Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.905
Ședința publică de la 7 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenta- reclamantă - SRL B, recurenții-pârâți și, împotriva sentinței civile nr.752/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi,când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 7.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-, reclamanta - SRL cu sediul în B,-, JO-, CUI RO -, prin reprezentant - administrator, a chemat în judecată pe și pe u, ambele domiciliate în F jud.V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea celor două pârâte la plata sumei de 16.776,15 lei plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtele și u, au fost angajate în luna august a anului 2005, cu atribuții de gestiune comună, la punctul de lucru din mun.F jud.V-. Se menționează faptul că pârâtele au avut încheiate cu reclamanta contracte individuale de muncă. De asemenea se arată faptul că la fiecare inventar efectuat au ieșit plusuri și minusuri în gestiune iar prin notele explicative ale pârâtelor acestea au recunoscut că au cunoștință de aceste lipsuri și că se fac responsabile de acestea. Potrivit proceselor verbale de inventariere, din 2005 și 2006 se constată o lipsă în gestiune de 7.058,4 lei, 5.502,43 lei, respectiv 1.862,98 lei.
Reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile având ca obiective să se constate lipsa în gestiune a pârâtelor pentru perioada 26.08.2005-05.06.2006 și care este cuantumul exact al lipsei în gestiune.
Reclamanta mai arată faptul că sunt întrunite toate condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui raport contractual, existența unui prejudiciu și vinovăția pârâtelor și solicită în concluzie admiterea acțiunii și obligarea la plata a pârâtelor pentru suma de 16.776,5 lei.
Prin Sentința Civilă nr. 752/12.11.2008 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea și le-a obligat pe pârâte să plătească în solidar reclamantei suma de 3702,43 lei despăgubiri civile și la 1400 lei cheltuieli de judecată, aferente pretențiilor admise.
În motivare a reținut că pârâtele au avut calitatea de gestionare la punctul de lucru din F ce aparține reclamantei, obiectul de activitate fiind vânzarea de mobilă.
Potrivit susținerilor reclamantei ca urmare a inventarului din 16.11.2005 s-a găsit o lipsă în gestiune de 7.058,4 lei, la 21.03.2006 s-a găsit o lipsă de 5.502,43 lei și la 5.06.2006 s-a găsit o lipsă de 1.862,98 lei. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.270 al.1 Codul Muncii care prevăd că angajatul răspunde material pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În speță prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că lipsa la inventar în perioada de 26.08.2005 -05.06.2006 a fost de 14.523,26 lei astfel, la data de 16.11.2005-7058,37 lei, la 21.03.2006-5501,90 lei și la 05.06.2006- 1962,99 lei.
Dar aceste lipsuri nu sunt imputabile pârâtelor decât pentru suma de 3702,43 lei ce a fost însușită de acestea prin angajamentele luate la 24.03.2006 și depuse în scris la filele 9 și 13 din dosar.
Restul sumei nu poate fi reținută în sarcina pârâtelor deoarece nu s-a dovedit vreo culpă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Atragerea răspunderii materiale presupune existența vinovăției și nu prezumarea ei așa cum de fapt invocă reclamanta.
De asemenea se mai reține din raportul de expertiză care se coroborează cu susținerile pârâtelor făcute printr-un memoriu, că în perioada de referință raportul de gestiune nu a fost întocmit corect în sensul că nu au fost evidențiate ieșirile de mărfuri achitate cu ordin de plată. Iar în memoriu se arată că rapoartele de gestiune au fost întocmite așa deoarece astfel s-a solicitat de către serviciul contabilitate central al reclamantei.
În această situație și un alt argument, nu se pot face aprecieri corecte asupra diferențelor rezultate la inventarieri atâta timp cât actele contabile și de gestiune nu au fost întocmite corect chiar din culpa reclamantei.
Nu se poate reține nici respectarea procedurii de inventariere, prin suplimentul la raportul de expertiză se arată că aceasta a fost respectată deși nu s-au găsit decât deciziile de inventariere. Dar nu s-au făcut dovezi cu privire la celelalte etape enunțate de expert care se referă la elaborarea procedurii de inventariere, derularea efectivă a inventarierii și valorificarea inventarului.
În concluzie nu pot fi reținute alte sume decât cele recunoscute de pârâte pentru motivele arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta cât și pârâtele.
În motivare reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, ca urmare a interpretării greșite a probelor administrate în cauză.
Astfel, consideră că societatea a făcut dovada vinovăției celor două salariate prin expertiza contabilă efectuată care atestă anumite lipsuri în gestiune.
Referitor la vina societății pentru întocmirea greșită a raportului de gestiune se arată că instanța a interpretat greșit răspunsul expertului, care a precizat că gestionarele nu au avut o gestiune corectă a bunurilor.
De asemenea s-a reținut în mod eronat că nu s-a respectat procedura de inventariere, deși expertul a considerat că inventarierea a fost corect efectuată.
Mai arată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru răspunderea patrimonială a salariatelor.
În motivarea recursului lor, pârâtele au arătat că în mod greșit au fost obligate la plata sumelor însușite prin semnarea angajamentului de plată, întrucât din raportul de expertiză rezultă că nu s- respectat procedura de inventariere, ceea ce atrage nulitatea proceselor-verbale de inventariere. Solicită modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul din 31.03.2009 instanța a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâte.
Asupra acestei excepții, curtea reține că potrivit art. 80 din legea 168/1999, termenul de recurs în cazul litigiilor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Având în vedere că hotărârea a fost comunicată pârâtelor la data de 12.12.2008, iar recursul a fost declarat la 27.12.2008, așa cum rezultă de pe plicul atașat la dosar, fila 21, instanța constată că a fost depășit termenul prevăzut de lege, care a expirat la data de 23.12.2008, în consecință recursul declarat de pârâte va fi respins ca tardiv formulat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamanta, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul acesteia este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru a exista răspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicita a salariatului, săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovăția salariatului.
În baza art. 24 din Legea 22/1969, angajații răspund material potrivit codului muncii și prevederilor legii citate, pentru pagube cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, existând o prezumție de culpă pentru producerea prejudiciului.
Reclamanta susține că pârâtele, în calitate de gestionare, au creat minusuri în gestiune, producându-i societății o pagubă, situație dovedită prin expertiza contabilă efectuată în cauză, prin care se constată că există o lipsă în gestiune de 14.523,26 lei.
În mod greșit reține instanța de fond că nu s-a respectat procedura de inventariere, deși expertul a constatat că procedura de inventariere a fost corect efectuată. Mai mult, nerespectarea normelor cu privire la inventariere nu duce automat la concluzia că nu există un prejudiciu produs de pârâte.
De asemenea, întocmirea greșită a raportului de gestiune nu este de natură să conducă la concluzia că salariatele nu sunt vinovate pentru lipsurile existente, cu atât mai mult cu cât, în calitate de gestionare, aveau obligația să întocmească în mod corect toate actele referitoare la gestiunea respectivă.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru răspunderea patrimonială a salariatelor, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, iar în rejudecare le va obliga pe pârâte să plătească reclamantei întreaga sumă solicitată ca despăgubiri.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtele și, împotriva sentinței civile nr.752/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL B împotriva sentinței civile nr.752/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.752/12.11.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că:
Obligă pe pârâte să plătească în solidar reclamantei 14.523,26 lei, reprezentând despăgubiri civile în loc de 3.702,43 lei.
Menține dispoziția privind plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- -
Grefier
-
Red./6.11.2009
Dact./5 ex/12.11.2009
FOND: -
Asis. jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
