează intimatei suma de 15.880.000 lei ROL reprezentând contravaloarea a Jd in lipsurile constatate la granule plus TVA 22%.

Contestatoarea a ridicat excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, având in vedere ca de la data constatării prejudiciului si pana la data emiterii deciziei de imputare au trecut mai mult de 6 luni.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr.531/05.04.2007 a respins excepția prescripției dreptului de emitere a deciziei de imputare și a admis contestația formulată de către contestatorul și a anulat decizia de imputare nr.41 din 19.03.2001 emisă de intimată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs intimatul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în condițiile în care s-a dat o greșită interpretare probatoriilor administrate în cauză, astfel s-a interpretat greșit rezultatul cercetărilor penale finalizate prin rezoluția 237/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, nereținând autoritatea lucrului judecat față de sancțiunea administrativă aplicată contestatorului.

De asemenea, se critică modul în care au fost apreciate probatoriile cauzei, poziția defensivă a intimatului în administrarea acestora, în raport de funcția îndeplinită de către contestator, precum și probele extrajudiciare administrate în cauză.

Prin decizia de casare nr. 2739 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a admis recursul formulat declarat de intimata SC SA C, împotriva sentinței civile nr. 531 din 05.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea.

S-a dispus casarea sentinței și s-a reținut cauza spre rejudecare, stabilind termen la 03.12.2007.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Procesul civil, cum este cazul celui de față, este guvernat de o serie de principii, între care regăsim principiul contradictorialității și principiul rolului activ al judecătorului, precum și principiul nemijlocirii.

Ori, din analiza dosarului de fond, s- observat că acestor principii nu le-a fost acordată eficiența optimă prevăzută de lege.

Poziția procesuală a părților sub aspectul măsurilor și mijloacelor procedurale,al posibilității părților de a dispune de toate aceste mijloace, nu a fost asigurată în condițiile art.129 alin.4 și art.167 pr.civ.

De asemenea, modul în care s-au derulat fazele procesului civil, îndeosebi administrarea probatoriilor, esențial pentru aflarea adevărului în cauză s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civ.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul probatoriilor administrate cu prilejul soluționării altor cauze, de natură penală și civilă, care îl privesc pe contestator și alți angajați ai intimatului. Astfel este rezoluția din faza de urmărire penală pronunțată de autoritățile abilitate, hotărârea judecătorească folosită ca temei al emiterii deciziei de imputație, dar și ca probă în cauza de față, deși aceasta viza răspunderea patrimonială a unui alt angajat, nefiind analizate condițiile răspunderii patrimoniale pentru contestatorul de față, ci a respectivului angajat, hotărâre judecătorească apreciată ca având quasi puterea lucrului judecat în cauza noastră, la care se adaugă expertizele contabile efectuate cu prilejul respectivelor cauze.

Ori, potrivit principiului nemijlocirii, ce guvernează procesul civil instanța are obligația de a cerceta direct și nemediat toate elementele care interesează dezlegarea pricinii căci potrivit art.169 pr.civ. administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, tocmai pentru asigurarea unei bune administrări a justiției.

A mai stabilit Curtea ca in cauza se impune necesitatea efectuării unei expertize contabile, necesara pentru stabilirea temeiniciei deciziei de imputație ce formează obiectul deciziei de fata.

Analizând probatoriul existent la dosar, Curtea retine următoarele:

Cu privire la excepția invocata, având in vedere legislația aplicabila in perioada in care s-au produs faptele, in raport de prevederile art. 108(2) Codul muncii raportat la prevederile art.1 din nr. 63/1981, precum si in raport de faptul ca la baza emiterii deciziei de imputare au stat constatările sentinței civile nr. 14092/24.08.2000, se constata ca la emiterea deciziei termenul de 60 de zile ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii nu s-a împlinit, aceasta fiind emisa in termen, urmând a fi respinsa exceptia.

In ceea ce priveste temeinicia deciziei de imputare, cu ocazia inventarului de predare primire a gestiunii intre doua gestionare, angajate ale unitații intimate, si, s-au constatat diferențe in minus la anumite materii prime si deșeuri, fapt ce a condus la inventarierea stocurilor respective, stabilindu-se modalitati de recuperare a minusurilor constatate.

Prin decizia nr. 41/19.03.2001, unitatea intimata a imputat contestatoarei suma de 15.880.030 lei, reprezentând contravaloarea a Jd in lipsurile constatate la granule - 13.786.656 lei - si c/val. a 471 kg. măcinătura - 2.093.374 lei.

In motivarea deciziei se menționează sentința nr. 14902/24.08.2000 a Judecătoriei Craiova, data in dosarul nr. 16934/1999 si concluziile raportului de expertiza contabila.

Referitor la litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 16934/1999, se rețin următoarele:

In data de 01.07.1999, unitatea a emis decizia de imputare nr.23 prin care s-a imputat contestatoarei suma de 39.746.936 lei, in baza inventarului efectuat constatându-se diferențe cantitativ valorice in minus la deșeuri navete plastice si măcinătura.

In cauza respectiva s-a întocmit expertiza, care a concluzionat ca răspunderea pentru lipsurile la granule revine in egala măsura sefului secției de mase plastice ing., contestatoare in prezenta cauza, cat si contestatoarei.

In baza acestor constatări, Judecătoria a admis respectiva contestație, in parte, a anulat in parte decizia de imputare nr. 23 si a menținut decizia pentru suma de 13.786.656 lei.

Sentința a rămas irevocabila prin respingerea recursurilor.

In baza acelor constatări si a sentinței menționate, unitatea intimata a emis decizia ce face obiectul prezentei contestații.

In perioada imediat următoare, unitatea intimata a formulat plângere penala, plângere ce viza printre altele si lipsa in gestiune ce face obiectul deciziei nr. 41.

Aceasta situație a fost atestata, la instanța de fond, cu adresa nr. 89091/02.05.2001, emisa de Politia Municipiului

La data de 17.05.2001, instanța a suspendat cauza in baza art.244(a) Codul d e procedura civila.

Prin Rezoluția din data de 27.05.2005, procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj, a dispus scoaterea de sub urmărire penala a contestatoarei si aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1.000.000 lei.

Procurorul prin rezoluția amintita a reținut următoarele: " din ansamblul probator administrat in cauza rezulta in mod cert vinovatia următorilor învinuiți: pentru savarsirea infr. prev. de art. 214, 289 si 291.Cod Penal, si, pentru savarsirea infr. prev. de art.289,291 din si Cod Penal pentru. ifr. prev. de art. 249 din

Cod Penal

Vinovatia celor patru susnumiți este dovedita prin existenta pagubei constatata de către comisia de inventariere, inexistenta completa a documentelor însoțitoare a bunurilor lipsa, întocmirea si semnarea ulterioara a documentelor de recepție a bunurilor presupuse a fi intrate in gestiunea SC SA C, experimentele si expertizele judiciare efectuate in cauza din care rezulta ca in transporturile invocate de învinuiți, in număr de 5, nu se putea transporta cantitatea înscrisa in actele susmenționate, inexistenta mențiunilor in registrele de poarta ale SC SA a numărului de transporturi precizate de învinuiți".

A reținut totodată ca " Având in vedere insa timpul foarte îndelungat scurs de la data savarsirii faptei si pana in prezent, apropiindu-se chiar împlinirea termenului de prescripție speciala, prev. de art. 124 din Cod Penal, in cauza urmează ca fata de toți învinuiții sa fie aplicata sancțiunea amenzii administrative".

Plângerea formulata împotriva rezoluției este respinsa prin Rezoluția din 04.07.2005, data de prim procurorul de la Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj.

Prin sentința penala nr. 402/2006 a Judecătoriei Craiova, s-a desființat rezoluția Parchetului si s-a trimis dosarul la procuror in vederea reluării cercetărilor si redeschiderii urmăririi penale.

Tribunalul Dolj, prin decizia penala nr. 923/2006 a admis recursurile promovate de Parchet si SC SA, a casat sentința penala, a menținut rezoluția cu nr. 237/P/2003 din data de 27.05.2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj.

Printre alte considerente Tribunalul a reținut ca "Procurorul, prin ordonanța nr. 237/P/2003 a adoptat o soluție justa prin scoaterea de sub urmărire penala a învinuițilorsi aplicarea unei amenzi administrative.

Aceste soluții se bazează pe un probatoriu complet si bine apreciat si ținându-se seama de data savarsirii faptelor, respectiv anul 1999".

Se retine astfel ca, urmare a hotărârii definitive a instanței penale, măsura dispusa de către procuror si cele reținute de către acesta cu privire la fapta, persoana si vinovatie au fost confirmate.

Cu ocazia rejudecării cauzei de către C si conform celor dispuse prin decizia de casare nr.2739/09.11.2007, in cauza s-a efectuat expertiza, întocmindu-se raportul de expertiza contabila judiciara de către expert G, in cauza fiind numit expert asistent.

Expertiza releva următoarele:

" prime imputate prin decizia nr. 41, au fost gestionate de către si, care prin natura funcției pe care o ocupa fiecare si a sarcinilor de serviciu din fisa postului gestionau împreuna materiile prime recepționate, astfel: gestiona materiile prime pe perioada cat acestea existau in magazie. gestiona materiile prime pe care le ridica de la magazie pe baza fiselor limita de consum pentru a fi procesate".

prime, proprietate a unitații intimate, intrau in gestiunea numitei, care întocmea Nota de intrare recepție, împreuna cu comisia de recepție, ulterior aceste materii fiind folosite in Secția Plastice, pentru procesare, gestionara in fapt devenind contestatoarea.

Precizează de asemenea expertiza si procedura de lucru in cadrul unitații care a condus la lipsa in gestiune: "., Sef Secție Plastice, scotea materia prima de la magazie in decursul unei luni pe un caiet, pe care la sfârșitul lunii îl făcea pierdut iar fisele limita erau completate cu cantitățile rezultate din înmulțirea producției realizate cu consumul specific planificat. Folosind acest mecanism, cantitățile de materiale lipsa(constatate la inventar) se regăsesc la magazie si nicidecum la secție. Operațiunile in fisele limita se făceau in ultimele zile ale lunii prin înscrierea întregii cantitati de material folosite in cursul lunii respective".

" Cu ocazia inventarierilor de către la magazia 10 -, șefa de secție scotea pe FL cantitati de granula știute de cele doua ca faptic nu exista in magazie."

Se precizează ca: " nu se putea produce acest prejudiciu fara o aprovizionare fictiva de deșeuri navete făcuta de, care a confirmat prin semnătura facturile de primire a mărfii in zilele de 28 si 29 decembrie iar soția acestuia, fiind membra a comisiei de recepție conform deciziei nr. 39/11.07.1998 a semnat recepția mărfii fara ca aceasta sa fie cantarita, nefiind însoțita de avize de expediție si cu o data retroactiva"

In concluzie, expertiza constata cu certitudine lipsa la granule si măcinătura, determinata prin inventarierea efectuata de către unitate; aprovizionarea fictiva cu deșeuri; crearea unui circuit scriptic al materiei prime intre gestionarea materiilor prime si șefa secției de mase plastice, fara ca materia sa existe faptic, in scopul de a acoperi prejudiciul.

Astfel, prin aprovizionarea cu deșeuri in cantitati fictive, in zilele menționate, fara cântărire, ceea ce a condus la obținerea unei cantitati mai mici de măcinătura decât cea care ar fi trebuit sa corespunda celor menționate scriptic, prin crearea unui circuit scriptic al materiei prime, fara ca aceasta sa existe faptic s-a creat un prejudiciu cert in patrimoniul unitatii.

In drept, Curtea retine următoarele:

Potrivit art.102 din vechiul cod al muncii, in vigoare la data producerii faptelor si a emiterii deciziei contestate, ersoanele p. încadrate în muncă răspund pentru pagubele aduse avutului obștesc din vina și în legătură cu munca lor.

Potrivit art. 105(1), când paguba a fost cauzată de mai multe persoane, răspunderea fiecăreia se stabilește ținându-se seama de măsura în care a contribuit la provocarea ei.

Potrivit art. 107(1), obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum și la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unității.

Potrivit fisei postului, contestatoarea răspunde de integritatea patrimoniala si de buna folosire a mijloacelor din sfera sa de activitate; asigura respectarea prevederilor legale privind integritatea patrimoniului.

Se constata astfel ca in cauza sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a salariatului, fiind dovedite calitatea de salariat a contestatoarei, fapta ilicita a acesteia, mai sus descrisa, savarsita in cadrul raporturilor de munca, prin incalcarea atribuțiilor ce ii reveneau conform cu fisa postului, prejudiciul creat prin aceasta fapta, legătura de cauzalitate si vinovatia acesteia rezultata din modul in care a acționat, așa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza.

Curtea având in vedere, pe de o parte probele existente la dosar, concluziile raportului de expertiza, starea de fapt mai sus reținuta iar, pe de alta parte, faptul ca, in ceea ce privește faptele, persoana si vinovatia acesteia, existenta acestora rezulta si din rezoluția procurorului din data de 27.05.2005, confirmata definitiv de către instanța penala, prin decizia nr. 923/2006, constata ca decizia contestata a fost emisa in mod temeinic, situatie in care va respinge contestatia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția prescripției dreptului de emitere a deciziei de imputare.

Respinge contestația formulată de în contradictoriu cu intimata SC "" SA C, ca urmare a deciziei de casare nr. 2739 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la data de 15 2008.

- - - - - -

Grefier -- -

Red.Jud. -

Tehn./Ex.2/

28.10.2008

Președinte:Lucian Bunea
Judecători:Lucian Bunea, Corneliu Maria, Ioana Bodri

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 8076/2008. Curtea de Apel Craiova