Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9024/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9024
Ședința din Camera de Consiliu de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 09 octombrie 2008 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursurilor declarate de pârâții, reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 309 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimatul intervenient CONSILIUL LOCAL S și intimata reclamantă PRIMĂRIA S- PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la nr. 6777/C/2005 reclamantul Primarul Municipiului S a chemat în judecată pe pârâții cu domiciliul în S,-,. 11A,.C,.4,. 20, județul O, cu domiciliul în S,-, județul O, cu domiciliul în S,-, județul O, cu domiciliul în comuna, județul O, cu domiciliul în S, strada -, -,.B,.17, județul O, cu domiciliul în S,-,.2,.D,.9, județul O, cu domiciliul în S,-,.9,.C,.11, județul O, cu domiciliul în S,-,.2,.C,.14, județul O, domiciliată în S, strada - -, -B 16,.B,. 18, județul O, reprezentată prin avocat și cu domiciliul în S,-,.11 C,.B,.4, județul O, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata prejudiciului material produs reclamantului din vina și în legătură cu sarcinile de serviciu ale acestora și care se constituie din titluri executorii, procese verbale de constatare a contravențiilor nepuse în executare în termenul de prescripție prevăzut de lege.
În motivare reclamantul a arătat că pârâții - în calitate de salariați ai reclamantului la serviciul Recuperare Creanțe Bugetare, se fac vinovați de producerea acestui prejudiciu, urmare a modului defectuos în care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu.
Pârâții au depus la dosar întâmpinări în care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că nu există temei legal al angajării răspunderii lor materiale deoarece nu au săvârșit nici o faptă prejudiciabilă.
Pârâții, și au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. a mai invocat lipsa calității procesuale pasive deoarece începând cu august 2004 nu a mai fost salariat al reclamantului iar la încetarea raporturilor nu i-a fost imputată nicio deficiență în activitate. și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S, motivat de faptul că aceasta nu are buget și nici personalitate juridică.
La 24.01.2006 Consiliul Local Sad epus la dosar cerere de intervenție în interes motivat de faptul că își însușește cererea reclamantului. La același termen de judecată reclamanta a solicitat instanței admiterea probei cu expertiză contabilă care să stabilească cuantumul prejudiciului produs în patrimoniul său, probă admisă de instanță ca fiind utilă cauzei. Instanța a stabilit ca obiectiv al expertizei verificare proceselor verbale de control existente la dosar prin raportare la actul de control din dosarul 5635/2005, verificare fișelor postului și atribuțiile de serviciu ale fiecărui pârât, vinovăția acestora precum și raportul de cauzalitate. În acest sens a fost desemnat expert, care a depus raportul de expertiză nr. 653/2006
Prin sentința nr. 1272/23.11.2006 instanța a respins excepțiile invocate, a admis acțiunea în sensul că a obligat pârâții la plata prejudiciului produs în patrimoniul reclamantelor, omologând raportul de expertiză întocmit în cauză așa cum acesta a fost întocmit de expert în urma încuviințării obiecțiunilor pârâților.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâții, și instanța a respins-o prin raportare la dispoz. art. 283 alin 3 CM, având în vedere că acțiunea de răspundere s-a exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată de instanța a reținut că răspunderea materială a acestuia a privit prejudiciul anterior datei de încetare a raporturilor de muncă cu reclamanta, respectiv 19.08.2004.
Față de probele administrate în cauză instanța a reținut că pârâții și-au îndeplinit în mod necorespunzător sarcinile de serviciu, fapt ce a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantelor și pe cale de consecință la angajarea răspunderii materiale a acestora potrivit art. 270 CM. La pronunțarea acestei sentințe instanța a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.
La data de 20.12.2006 reclamantele au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cauză în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor judiciare solicitate. Cererea a fost admisă de către instanță, care în temeiul art. 281 CPC a obligat pârâții în solidar la plata acestor cheltuieli.
Împotriva sentinței sus menționate pârâții au formulat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 270 CM în ceea ce privește răspunderea patrimonială deoarece au susținut recurenții că din contractele lor de muncă nu rezultă că aveau ca atribuții de serviciu strict îndeplinirea formelor de executare silită a creanțelor bugetare, ci altele erau îndatoririle lor de serviciu așa cum rezultă din fișele postului. Mai mult decât atât la nivelul primăriei exista un serviciu de recuperare a creanțelor bugetare cu birou special de executare silită care avea obligația aplicării măsurilor luate.
De asemenea s-a susținut că procesele verbale de control nu cuprind în mod concret constatările organelor de control privind gradul de vinovăție al fiecărui salariat prin aceasta fiind încălcate dispoz. art. 271 CM.
S-a susținut că în mod eronat s-au respins cererea de suspendare și excepția lipsei calității procesuale pasive precum și cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză.
Prin decizia nr. 1387/30.05.2007au fost admise recursurile formulate în cauză împotriva sentinței cât și a încheierii de îndreptare eroare materială și pe cale de consecință au fost casate și trimise spre rejudecare la instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-.
La termenul din 15.10.2007 reclamantele au solicitat admiterea probei cu expertiză contabilă, probă admisă de instanță ca fiind utilă cauzei. În cauză a fost desemnat expert care la data de 03.12.2007 a depus la dosar raportul de expertiză nr. 1334/03.12.2007.
Împotriva raportului de expertiză reclamanții au formulat obiecțiuni în sensul că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de către instanță, obiecțiuni care au fost admise de către instanță ce a dispus înlocuirea expertului cu un alt expert. În acest sens instanța a desemnat pentru întocmirea raportului de expertiză pe expert acesta solicitând instanței înlocuirea sa.
Instanța pentru efectuarea raportului de expertiză a desemnat expert pe. Instanța a stabilit ca obiective ale raportului de expertiză: verificarea proceselor verbale de contravenție prescrise consemnate în centralizatoarele acestora anexate procesului verbal de control ale inspectorilor fiscali din 09-10/ 2005, stabilirea momentului la care au fost repartizate pârâților prin raportare la actul de control din dosarul 5635/2005, verificarea prejudiciului cauzat de fiecare în funcție de fișele posturilor, sarcinile de serviciu și atribuțiile fiecărui pârât, legătura de cauzalitate cu atribuțiile de serviciu.
De asemenea dacă procesele verbale erau prescrise la executare în momentul predării către pârâți, precum și obiectivele depuse de așa cum acestea au fost depuse la data de 28.03.2006.
La data de 22.02.2008 a fost depus la dosar raportul de expertiză nr. 280/22.02.2008. Împotriva raportului de expertiză pârâții au formulat obiecțiuni, respinse de către instanță, motivat de faptul că expertul a răspuns obiectivelor stabilite inițial.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 309 din 12 martie 2008 respins excepțiile invocate de pârâți, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiunea formulată de pârâții, și, a lipsei calității procesuale pasive invocate de și a lipsei calității procesuale a Primăriei S invocată de și.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Primarul Primăriei S, cu sediul în S,-, județul O și cererea de intervenție formulată de intervenientul Consiliul Local S, județul O, și obligă pârâții cu domiciliul în S,-,. 11A,.C,.4,. 20, județul O, cu domiciliul în S,-, județul O, cu domiciliul în S,-, județul O, cu domiciliul în comuna, județul O, cu domiciliul în S, strada -, -,.B,.17, județul O, cu domiciliul în S,-,.2,.D,.9, județul O, cu domiciliul în S,-,.9,.C,.11, județul O, cu domiciliul în S,-,.2,.C,.14, județul O, domiciliată în S, strada - -, -B 16,.B,. 18, județul O, reprezentată prin avocat și cu domiciliul în S,-,.11 C,.B,.4, județul O la plata sumei de 202.928, 5 lei conform raportului de expertiză, reprezentând prejudiciu, respectiv - 8.l27,05 lei, - 2l.l83,ll lei, - 23.763,34 lei, - 35.572,82 lei, - 22.l24,28 lei, - 25.366,52 lei, - l7.364,6l lei, - 682,58 lei, - 23.398,42 lei, - 25.345,77 lei.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2800 lei către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele:
Urmare a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu pârâții au produs un prejudiciu în sarcina reclamantelor în cuantum de 202.928,5 lei, așa cum a reieșit din raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a stabilit că procesele verbale de contravenție prescrise au fost primite de către pârâții casieri sub semnătură - sens în care a și fost depus la dosar centralizatoarele din care rezultă primirea acestora de către pârâți. La data primirii proceselor verbale acestea se aflau în termenul de prescripție astfel că pârâții trebuiau să le urmărească spre executare pentru a se îndeplini sarcinile de serviciu.
Din totalul proceselor verbale imputate de reclamante expertul a stabilit că parte din acestea sunt nesoluționate din cauza agentului constatator, fapt pentru care nu a reprezentat prejudiciu în patrimoniul reclamantei datorat faptei pârâților - casieri și pe cale de consecință le-a exclus din prejudiciul total stabilit. De asemenea nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că prejudiciul s-a produs pe perioada cât s-a aflat în concediul de creșterea copilului, deoarece din verificările expertului a reieșit că procesele verbale imputate au fost primite sub semnătură în perioada anterioară împlinirii termenului de prescripție și s-au prescris ulterior venirii sale la serviciu. Faptul că pe perioada concediului de aceste procese verbale s-a ocupat o altă persoană, nu are relevanță atâta timp cât pe o perioadă lungă de timp pârâta nu a prezentat nicio dovadă de urmărire silită întocmită de ea, ca de altfel nici unul dintre pârâți. Nu poate fi primită nici apărarea că la nivelul intervenientei Consiliului Local exista un serviciu special de executare silită, deoarece expertul a stabilit că acest serviciu avea atribuții de urmărire a altor creanțe.
Față de cele de mai sus instanța a reținut că pârâții și-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, fapt ce a condus la producerea în patrimoniul reclamantelor a prejudiciului de 202.928,5 lei, între faptele acestora și prejudiciu existând raport de cauzalitate, respectiv un raport de la cauză la efect. Acest raport există atât între faptele pârâților casieri, respectiv fapta pârâtului șef de serviciu și prejudiciul produs prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Pe cale de consecință instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii materiale așa cum acestea sunt prevăzute de art. 270 și următoarele CM iar pe cale de consecință a omologat concluziile raportului de expertiză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de instanța a reținut că răspunderea materială a acestuia a privit prejudiciul produs anterior datei de încetare a raporturilor de muncă cu reclamanta, respectiv 19.08.2004 astfel încât acest pârât are calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâții, și instanța respins-o prin raportare la dispoz. art. 283 alin 3 CM, având în vedere că acțiunea de răspundere s-a exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Față de cererea de chemare în judecată formulată de Primarul Municipiului S instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei care este reprezentata de Primar, excepție invocată de și.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții recurenți, valerin,.
Recursul pârâtului reclamant vizează netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe în condițiile aprecierii eronate a probatoriului administrat.
Astfel, rezumându-se la însușirea concluziilor raportului de expertiză prima instanță nu a verificat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile a angajatei în producerea prejudiciului.
Nu a fost concretizată fapta ilicită săvârșită de către angajat, nu a fost analizată vinovăția recurentului în producerea prejudiciului, în raport de sarcinile de serviciu, de atribuțiile de serviciu.
Recursul pârâtului vizează aceleași critici, respectiv greșita interpretare a probatoriilor administrate, expertizele de specialitate efectuate, precum și neverificarea condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale.
Recursul pârâților,. și, invocă nelegalitatea hotărârii primei instanțe în condițiile în care s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 270 CM, respectiv nu au fost verificate atribuțiile de serviciu ale recurenților, legătura dintre nerespectarea acestor atribuții și prejudiciul suportat de angajator. Aceasta cu atât mai mult, cu cât la nivelul angajatorului de recuperarea creanțelor bugetare se preocupă, ca sarcină de serviciu, și alte servicii, inclusiv serviciul de executare silită.
Se invocă de către aceeași recurenți lipsa întrunirii în cauză a celor patru cerințe cerute pentru antrenarea răspunderii civile contractuale, parte a răspunderii civile delictuale.
Recursul pârâtului recurent vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie, reiterate de ceilalți recurenți.
Necercetarea atribuțiilor de serviciu și legătura acestora cu producerea prejudiciului neîntrunirea cerințelor de antrenare a răspunderii civile, în condițiile existenței mai multor compartimente în cadrul angajatorului abilitate cu recuperarea creanțelor statului.
Primarul localității Saf ormulat întâmpinare, apreciind recursurile promovate ca nefondate, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către recurenți fiind producătoare a prejudiciului reținut în sarcina acestora, cum corect s-a apreciat de către prima instanță.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursurile sunt fondate, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 cod pr.civ. urmează a le admite, va modifica hotărârea primei instanțe, și pe fond va respinge acțiune, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
La nivelul anului 2005 inspectorii din cadrul Serviciului public Monitorizare Persoane Fizice și Juridice, din cadrul Primăriei S procedând la verificarea modului de urmărire și încasare a creanțelor bugetare, pe perioada cuprinsă între 1.2001 - 20.09.2005 au constatat că nu au fost încasate creanțe bugetare rezultate din amenzi, pentru care s-a împlinit termenul de prescripție la 30.11.2004, ca urmare a acțiunii pârâților ce nu au întocmit și comunicat înștiințările de plată persoanelor fizice sau juridice amendate.
În sarcina pârâtului se reține prejudiciul în sumă de 2036 lei, la pârâtul un prejudiciu de 33881,5 lei, la 36733 RON, iar la pârâta un prejudiciu în cuantum de 10827 lei, la pârâtul un prejudiciu în cuantum de 33028 lei, la pârâta 32722 lei.
De asemenea, s-au constatat în sarcina pârâților, și producerea unui prejudiciu în valoare de 24.892 lei respectiv 28822 lei, și pentru ultimul de 57635 lei.
Potrivit fișei postului se constată că pârâții îndeplinesc funcția de casier în cadrul Serviciului Public Recuperare Creanțe Bugetare din cadrul Primăriei S, printre îndatoririle de serviciu fiind cele legate de înmânarea înștiințărilor de plată și somațiilor către contribuabili, precum și aplicarea măsurilor prevăzute de normele legale în vederea realizării creanțelor bugetare a contribuabililor aflați în zona de activitate prin executarea silită, poprire, executare silită imobiliară și mobiliară, realizarea creanțelor bugetare, prin folosirea modalităților de executare silită prevăzute de OG 61/2002, etc.
Din verificarea situației amenzilor prescrise, situația acestora fiind depusă la dosar filele 150 - 207 dosar fond, se constată că sancțiunile contravenționale datează la nivelul anilor 2001 - 2002, și pentru acestea s-a constatat intervenirea prescripției extinctive de aplicare a sancțiunii contravenționale, și implicit de recuperare a sumelor respective de către stat prin autoritatea administrativă locală.
Raportul de expertiză întocmit de exp. depus în dosarul de fond, cu prilejul primului ciclu procesual a relevat faptul că nu au fost stabilite în concret, pentru fiecare pârât în parte, situația recuperării amenzilor contravenționale, respectiv sumele pe care aceștia urmau să le execute, stabilindu-se o răspundere solidară pentru casier și șeful acestora.
Cu ocazia rejudecării, noua expertiză efectuată de expert relevă neefectuarea de către pârâți pentru un număr de amenzi contravenționale a somațiilor și a actelor de comunicare contribuabililor, stabilindu-se un prejudiciu în sumă totală de 177.582,72 lei. Stabilindu-se o răspundere solidară a celor 10 pârâți în raport de salariul acestora, s-a stabilit și cuantumul prejudiciului pentru fiecare pârât în parte.
Față de această stare de fapt se apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada de către angajator a întrunirii condițiilor prev.de art. 270 codul muncii, în ceea ce privește antrenarea răspunderii contractuale a pârâților.
Se invocă existența unui prejudiciu, constând în amenzile prescrise și neexecutate, fără însă a se face dovada producerii acestui prejudiciu din vina pârâților, prin dovedirea faptelor săvârșite de către pârâți și care au determinat prejudiciul. Simpla invocare a nerespectării sarcinilor de serviciu, fără a determina în concret fapta ce a dus la rezultatul păgubitor nu este de natură a antrena răspunderea contractuală.
Așa cum rezultă din fișa postului, sunt numeroase sarcinile de serviciu ale pârâților în recuperarea creanțelor bugetare. Reținerea unei singure fapte ca fiind neexecutată, dar suplinită de celelalte sarcini de serviciu face ca inacțiunea pârâților să fie lipsită de elementul subiectiv, vinovăția în săvârșirea faptelor.
Astfel, atâta timp cât pârâții își îndeplinesc sarcinile în recuperarea creanțelor bugetare, făcând demersuri în acest scop, neexecutarea creanțelor având de multe ori o cauză obiectivă, schimbarea adresei contribuabilului sau intervenirea oricărei alte cauze exoneratoare, face dovada lipsei de vinovăție a acțiunii pârâților în producerea prejudiciului reclamat de angajator.
Se are în vedere aici și caracterul juridic al sumei imputate pârâților, amenzi contravenționale neachitate de către persoanele sancționate, știut fiind faptul că răspunderea contravențională este o răspundere personală și care are cauze exoneratoare specifice, cauze ce nu au fost analizate de către angajator, nici un moment, și care astfel pun sub semnul întrebării însuși sumele pretins a fi prejudiciat statul.
Fără o analiză temeinică a tuturor elementelor ce duc la antrenarea răspunderii contractuale a fiecărui pârât, raportat la sumele imputate, fără a produce dovezi în acest sens, angajatorul nu poate solicita antrenarea răspunderii contractuale a angajaților săi, în condițiile art. 270 CM.
Controlul efectuat de conducerea angajatorului la un interval de 4 ani asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către casieri, și în condițiile în care angajatorul are la dispoziții și alte servicii de executare silită, nu fac decât să releve lipsa intenției pârâților în producerea prejudiciului, urmărirea producerii acestuia, atâta timp cât nu se poate stabili cu certitudine în ce măsură fapta fiecărui pârât a dus la producerea prejudiciului astfel reținut.
Constatând astfel că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile contractuale, astfel cum sunt prevăzute de art. 270 codul muncii raportat la art. 998 și următoarele cod civil, se apreciază că acțiunea promovată de către angajator este neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a fi respinsă, ca urmare a admiterii recursului de față.
Face aplicarea art. 274 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții, reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 309 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimatul intervenient CONSILIUL LOCAL S și intimata reclamantă PRIMĂRIA S- PRIN PRIMAR
Modifică sentința instanței de fond în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant - Primarul localității S, împotriva pârâților.
Obligă intimatul Primarul Mun, S către pârâții, și la câte 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
21 Octombrie 2008
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
