Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 8154/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8154
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
*****************
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 342 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G, G, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: consilier juridic A, pentru recurenta reclamantă - SRL intimații G, lipsind intimații, G,
Procedura legal îndeplinită.
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic A, pentru recurenta reclamantă - SRL, solicită instanței admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței atacată, iar pe fond, admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 14.032 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin părăsirea locului de muncă de către pârâți, precum și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciu de imagine în favoarea societății.
De asemenea a mai arătat că la filele, 13 - 14, au fost depuse documente în acest sens, solicitând instanței a fi observate; fără cheltuieli de judecată.
Intimații pârâți, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului, arătând că lucrările au fost continuate de către colegii lor, dar au faptul obligați să efectueze și alte lucrări decât pentru cele care au fost angajați.
Mai susțin, că nu au fost plătiți pentru orele suplimentare de către recurenta reclamantă - SRL.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 342 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a respins acțiunea. formulată de reclamant ----SR, împotriva pârâților, G, G,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
au fost angajați in meseriile de sudor, electrician și mecanic în cadrul echipei conduse de subinginerul ce aparține societății reclamante, așa cum rezultă din contractele individuale de muncă înregistrate la:24108/15.05.2007,10855/13.04.2007,10961/13.04.2007,10851/13.04.2007,10957/13.04.2007, 20881/19.06.2007 și 10959/13.04.2007.
Pârâtii au părăsit locul de muncă in data de 18.10.2007, fără respectarea termenului de preaviz de 15 zile.
La data de 19.10.2007 reclamanta a incheiat cu - SRL contractul de prestări servicii nr. 962, având ca obiect executarea lucrărilor de montare tablă, jgheaburi, burlane, sorturi, etansări la obiectivul "Complex Servicii Comunitare."
S-a prevăzut prețul total pentru lucrările executate de 22.000 lei.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale conform art. 270. este necesară îndeplinirea următoarelor condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv calitatea de salariat, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția si legătura de cauzalitate dintre faptă ilicită si prejudiciu.
In cauză, nu este îndeplinită condiția existentei prejudiciului, deoarece nu a fost dovedit de către reclamantă.
Astfel, pentru fapta ilicită a pârâților de a părăsi unitatea fără acordarea termenului de preaviz, reclamanta solicită obligarea acestora la plata sumei de 22.000 lei, prevăzută in contractul de execuție a unor lucrări.
Reclamanta nu a făcut dovada plătii acestei sume către societatea prestatoare, deși i s-a pus in vedere de instanța să depună acte doveditoare ale existentei prejudiciului, si chiar si in condițiile dovedirii plătii acestei sume, nu s-ar fi considerat că prejudiciul este efectiv.
Dacă nu ar fi încheiat acest contract de prestări servicii, pentru lucrările executate de către pârâți, dacă nu ar fi părăsit locul de muncă, aceștia ar fi trebuit plătiți pentru munca prestată, astfel că instanța retine că patrimoniul societății nu s-a diminuat si astfel prejudiciul nu este real si cert.
In ceea ce privește prejudiciul de imagine solicitat de către reclamantă, instanta a reținut in primul rând că nu este dovedit, iar in al doilea rând, acesta echivalează cu solicitarea de daune morale in beneficiul societății reclamante, care nu sunt admisibile in materia răspunderii patrimoniale a angajaților.
Acest fapt rezultă si din interpretarea pe care a dat-o Inalta C de Casatie si Justitie in decizia nr. XL/2007 prin care a solutionat recursul in interesul legii in sensul că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta - SRL, precizând următoarele:
Ca in mod greșit instanța de fond a considerat ca in cauza nu s-a făcut dovada prejudiciului, reclamanta nefăcând dovada plații sumei către societatea prestatoare, deoarece la dosar s-a depus contractul nr. 962/19.10.2007, in cuprinsul căruia se vede suma plătita in contul lucrărilor executate.
Ca instanța de fond motivează ca " daca nu s-ar fi încheiat acest contract de prestări servicii pentru lucrările executate de către parati, daca nu ar fi parasit locul de munca, .". Ca aceasta justificare este eronata. Deoarece, in primul rând instanța lucrează cu supoziții si nu cu certitudini si, in al doilea rând, se pune problema de diminuare a sumei contractate cu salariile ce li s-ar fi cuvenit paratilor daca ar fi prestat munca, adică o admitere in parte a cuantumului pretențiilor.
Ca in ceea ce privește prejudiciul de imagine, instanța nu a observat ca in regulamentul intern exista o clauza care prevede acordarea daunelor de imagine.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința atacata, Curtea retine următoarele:
Prin acțiunea formulata, recurenta reclamanta a solicitat, obligarea paratilor la plata sumei de 32.000 lei, reprezentând daune produse societatii ca urmare a parasirii intempestive a unitații in plina activitate.
Ca urmare a acestei situații, unitatea a fost nevoita sa sa continue lucrarea aflata in execuție cu o alta firma contractanta.
Recurenta a făcut dovada calității de salariați a paratilor, depunând la dosar contractele individuale de munca ale acestora.
A depus, de asemenea, deciziile de desfacere disciplinara a contractelor individuale de munca ale paratilor, justificate pe absentele nemotivate de la serviciu.
A depus copie după contractul de prestări servicii, având ca obiect executarea de lucrai de montare tabla, jgheaburi, burlane, sorturi, etanșări si lucrări de execuție si montare gard la obiectivul "Complex servicii comunitare" situat in localitatea C, prețul contractului fiind in suma de 22000 lei in favoarea executantului - SRL
Parații in urma interogatoriilor luate s-au aparat in sensul ca absentele s-au datorat demisiei, ca urmare a unor nemulțumiri legate de salarii, efectuarea de ore suplimentare, efectuarea unor alte lucrări decât cele pentru care fuseseră angajați.
Tribunalul a respins acțiunea formulata, având in vedere doua considerente:
Pe de o parte, ca nu este îndeplinita condiția prejudiciului si anume nu a făcut dovada plații efective a sumei respective către unitatea ce a executat lucrările, precum si faptul ca daca angajații nu ar fi parasit locul de munca, aceștia ar fi trebuit salarizați, astfel incat nu exista prejudiciu.
Pe de alta parte, s-a considerat inadmisibila cererea de plata a daunelor morale, având in vederea decizia nr. XL/2007, data in recurs in interesul legii.
Potrivit art. 79 Codul muncii - (1) Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. (2) Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă. (3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. (4) Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariații care ocupă funcții de conducere. (5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele. (6) În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător. (7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv. (8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă. Potrivit rt. 270(1) Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Potrivit rt. 271(1) Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. (2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar. Potrivit art. 129(5) Codul d e procedura civila, udecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Prin Decizia nr. XL/2007, Înalta Curte de Casație si Justiție, a stabilit: " În cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens".
Prin încheierea din data de 11. 12.2007, Tribunalul a solicitat reclamantei sa depună la dosar acte, intre care si cele privitoare la prejudiciu. Reclamanta a depus in scop probatoriu contractul de prestări servicii. Acest contract atesta existenta unor obligații comerciale, având ca obiect efectuarea lucrărilor, pe baza cărora reclamanta si-a susținut pretențiile, precum si contravaloarea acestor lucrări. Văzând cele mai sus expuse, Curtea constata: Cu privire la daunele create ca urmare a prejudiciului de imagine, Tribunalul a respins cererea motivata pe inadmisibilitatea cererii in condițiile existentei deciziei XL/2007. Așa cum se observa din conținutul deciziei, aceasta a avut ca obiect interpretarea data dispozițiilor art.269 alin 1 Codul muncii, referitoare la răspunderea angajatorului pentru daunele cauzate salariaților. Cererea reclamantei este întemeiata pe dispozițiile art. 270 si următoarele Codul muncii, referitoare la răspunderea salariaților pentru prejudiciul cauzat unitații, instituție juridica cu reguli proprii distincte de instituția răspunderii unitații, pe care instanța de fond in mod greșit si-a fundamentat hotărârea. Se constata, ca instanța nu a intrat in cercetarea in fond, cu privire la aceasta cerere, cu arătarea motivelor de fapt si drept pe care isi întemeiază soluția, respingând cererea pe un caz de inadmisibilitate, care vizează o alta instituție juridica decât cea dedusa judecații. In ceea ce privește cererea privind acordarea de daune pentru prejudiciul creat ca urmare a efectuării unor costuri suplimentare pentru finalizarea lucrărilor se retine ca unitatea a depus la dosar contractul de prestări servicii care atesta existenta unor obligații comerciale, născute ca urmare a necesitații finalizării lucrărilor respective. In situația in care partile sau instanța, contestau realitatea celor conținute in clauzele contractuale respective ori realitatea lucrărilor executate, respectiv a plații efective a sumelor către executant, in virtutea prevederilor art. 129(5) Codul d e procedura civila, instanța avea obligația, din oficiu, sa pună in discuția părtilor, necesitatea administrării de probe care sa conducă la stabilirea adevărului si aceasta cu atât mai mult cu cat înscrisul ce atesta existenta obligațiilor era depus la dosar. In ceea ce privește considerentul inexistentei prejudiciului ca urmare a faptului salarizării paratilor in condițiile in care aceștia ar fi continuat sa-si desfășoare activitatea, nu poate fi reținut de către C, in condițiile in care prin acțiune reclamanta a precizat ca prejudiciul consta in "costuri suplimentare realizate in plus cu o alta firma contractanta". In consecința, având in vedere cele mai sus expuse, in raport de prevederile art. 312 alin.3 teza ultima si alin.5 Codul d e procedura civila, Curtea va admite recursul va casa sentința si va trimite cauza spre rejudecare, ocazie in care se va cerceta cauza sub toate aspectele prin raportare la dispozițiile legale mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 342 din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, G,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. - 29.10.2009
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
