Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 88/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.88
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B, cartier Broșteni, -.20,.B,.24, județul B, împotriva sentinței civile nr.917 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Trans SA B, cu sediul în B,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât, lipsă fiind intimata-reclamantă Trans SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Recurentul-pârât având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-pârât având cuvântul, solicită admiterea recursului potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, rețiine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta - Trans SA Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 1312 lei, de care a beneficiat în mod necuvenit, precum și dobânda legală aferentă până la achitarea completă a datoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâtul a îndeplinit funcția de consilier juridic până la data de 27.09.2007, când prin Hotărârea nr.229 a Consiliului Local al Municipiului B s-a decis desființarea postului deținut de acesta, astfel încât prin decizia 80/2007 s-a desfăcut al pârâtului începând cu data de 30.10.2007.
Reclamanta a mai relatat că potrivit CCM la nivel de societate, în caz de concediere salariații beneficiază de o plată compensatorie egală cu 8 salarii tarifare, baza de calcul fiind ultimul salariu, în cazul pârâtului la data de 29.10.2007, și așa cum reiese din Ordinul de plată din 15.01.2008, acesta a beneficiat de efectuarea plății.
S-a mai precizat de către reclamantă că urmare a raportului de inspecție fiscală nr. 26633 din 05.06.2008 și a deciziei de impunere nr.179 din 05.06.2008, s-a dispus reținerea și virarea la CJP Bac ontribuției asigurărilor sociale a asiguratului, sumă necalculată și nereținută la virarea salariilor compensatorii, care totalizează suma de 1312 lei.
Având în vedere că pârâtul a fost notificat în sensul restituirii sumei, iar acesta nu s-a conformat, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
Reclamanta a depus la dosar dispoziția 1793 din 05.06.2008, emisă de DGFP B, decizia de impunere nr.179 din 05.06.2008, adresa nr.2876 din 18.06.2008, ștat de plată aferent lunii ianuarie 2008.
În termen legal pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât societatea a refuzat să-i plătească inițial sumele datorate, motiv pentru care a chemat în judecată, iar prin sentința nr. 89 din 06.02.2008 s-a dispus obligarea societății la dobânda legală pentru cele 8 salarii compensatorii neachitate la scadență pe perioada 01.11.2007 - 15.01.2008, sentință definitivă ce a fost executată.
A mai relatat pârâtul că în cursul lunii iunie 2008 primit adresa de la societate cu privire la restituirea sumei de 1312 lei, sumă pe care o apreciază că nu o datorează, întrucât la data când s-a născut obligația de plată a plăților compensatorii, angajatorul nu avea obligația de a calcula și vira acest CAS, conform art. 23 din Legea 19/2000, iar ulterior, prin modificarea acestuia articol s-a prevăzut că începând cu 01.01.2008 se includeau și plățile compensatorii. În acest context, având în vedere că plățile compensatorii erau datorate la 30.10.2007, apreciază că aplicabilă este legislația în vigoare la data nașterii obligației și prin urmare nu datorează nicio sumă de bani reclamantei.
Pârâtul a depus la dosar notificarea nr. 5601 din 13.12.2007, decizia nr.80/28.09.2007, sentința civilă nr.89 din 06.2008.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 917 din 21 octombrie 2009 Tribunalul Buzăua admis acțiunea și a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1312 lei, ce reprezintă contribuția de asigurări sociale, sumă necalculată și nereținută la data plății salariilor compensatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Pârâtul a fost salariatul reclamantei și prin decizia nr. 80 din 28.09.2007 i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
La data desfacerii contractului de muncă din motive neimputabile, prin CCM la nivel de societate nr. 4851/2004 s-a prevăzut că salariații pot beneficia de o plată compensatorie, egală cu 8 salarii tarifare. Întrucât pârâtul nu a beneficiat de aceste salarii compensatorii, a formulat acțiune soluționată prin sentința civilă nr.89 din 06.02.2008, prin care societatea a fost obligată la dobânda legală pentru cele 8 salarii compensatorii neachitate la scadență pe perioada 01.11.2007 - 15.01.2008, sentință definitivă ce a fost executată, întrucât pe parcursul soluționării cauzei aceasta a achitat suma de 10845 lei cu Ordinul de plată nr. 045 din 15.01.2008.
Instanța mai reține că în conformitate cu art. 23 din Legea 19/2000, angajatorul nu avea obligația de a calcula și a vira contribuția de asigurări sociale a asiguratului până la data 31.12.2007, însă prin modificarea acestui articol, conform OUG 91/2007 s-a prevăzut reținerea și virarea la CJP Baa cestor contribuții, pentru plățile compensatorii, începând cu data de 01.01.2008.
În condițiile în care pârâtul a beneficiat de plata plăților compensatorii la data de 15.01.2008, în mod firesc societatea -reclamantă era obligată să rețină și să vireze către CJP B contribuția de asigurări sociale aferente acestor indemnizații.
Susținerile pârâtului, în sensul că nu datorează nicio sumă de bani, întrucât plățile compensatorii trebuiau achitate la nivelul lunii octombrie 2007, când în vigoare erau alte prevederi legale, nu pot fi reținute atâta timp cât aceste plăți au fost achitate în luna ianuarie 2008, astfel încât conform deciziei de impune nr. 179 din 05.06.2008 emisă de B, angajatorul este obligat la plata sumei de 1312 lei și pe cale de consecință, în temeiul art. 272 Codul muncii societatea este îndreptățită la recuperarea sumei de la salariat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul, în esență, că plățile compensatorii, așa cum au fost negociate, trebuiau făcute până la data expirării preavizului de concediere. Întrucât societatea a refuzat inițial să îi achite aceste drepturi, a fost nevoit să o notifice și ulterior să acționeze în instanță, fiind pronunțată în acest sens sentința nr. 89 prin care societatea a fost obligată doar la dobânda legală aferentă sumelor care fuseseră între timp virate. A mai precizat recurentul că societatea l-a încunoștiințat că trebuie să depună suma de 1312 lei reprezentând contribuția datorată asigurărilor sociale și întrucât nu s-a conformat, a fost acționat în instanță. A specificat recurentul că această sumă nu ar fi trebuit să fie plătită dacă angajatorul ar fi plătit la timp obligația asumată prin contractul colectiv de muncă.
Astfel, între data la care era scadentă obligația (28.09.2007) și data la care i-au fost plătite efectiv sumele compensatorii (15.01.2008) s-a modificat legislația în materia asigurărilor sociale, iar prin sentința recurată s-a produs o diminuare a drepturilor sale bănești.
A arătat recurentul că întrucât modificarea Legii nr. 19/2000, respectiv a art. 23 s-a făcut prin OUG nr. 91/2007 ( nr. 671/1.10.2007), la data plății efective a salariilor compensatorii, angajatorul ar fi trebuit să cunoască aceste prevederi.
Totodată, a mai învederat recurentul că obligația pe care angajatorul o avea față de el s-a născut înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 91/2007, astfel încât erau aplicabile disp.art. 23 din Legea nr. 19/2000, iar obligația a fost executată după intrarea în vigoare a OUG nr. 91/2007, astfel încât prin hotărârea instanței de fond s-a realizat aplicarea retroactivă a legii civile.
Sub un alt aspect, recurentul a arătat că din actele invocate de angajator nu reiese că această contribuție neachitată este datorată de salariat și că aceste contribuții vizează perioada 01.07.2007 - 30.04.2008, iar CAS-ul trebuia plătit de angajator, ceea ce presupune o plată succesivă lună de lună, ori în cazul său, salariile compensatorii s-au născut la data de 28.09.2007, când a fost emisă Decizia nr. 80 și presupunea o singură plată.
A mai precizat recurentul că din actele dosarului nu rezultă că el ar datora această sumă și nici cum s-a stabilit aceasta.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Curtea examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei și de disp.art. 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La momentul efectuării plăților, era în vigoare Legea nr. 250/2007, prin care se modificase Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Or, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 250/2007 "baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) este venitul brut realizat lunar".
Curtea reține că, potrivit Normelor Metodologice aprobate prin Ordinul nr. 680/2007, pentru aplicarea art. 23 alin.(3) din Legea nr. 250/2007 prin sintagma "venit brut realizat lunar" se înțeleg și alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă.
Ca urmare, contribuția CAS aferentă veniturilor brute, rezultate din salariile compensatorii, se calculează asupra tuturor sumelor brute obținute, indiferent de perioada la care s-au referit acestea, luându-se în considerare, momentul plății și nu momentul când au fost câștigate drepturile salariale respective.
Curtea, reține, totodată, că legea în vigoare la data efectuării plății era Legea nr. 250/2007, dispozițiile acesteia fiind de imediată aplicare și guvernând raportul juridic dedus judecății, astfel încât în mod corect prima instanță a apreciat ca întemeiată acțiunea.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile invocate și întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, urmează ca în conformitate cu disp.art. 312 Cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B, cartier Broșteni, -.20,.B,.24, județul B, împotriva sentinței civile nr.917 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta Trans SA B, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Tehnored. /SȘ
4 ex./19.02.2010
dosar fond - - Tribunalul Buzău
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
