Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 846/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 846/R/2008
Ședința publică din data de 10 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Carmen Marta Vitos Lucia
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâtul G și de reclamanta 2000 împotriva sentinței civile nr. 233 pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de 11.02.2007, în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 10.04.2008 s-a depus prin serviciul de registratură al instanței, de către reprezentantul recurentului-pârât, chitanța reprezentând achitarea onorariului avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.233 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - 2000 SRL în contradictoriu cu pârâtul G având ca obiect litigiu de muncă.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul G având ca obiect anularea clauzei de neconcurență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr.896/ 18.04.2003 prin care pârâtul a fost angajat în funcția de reprezentant tehnic comercial, pe o perioadă nedeterminată.
La acest contract individual de muncă părțile au încheiat actul adițional nr. 749 /28.02.2006 prin care au stabilit o clauză de neconcurență care cuprinde următoarele:
Părțile convin să completeze contractul individual de muncă și cu o clauză de neconcurență prin care angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Indemnizația de neconcurență este de 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Indemnizația lunară va putea fi încasată numai personal de către angajat în numerar prin casieria - - SRL conform înștiințărilor comunicate în scris angajatului de către angajator.
Angajatul se obligă de a informa în scris lunar (nu mai târziu de data ridicării indemnizației lunare de la casieria angajatorului) angajatorul despre activitatea sa în cadrul locului de muncă respectiv funcția unde își desfășoară activitatea.
Prin activități concurențiale se înțeleg: activități comerciale desfășurate direct sau prin interpuși în cadrul sau în afara orelor de program de către angajat și care sunt de aceeași natură cu activitățile comerciale desfășurate de către angajator; divulgarea secretului de serviciu unor firme concurente sau altor persoane interesate, folosirea în interes propriu sau în interesul unei alte persoane a secretelor de serviciu și a informațiilor referitoare la angajator precum și orice altă activitate care aduce sau poate aduce atingere desfășurării activității angajatorului.
geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul este teritoriul țării: România, și terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității sunt toți dealerii, subdealerii și operatorii rețelelor, /, și Romtelecom precum și firmele distribuitoare și de vânzare a telefoanelor mobile/serviciilor preplătite precum și a accesoriilor. Totodată, angajatului îi este interzis înființarea unei firme proprii cu același obiect de activitate pe care îl are firma - 2000 SRL.
Nerespectarea acestei clauze de neconcurență poate duce la desfacerea imediată a contractului individual de muncă al angajatului conform art.61 lit.a Codul muncii (în cazul în care acesta mai este angajat al societății) precum și la angajarea răspunderii materiale a angajatului în vederea recuperării prejudiciului suferit de către societate dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
Angajatul, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD (zecemii USD, plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
La această sumă se adaugă prejudiciul suferit de către angajator, dacă prejudiciul este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte ca au fost încălcate prevederile prezentului act adițional. Raporturile de muncă au durat până la data de 08.05.2006, dată la care pârâtul a demisionat.
În prezent, pârâtul este angajatul - România, societate despre care reclamanta susține că este în concurență.
Potrivit prevederilor art.21 alin.2 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării raporturilor de muncă, cuantumul indemnizației de neconcurență lunară, perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
În cazul de față, clauza de neconcurență stabilește terții și aria geografică și nu stabilește concret activitățile interzise, situație în care nu este valabilă, deoarece lezează principiul libertății muncii.
De asemenea, clauza de neconcurență stabilită în actul adițional este lipsită de eficacitate, deoarece scopul acesteia este reparator și nu preventiv.
Pentru a fi valabilă, așa cum prevede textul art.21 din Legea nr.53/2003, clauza de neconcurență trebuie să cuprindă cuantumul indemnizației de neconcurentă lunară.
În speță, clauza nu cuprinde acest cuantum.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a respinse ca nefondată cererea reclamantei - SRL C-N împotriva pârâtului G, având ca obiect plata sumei de 10.000 USD, reprezentând prejudiciu cauzat.
Cererea reconvențională a fost respinsă, deoarece constatarea nulității clauzei de neconcurență se poate face pe toată durata contractului.
În speță, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat la data de 08.05.2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâtul G cât și reclamanta - 2000 SRL.
Reclamanta - 2000 SRL, prin recursul său solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul de a se admite acțiunea introductivă așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 USD cu titlu de penalitate fixă -decurgând din nerespectarea clauzei de neconcurență, convenită de părți în actul adițional la contractul individual de muncă.
În motivele de recurs arată că sentința este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7,8 proc.civ.
Prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 USD cu titlu de penalitate fixă, sumă pe care acesta s-a obligat să o achite în situația încălcării clauzei de neconcurență.
Arată că prin actul adițional la contractul individual de muncă înregistrat la ITM C, care este actul juridic dedus judecății și în legătură cu care a fost sesizată instanța, părțile de comun acord au înserat două clauze, una de confidențialitate și alta de neconcurență.
În același act adițional s-a prevăzut că angajatul este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD în favoarea angajatorului în situația nerespectării clauzei de neconcurență. Consideră că acest act este o clauză penală care îmbracă forma unei convenții prin care părțile contractului au determinat anticipat întinderea daunelor interese pe care debitorul urmează a le plăti în caz de neexecutare, executare defectuoasă ori cu întârziere a prestației la care s-a obligat, adică a nerespectării clauzei de neconcurență.
Consideră că instanța trebuia să analizeze această clauză prin prisma prevederilor art.969 civ. cu raportare la art.1066-1072.civ. iar apoi în motivarea soluției să expună care au fost raționamentele juridice de drept substanțial și procesual de respingere a acțiunii.
Arată că excepția puterii de lucru judecat a fost invocată la termenul din 13.XII.2007, raportat la petitul acțiunii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional prin care s-a solicitat anularea clauzei de neconcurență inserată în actul adițional și la soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin dec.civ.1446/2007, aceasta intrând în puterea lucrului judecat - ceea ce conferă exclusivitate și obligativitate.
Prin hotărârea irevocabilă a Curții de Apel Craiova nr.1446/2007, aceasta a modificat sentința instanței de fond și a respins acțiunea formulată de reclamantul-pârât-reconvențional în ceea ce privește anularea clauzei de neconcurență, astfel că Tribunalul Cluj este ținută de soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova, nu mai putea face o nouă analiză a valabilității și legalității aceleași clauze în ceea ce privește conținutul ei, ci trebuia să examineze cauza prin prisma obligațiilor care incumbă părților în caz de nerespectare a ei.
Și pârâtul Gad eclarat recurs solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reconvenționale, în sensul anulării clauzei de neconcurență cuprinsă în actul adițional la contractul individual de muncă și menținerii ca temeinică și legală sentința în privința respingerii acțiunii reclamantei.
Apreciază că sentința este netemeinică și nelegală în privința soluționării acțiunii reconvenționale.
Astfel susține că, raportat la conținutul clauzei contractuale și la dispozițiile art.23 din muncii clauza este lovită de nulitate absolută, prevederile ei fiind și abuzive, încălcând dispozițiile art.3 din muncii, care statuează principiul libertății muncii.
Mai mult, se arată că această clauză de neconcurență a fost impusă de angajator fără a fi fost negociată, fiind astfel încălcate și dispozițiile art.38 muncii potrivit cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, așa cum mai sus s-a arătat, a respins atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtului.
Considerentul esențial pentru care a pronunțat sentința recurată a fost acela că în cauză, clauza de neconcurență deși stabilește terții și aria geografică și nu stabilește concret activitățile interzise, situație în care nu este valabilă, deoarece lezează principiul libertății muncii.
De asemenea s-a mai reținut că, clauza de neconcurență stabilită în actul adițional este lipsită de eficacitate, deoarece scopul acesteia este reparator și nu preventiv și pentru a fi valabilă, textul art.21 din Legea nr.53/2003, trebuie să cuprindă cuantumul indemnizației de neconcurență lunară. Ori în cazul din speță clauza nu cuprinde cuantumul mai sus arătat.
În raport de aceste considerente instanța a respins ca nefondată cererea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata despăgubirilor de 10.000 USD, precum și cererea reconvențională a pârâtului, reținându-se și că cererea pentru constatarea nulității clauzei de neconcurență se poate face doar pe toată durata contractului.
Așadar, așa cum rezultă din întreaga motivare a sentinței se constată că de fapt instanța de fond nu a ținut cont de faptul că încă prin sentința civilă nr.515 din 15 martie 2007, Tribunalul Gorj, sesizat fiind cu acțiunea promovată de reclamant, s-a pronunțat în sensul că admițând acțiunea a anulat clauza de neconcurență prevăzută în actul adițional la contractul individual de muncă al pârâtului cu nr.749/28.02.2006 (fila 40-41 dos.fond).
Ulterior, prin Decizia civilă nr.1466 din 6 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova (fila 23-24 dos.recurs) a admis recursul reclamantei - 2000 SRL C-N și a modificat sentința de mai sus, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității clauzei de neconcurență.
De fapt, chiar prin decizia de mai sus, instanța de recurs a statuat că în cauza respectivă, față de considerentele acțiunii promovate de reclamant, nu pot conduce la anularea clauzei de neconcurență, dar pot constitui, într-un eventual litigiu elemente pentru examinarea modului în care angajatorul și salariatul și-au îndeplinit obligațiile decurgând din această clauză.
Așadar, se constată că în mod irevocabil, clauza de neconcurență a fost considerată valabilă, ori în acest context, instanța de fond prin sentința recurată nu mai putea să facă aprecieri cu privire la valabilitatea ori nevalabilitatea clauzei, pe aceleași considerente pentru care s-a pronunțat în mod irevocabil Curtea de Apel Craiova.
De fapt așa cum mai sus s-a reținut, atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtului au fost analizate doar prin prisma nevalabilității clauzei de neconcurență, încălcându-se în acest mod principiul autorității de lucru judecat astfel că cererile părților din această cauză nu au fost analizate pe fond.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursurile părților, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare în fond aceluiași tribunal atât în ce privește acțiunea promovată de reclamantă cât și cererea reconvențională a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta - 2000 SRL C-N și pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 233 din 11 febr. 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red.AR
Dact./3ex.
22.05.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitos Lucia
