Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 876/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6415/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 876/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât G împotriva sentinței civile nr. 856/F/22.09.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(1714/2009) în contradictoriu intimata-reclamantă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.99/2009 și intimata-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică fără număr, din data de 2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea probei cu înscrisuri și depune la dosar practică judiciară, respectiv decizia civilă nr.6851/R/25.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a VII- în dosarul nr-(4927/2009), foi de parcurs pentru datele de 01.02.2009-22.02.2009, pentru a dovedi că autoturismul nu a fost grav avariat.
Reprezentantul avocat al intimatei-reclamante nu se opune admiterii probei solicitate.
Apreciind proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât pertinentă, concludentă și utilă cauzei pe aspectul răspunderii patrimoniale, în temeiul art.167 Cod procedură civilă, Curtea o încuviințează.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând, respingerea cererii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.
Susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.270 Codul muncii. Arată că potrivit contractului individual de muncă nu rezultă că este angajată răspunderea salariatului pentru daunele produse autoturismului ce a fost dat în folosință salariatului. În contractul individual de muncă nu este inserată o clauză, or angajatorul nu poate merge pe ideea răspunderii civile delictuale.Arată că la data de 21.02.2009 a fost de acord să plătească cheltuielile cu reparațiile acestui autoturism, dar nu sumele solicitate de intimata-reclamantă. Mai arată că martorii audiați sunt angajați ai intimatei. Susține că se impunea efectuarea unei expertize tehnice-specialitatea auto.
La întrebarea adresată de președintele completului de a indica piesele ce nu au fost avariate, reprezentantul avocat al recurentului-pârât nu a putut indica. De asemenea, solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.4/19.01.2010, pe care o depune la dosar.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului. În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât cu privire la faptul că nu este angajată răspunderea patrimonială, arată că din dispozițiile art.270 Codul muncii rezultă că pentru a fi angajată răspunderea patrimonială, trebuie să rezulte calitatea de salariat.
Prima critică formulată în motivele de recurs se referă la modul cum a stabilit instanța că fiecare dintre piesele înlocuite la mașină au fost distruse în urma accidentului. Instanța de fond a apreciat valoarea prejudiciului în baza datelor din procesul-verbal, necontestat de recurent. Mai arată că în nota explicativă aflată la dosar, recurentul a recunoscut că a răsturnat mașina. Aceste înscrisuri, coroborate cu autorizația de reparație, rezultă că autoturismul poate intra în reparații cu următoarele avarii: aripă față stânga îndoită, ușă stânga îndoită, oblon stânga îndoit, carlingă fibră din sticlă partea spartă, stâlp ușă stânga înfundat, grile îndoite. Mai arată că din analiza înscrisurilor rezultă că piesele avariate, evidențiate în autorizația de reparații se regăsesc și în devizul de reparație și în fișa tehnologică antecalcul.
Față de cel de-al doilea motiv de recurs, arată că a solicitat proba cu expertiză, fapt ce rezultă din încheierea de ședință pronunțată la data de 07.07.2009, cerere reiterată la data de 22.09.2009, când recurentul s-a opus efectuării acestei probe. Instanța a respins proba cu expertiza, motivând că la dosar există suficiente elemente care să formeze convingerea instanței cu privire la prejudiciu. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.-/2009, pe care o depune la dosar.
Având cuvântul în replică, reprezentantul avocat al recurentului-reclamant arată că s-a opus admiterii obiectivului expertizei întrucât nu era concludent și util soluționării cauzei. De asemenea face precizarea că autoturismul nu s-a răsturnat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.856F/22.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta "" Țăndărei în contradictoriu cu pârâtul; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.584,44 lei reprezentând despăgubiri civile, a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că reclamanta "" Țăndărei a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.584,44 lei cu titlu de prejudiciu cauzat acesteia, arătând că pârâtul în virtutea funcției de șofer pe care a ocupat-o în cadrul societății, a produs avarierea autoturismului societății, pe care îl avea în gestiune, datorită încălcării regulilor de circulație, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.270 din Codul muncii.
Tribunalul a retinut dispozitiile art.270 din Codul muncii si a apreciat că pentru a putea fi antrenata răspunderea patrimoniala a pârâtului trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: acesta sa aibă calitatea de salariat a reclamantei, acesta sa fi săvârșit o fapta ilicita si personala în legătura cu munca sa, existe un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu și ultima condiție vinovăția celui pentru care se solicita angajarea răspunderii patrimoniale.
De asemenea pentru a putea da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții să fie efectiv, să fie real și cert, sa fie actual și să fie cauzat direct în patrimoniul reclamantei.
Din procesul-verbal seria - nr.-, aflat la dosarul cauzei, rezultă că la data de 21.02.2009, pârâtul G conducând autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare B-07-, a fost sancționat datorită încălcărilor regulilor de circulație.
În urma accidentului de circulație produs din vina pârâtului a rezultat avarierea autoturismului pe care acesta îl conducea, așa cum reiese din autorizația de reparații seria - nr. -, aflată la dosarul cauzei.
Audiată în cauză, martora, gestionar în cadrul societății reclamante, a declarat că în data de 21.02.2009, în timp ce se afla la serviciu a văzut că pârâtul avusese un accident rutier cu autoturismul pe care-l avea în gestiune, acesta fiind avariat pe partea șoferului, respectiv partea. Autoturismul era echipat cu anvelope de iarnă.
Din înscrisurile aflate la filele 7-8, respectiv factura fiscală nr. -/06.03.2009 rezultă că valoarea totală a reparațiilor autoturismului marca cu nr. de înmatriculare B-07- este în cuantum de 4584,44 lei, sumă ce a fost achitată de către reclamantă conform chitanței nr. 11791/06.03.2009.
Analizând materialul probator, instanța a constatat ca reclamanta a făcut dovada existentei unui prejudiciu efectiv, real, cert, actual și cauzat în patrimoniul acesteia, de asemenea a făcut dovada săvârșirii de către pârât a unei fapte ilicite în legătura cu munca sa, precum și dovada culpei pârâtului, considerentele din cererea de chemare în judecata nefiind simple afirmații atâta timp cât au fost însoțite de înscrisuri doveditoare.
În raport de considerentele enunțate și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul, a constatat că sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului, existând prejudiciul, fapta ilicita și de asemenea și culpa acestuia, situație juridică care conduce la tragerea la răspundere a pârâtului, motiv pentru care privește ca fiind întemeiata cererea formulată de reclamanta "" Țăndărei împotriva pârâtului G, a fost admisă ca atare.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs G, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin recursul formulat recurentul a arătat că începând cu data de 01.02.2009, a fost angajat cu contractul de munca nr. -/18.02.2009, ca șofer, la SC SRL Țăndarei, primind in gestiune un autoturism, pentru transport pâine. Programul de lucru nu a fost cel menționat în contract. Recurentul lucra peste cele 8 ore de program, precum și în zilele de sâmbăta și duminică.
Recurentul a precizat că nu i s-a înmânat la angajare nici fișa postului și nici vreun regulament de ordine interioara.
Datorita faptului ca mașina nu a fost echipata cu pneuri corespunzătoare, în februarie a avut loc un eveniment rutier, soldat cu avarierea ușoara a acestei. După evenimentul rutier recurentul s-a prezentat la locul de muncă, însă patronul societății nu l-a mai primit, solicitându-i, fără nicio justificare, să plătească mașina avariata. Recurentul fost de acord să repare mașina, insa nu a fost de acord sa plăteasca suma de 4584,44 lei, întrucât pagubele aduse mașinii erau minime si in nicun caz nu ar fi costat atât. Daca patronul firmei a înțeles sa aducă si alte reparații mașinii, atunci ar fi trebuit sa delimiteze costurile.
Din materialul probator existente rezulta faptul ca autoturismul pe care l-a avut in folosința a fost implicat intr-un incident de circulație, in sensul ca a derapat ușor intr-un șanț, incident soldat cu ușoare avarii.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la solicitarea patronului, a doua zi după eveniment.
Problema care se punea in cauza era aceea a prejudiciului creat societății prejudiciu care sa aibă legătura cu accidentul de trafic in care recurentul a fost implicat. Mai exact, in raport cu împrejurările cauzei, ținând seama de faptul ca recurentul fost de acord ca el sa repare mașina, instanța trebuia sa stabilească in concret avariile provocate mașinii si costurile pentru aducerea acesteia la starea de dinaintea accidentului.
A reținut înscrisurile de la filele 7-8, respectiv factura fiscala din care rezulta valoarea totala a reparațiilor si chitanța de plata a acestora si a hotărât ca reclamanta a făcut dovada existentei unui prejudiciu efectiv, real, cert, actual si cauzat in patrimoniul acesteia, de asemenea a făcut dovada săvârșirii de către parat a unei fapte ilicite in legătura cu munca sa, precum si dovada culpei paratului, considerentele din cererea de chemare in judecata nefiind simple afirmații atâta timp cât au fost însoțite de înscrisuri doveditoare.
Recurentul se întreabă daca reclamanta ar fi prezentat o factura de reparații de 20.000 lei sau de 30.000 lei, instanța ce ar fi făcut? După logica ce rezulta din considerente, ar fi admis ca acesta ar fi fost prejudiciul si ar fi obligat recurentul sa plătesc o asemenea sumă.
Văzând componenta sumelor înscrise in factura fiscala ce a stat la baza hotărârii instanței, recurentul nu a înțeles cum a stabilit instanța ca fiecare dintre piesele înlocuite la mașina au fost distruse in urma accidentului si ca ele trebuie înlocuite. rezultate in urma accidentului au fost minore, dovada fiind si faptul ca a doua zi recurentul a plecat in cursa și a desfășurat activitatea cu aceeași mașina (a se vedea foaia de parcurs din data de 22.02.2009). În niciun caz costurile pentru reparațiile reale ale mașinii nu ar fi fost la nivelul solicitat de reclamanta.
În astfel de situații, așa cum rezulta si din practica judiciara, se impunea a fi efectuata o expertiza tehnica auto, prin care sa se stabilească cu certitudine atât avariile aduse autoturismului, cât si reparațiile necesare si costurile acestora pentru aducerea mașinii in starea de dinaintea accidentului. Cum reclamanta nu a solicitat administrarea unei asemenea probe, recurentul nu avut interesul sa se substitui acesteia, în condițiile în care, potrivit art.1169 civ. si Codului muncii, reclamantul este cel ce trebuie sa facă dovada pretențiilor sale.
Reclamanta a încercat sa producă confuzie, aducând chiar si înscrisuri întocmite pro-causa. Astfel, a depus fisa postului, care nu este semnata de recurent, nu i-a fost comunicată vreodată, și în care se vede adăugirea cum că a preluat mașina în bune condiții. În același sens este și factura fiscala nr.-/28.11.2008, din care rezulta ca SC SRL a achiziționat 4 cauciucuri de iarna. Doar ca reclamanta a încurcat datele si a uitat ca la data de 28.11.2008 nu avea în folosința autoturismul B-07-, el fiind preluat la 15.12.2008, potrivit contractului de comodat înregistrat la administrația fiscala sub nr.40758/15.12.2008.
Aceste împrejurări nu îl exonerează pe recurent direct de obligația de despăgubire, dar spun multe despre buna-credință a patronului reclamantei.
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În temeiul art.270 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și pricipiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.271 Codul Muncii, pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală aas alariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul, vinovăția salariatului.
Numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, iar lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
Calitatea de salariat a recurentului-pârât a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de muncă inregistrat sub nr.-/18.02.2009. Asa cum rezulta din acest inscris, recurentul-parat a avut calitatea de sofer incepand cu data de 1.02.2009.
Fapta ilicită imputată acestuia constă în avarierea autoturismului marca cu numarul de inmatriculare B 07, in accidentul de circulatie din data de 21.02.2009. iar prejudiciul este reprezentat de suma de 4584,44 lei, reprezentand contravaloarea reparatiilor necesare in urma accidentului.
Constatarea faptei ilicite si a prejudiciului s-a facut prin procesul-verbal seria - nr.- intocmit de IPJ I-PP si prin autorizația de reparații seria - nr. -, aflate la dosarul cauzei.
Curtea constata ca recurentul nu a contestat procesul-verbal amintit, in baza caruia organele de politie au constatat că la data de 21.02.2009, recurentul-pârât G, conducând autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare B-07-, nu a adaptat viteza la conditiile de drum, respectiv carosabil acoperit cu, fapt pentru care s-a rasturnat cu autoutilitara, pe care a avariat-o, motiv pentru care a fost sancționat contraventional pentru încălcarea regulilor de circulație.
În urma accidentului de circulație produs din vina pârâtului a rezultat avarierea autoturismului pe care acesta îl conducea, așa cum reiese din autorizația de reparații seria - nr. -, respectiv: aripa indoita, usa indoita, oblon indoit, carlinga fibra de sticla partea sparta, stal pusa infundat, grila indoita.
In baza autorizației de reparații amintite, intimata-reclamanta a solicitat repararea autoutilitarei, costul acesteia fiind de 4584,44 lei, asa cum rezulta din factura fiscala seria - nr.-/06.03.2009, suma achitata de intimata cu chitanta nr.11791/6.03.2009.
de aspecte mentionate, in mod corect instanta de fond a retinut intrunirea tuturor elementelor constitutive ale raspunderii patrimoniale a salariatului de angajator.
Curtea constata ca intre fapta ilicita constata prin procesul-verbal de contraventie, respectiv conducerea autoutilitarei fara a adapta viteza la conditiile de carosabil si prejudiciul dovedit cu devizul de reparatii si factura fiscala exista legatura de cauzalitate, reparatiile fiind necesare in urma avarierii masinii in accidentul rutier.
In recurs, a fost criticata solutia pronuntata sub aspectul contravalorii prejudiciului si a legaturii de cauzalitate, recurentul invocand faptul ca pagubele au fost minime, dar societatea a efectuat si alte reparatii fara legatura cu accidentul, in baza devizului depus la dosar.
Dar, din analiza inscrisului intitulat "comanda lucrari post garantie" din data de 24.02.2009 si a fisei tehnologice antecalcul prin raportare la aspectele mentionate in procesul-verbal de contraventie si in autorizatia de reparatii, dar si in factura fiscala depusa la dosar, Curtea constata ca reparatiile facturate au fost determinate de accidentul rutier in care a fost implicat recurentul. In acestea sunt evidentiate lucrarile efectuate pentru remedierea avariilor constatate in autorizatia de reparatii, respectiv inlocuirea sau repararea elementelor deteriorate, precum si manopera aferenta, dar si alte lucrari cu evidenta legatura cu avariile determinate de accident, a coror constatare nu putea sa o faca agentul de politie, fiind evidentiate cu ocazia dezmembrarii si repararii masinii, de catre firma specializata.
Din analiza acestor inscrisuri, Curtea constata ca nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca intimata a dorit sa-i impute si alte reparatii care nu aveau legatura cu accidentul, in conditiile in care recurentul nici nu a mentionat concret care ar fi aspectele ce nu au fost cauzate de accident.
Curtea nu poate retine nici sustinerea referitoare la existenta unei pagube minore, in sensul ca autoutilitara a fost folosita ulterior accidentului, deoarece existenta avariilor constatate nu a dus la imposibilitatea absoluta a utilizarii autoturismului in perioada cuprinsa intre data producerii accidentului si data repararii acestuia.
De asemenea, recurentul a invocat faptul ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca prejudiciul era efectiv, real, cert, actual, in conditiile in care se impunea efectuarea unei expertize tehnice auto, proba pe care reclamanta nu ar fi solicitat-
Dar, din analiza actelor procedurale efectuate de Tribunal, se poate constata ca probatoriul a fost pus in discutie in sedinta publica de la 7.07.2009, reclamanta solicitand in dovedirea cererii proba cu inscrisuri, interogatoriul paratului, proba testimoniala si expertiza tehnica, pentru a dovedi conditiile raspunderii patrimoniale. Tribunalul a incuviintat probele cu inscrisuri, interogatoriu si martori si a prorogat proba cu expertiza dupa administrarea celorlalte probe.
In sedinta publica de la 22.09.2009, cand s-a repus in discutie la cererea reclamantei proba prorogata, paratul reprezentat de acelasi avocat ca si in faza recursului, s-a opus obiectivului expertizei solicitate, respectiv stabilirea contravalorii reparatiilor.
Instanta de fond a respins proba cu expertiza, apreciind ca la dosarul cauzei exista suficiente elemente pentru formarea convingerii cu privire la prejudiciu.
In aceste conditii, nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca reclamanta nu a depus demersuri in vederea dovedirii prejudiciului, aceasta solicitand incuviintarea probei cu expertiza pentru a stabili contravaloarea reparatiilor, proba apreciata ca neutila de catre instanta de fond.
Intradevar, valoarea prejudiciului a rezultat din actele de la dosar si din celalte probe administrate in cauza. In acest sens, Curtea a aratat de ce nu pot fi retinute sustinerile recurentului sub aspectul lipsei legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si fapt si trebuie subliniat ca nu pot fi luate in considerare nici cele referitoare la lipsa unei culpe exclusive a acestuia.
Astfel, recurentul a invocat ca nu s-ar fi dovedit ca a preluat masina in stare perfecta de functionare si nici faptul ca aceasta ar fi fost dotata cu cauciucuri de iarna, dar primul aspect rezulta din raportul de inspectie tehnica, semnat personal decatre recurentul-parat. De asemenea, Curtea constata ca recurentul, care folosea efectiv acea masina, nu a semnalat niciodata angajatorului existenta unor nereguli cu privire la aceasta.
Mai mult, unul din martorii audiati in cauza a declarat ca autoturismul aflat in posesia paratului-recuent era dotat cu anvelope de iarna, aspect ce se coroboreaza cu factura fiscala depusa la dosar.
Mai mult, vinovatia recurentului-parat rezulta din procesul-verbal de contraventie, pe care acesta nu l-a contestat si ale carui constatari nu mai pot fi puse in discutie.
de toate aceste considerente, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, fiind retinuta corect intrunirea cumulativa a elementelor raspunderii patrimoniale in conditiile art.270 Codul muncii, motiv pentru care, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentului, avand in vedere solutia ce urmeaza a se pronunta pe recursul formulat, in sensul respingerii acestuia, Curtea va respinge si cererea acestuia avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata si va admite cererea intimatei cu acest obiect, obligand recurentul la 900 lei, reprezentand onorariu de avocat, potrivit chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant G împotriva sentinței civile nr.856F/22.09.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SRL ȚĂNDĂREI.
Oliga recurentul la plata sumei de 900 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./10.03.2010
Jud. fond:.
.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
