Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.867/R/2008
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de SINDICATUL " ȘI UNITATE" din cadrul Regiei Autonome de Transport Călători C N, pentru reclamantul împotriva sentinței civile nr. 318 din 21.02.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Cluj cu nr-, privind și pe intimata REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT DE CĂLĂTORI, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul asistat de consilier juridic de la, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 aprilie 2008, comunicându-se un exemplar al acestui act reprezentantei reclamantului care arată că nu mai are de formulat cereri.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură de formulat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, respectiv casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea completării probatoriului întrucât soluționarea procesului a avut loc fără a se intra în cercetarea fondului. Susține că nu au fost întrunite condițiile necesare angajării răspunderii patrimoniale a reclamantului în calitatea sa de angajat întrucât nu a existat prejudiciu iar culpa nu a fost cu intenție.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.318/21 februarie 2008, Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport de Călători C împotriva pârâtului, acesta fiind obligat la plata sumei de 2429,45 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în data de 7 martie 2006, pârâtul a efectuat o cursă specială în C-N, până la CFR, cu autobuzul cu nr.de înmatriculare -. După coborârea călătorilor a încercat să urce pe strada 11 Octombrie, dar, datorită neadaptării vitezei la condițiile de carosabil umed, autobuzul a derapat și s-a deplasat necontrolat pe direcția de mers înapoi, avariind 2 autoturisme parcate regulamentar și poarta imobilului de la nr.16.
În urma evenimentului rutier pârâtului i s-a întocmit procesul verbal de contravenție seria - nr.-/7 martie 2006 în care s-a consemnat încălcarea obligației de "a reduce viteza dacă prevede un pericol pe carosabilul cu piatră cubică umedă" și a fost amendat. Pentru fapta de mai sus, pârâtului i s-a aplicat și sancțiunea disciplinară cu avertisment de către unitatea angajatoare.
S-a reținut că, potrivit art.270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Intre fapta pârâtului, care a condus neadaptând viteza la condițiile meteo și de drum și paguba suferită de unitate prin avarierea autovehiculului există un raport de cauzalitate direct, care atrage răspunderea patrimonială a angajatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul " și Unitate" din cadrul Regiei de Transport de Călători C, în numele și pentru pârâtul, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului.
În motivele aflate la 1-4 s-a arătat, în esență că, pentru existența răspunderii patrimoniale trebuie să se dovedească un prejudiciu real și cert, stabilit pe baza unor date economice concrete iar întinderea pagubei trebuie să rezulte în mod neîndoielnic, ceea ce însă, nu rezultă din devizul nr.30055/20 martie 2006 aflat la dosar.
Astfel, nu s-a justificat cuantumul cheltuielilor comune - reținut în procent de 148%.
Cu privire la culpa salariatului, instanța nu a reținut situația corect și complet. Nu s-a ținut seama de forța majoră sau cazul fortuit invocate în apărare. Nu s-a avut în vedere nici faptul că, măsura în care o persoană a contribuit la producerea pagubei este determinată atât de fapta ilicită în sine cât și de gradul de vinovăție. Or, față de împrejurările în care s-a produs accidentul, nu se poate constata culpa exclusivă în producerea accidentului în sarcina pârâtului.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, unitatea economică reclamantă a suferit un prejudiciu prin avarierea autovehiculului condus pe drumul public de către pârât, angajat în calitate de conducător auto.
Cuantumul prejudiciului îl reprezintă reparația autovehiculului avariat așa cum rezultă din Devizul aflat la 22 și actele aflate la 15-21 privind cheltuielile materiale necesare înlocuirii pieselor avariate.
Suma nu a fost contestată în fața primei instanțe (28 și 48) cererea pentru respingerea acțiunii fiind întemeiată pe lipsa culpei și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, susținând sub acest aspect (29) că "în lipsa caracterului ilicit, fapta - chiar cauzatoare de daune - nu atrage nici o răspundere".
În raport de probele existente în dosar corect a reținut prima instanță că au fost respectate dispozițiile speciale privitoare la judecarea conflictelor de muncă, conform cărora, sarcina probei revine angajatorului (art.287 muncii), paguba fiind dovedită cu actele de la dosar iar pârâtul nu a făcut dovada contrară prin nici un mijloc de probă. În consecință, critica formulată în recurs privitoare la cuantumul prejudiciului, apare a fi nefondată.
Este nefondată și critica referitoare la lipsa de culpă a pârâtului, în producerea evenimentului rutier.
Astfel, din starea de fapt corect reținută de instanță rezultă că, în condițiile de ploaie și pe un caldarâm alunecos, pârâtul a condus autobuzul, fără a lua toate măsurile necesare evitării oricărui pericol.
De altfel, culpa pârâtului a fost reținută și prin sentința civilă nr.2077/20 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, prin care s-a respins contestația pârâtului din acest dosar împotriva deciziei de sancționare disciplinară pentru aceeași faptă, fiind înlăturată apărarea sa privind existența unor cauze exoneratoare de răspundere ce se constituie în caz fortuit și forță majoră.
În adevăr, ceea ce a invocat pârâtul în această cauză și anume, existența pantei și a carosabilului din piatră cubică umedă nu pot fi reținute ca fiind forță majoră sau caz fortuit, dimpotrivă ele fiind prezente (și nu neprevăzute) impun obligații suplimentare de prudență oricărui conducător auto, ce sunt cuprinse în Regulamentul de Exploatare a mijloacelor de transport în comun (Instrucțiunea 0903 emisă de ) -8 și următoarele, act luat la cunoștință de pârât, așa cum rezultă din Tabelul nominal aflat la 12.
Fapta pârâtului fiind culpabilă și cauzatoare de prejudicii, corect prima instanță a admis acțiunea societății angajatoare.
Sentința fiind temeinică și legală, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SINDICATUL " ȘI UNITATE" C pentru reclamantul împotriva sentinței civile nr. 318 din 21.02.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex.
15.05.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Marta Carmen Vitos, Adrian
