Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 826/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 826/R/2008
Ședința publică din data de 09 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 201 din 07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta -" "SRL, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul reclamantei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar la data de 08 aprilie 2008 întâmpinare de către reclamanta intimată prin care solicită menținerea ca legală a sentinței civile 201/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-.
Curtea, din oficiu, pune în discuție competența de soluționare a litigiului raportat la art.284 Codul muncii.
Reprezentantul pârâtului recurent lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.201 din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O, împotriva pârâtului, pârâtul fiind obligat să achite reclamantei suma de 5299, 33 lei reprezentând prejudiciul cauzat societății, precum și suma de 1836 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expertiză contabilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâtul a lucrat în cadrul societății reclamante în calitate de gestionar, în perioada 01.07.2001- 21.12.2002, conform contractului individual de muncă nr. 4008 din 20.04.2001 înregistrat la ITM
La data de 28.02.2003, prin Decizia nr. 98 din 28.02.2003, pârâtului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 69 din Codul Muncii.
La data de 12.03.2003, pârâtul a formulat o cerere scrisă către conducerea societății reclamante prin care a arătat că în perioada 27.02.2003 - 28.02.2003 s-a procedat la predarea gestiunii și în această situație cere timp pentru a verifica listele de inventar întocmite de către revizoarea de gestiune.
Conform procesului-verbal de inventariere și control încheiat la data de 28.03.2003 a rezultat că în gestiunea reclamantei s-a produs un prejudiciu de 78.149.012 lei. Din nota explicativă dată de pârât la data de 03.04.2003 rezultă că nu își poate explica diferențele în minus din gestiunea încredințată iar plusul de gestiune se justifică prin diferențe de cântărire.
Instanța a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, din concluziile căruia rezultând că prejudiciul produs de către pârât, în calitate de gestionar, a fost de 5299,33 lei și a fost produs ca urmare a gestionării necorespunzătoare a bunurilor încredințate, respectiv prin nerespectarea atribuțiilor din fișa postului.
Este cunoscut că ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat aor epara.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 271 alin. 1 din Codul muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
În speță sunt incidente și dispozițiile Legii nr.22/ 1969, câtă vreme pârâtul avea calitatea de gestionar încadrat în baza unui contract individual de muncă, situație în care operează în sarcina sa, prezumția relativă de culpă pe care acesta nu a răsturnat-o nici în faza judecării pentru prima dată a fondului și nici când aceasta a fost rejudecată ca urmare a casării de către Curtea de Apel Cluj.
Reclamanta în calitate de angajator și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.287 Codul muncii, aceea de a dovedi existența lipsurilor din gestiunea pârâtului, a vinovăției acestuia și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul constând în lipsurile din gestiune și vinovăția pârâtului, iar acesta din urmă nu a probat inexistența lipsurilor invocate și dovedite de către reclamantă și nici nu a făcut dovada existenței unor cauze obiective, de natură a-l exonera de răspunderea patrimonială.
La data de 3 decembrie 2007 pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, expertul răspunzând acestora în sensul că își menține concluziile formulate în raportul de expertiză motivând că cele susținute de pârât nu corespund realității întrucât acesta nu a ținut o evidență clară a documentelor de intrare și ieșire a bunurilor în gestiunea și din gestiunea sa drept pentru care s-a creat prejudiciul constatat.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta a dovedit prejudiciul produs în patrimoniul său de către pârât, constatând că pârâtul se face vinovat de prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei, prejudiciu rezultat din încălcarea în mod culpabil a îndatoririlor ce decurg din contractul individual de muncă și din fișa postului, instanța, în temeiul art. 271 alin.1 coroborat cu prevederile art. 283 și următoarele din Codul munciia admis acțiunea reclamantei, obligând pârâtul să-i achite reclamantei suma de 5299, 33 lei ce reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivele de recurs arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și legală, întrucât el nu a avut lipsă în gestiune. A demonstrat că au existat doar inversări de subproduse, asemănări între sorturi și nu s-au făcut compensările prevăzute de lege așa cum a arătat și în obiecțiunile la expertiză.
Consideră că deoarece nu s-au făcut compensările legale de către comisia de inventariere, astfel societatea s-a îmbogățit fără just temei cu plusurile în gestiune iar reclamantul este obligat să plătească minusurile, adică o pagubă inexistentă.
Reclamanta - SRL, prin întâmpinarea de la 7-8, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția de ordine publică invocată, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de munca este de competenta instanțelor stabilite conform Codului d e procedura civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."
La data formulării acțiunii reclamanta avea sediul în O, în raza de competență teritorială a Tribunalului Hunedoara.
În aplicarea prevederilor art. 284 alin. 2 Codul muncii, care reglementează competența teritorială exclusivă în materia conflictelor de munca determinant este sediul reclamantului.
Cum în cauza, reclamanta își are sediul în raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, acesta este competent a soluționa litigiu de față.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.201 din 07.02.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.201 din 07.02.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 24.04.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
