Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 910/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 5238/2009)

O M NIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr.910R

Ședința publică din data de 19.02.2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta B împotriva sentinței civile nr.4358 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6157/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială - plată sumă".

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta B prin consilier juridic ce depune delegație la fila 43 dosar, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Consilierul juridic al recurentei depune la dosar relațiile solicitate la termenul anterior, respectiv extras bancar privind plata indemnizației de concediu de odihnă și a primei de vacanță.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

B, prin consilier juridic, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4358/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - " " B SA în contradictoriu cu pârâtul.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâtul a avut calitatea de salariat al reclamantei în funcția de, contractul individual de muncă al acestuia fiind desfăcut potrivit art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii la data de 11.07.2007.

S-a avut în vedere că reclamanta nu a dovedit efectuarea către fostul său salariat a plății sumei de 661 lei reprezentând contravaloarea a 26 zile de concediu de odihnă necuvenit pentru anul 2007 și nici a plății sumei de 301 lei reprezentând contravaloarea primei de vacanță.

Referitor la suma de 144 lei reprezentând pensia alimentară virată de către reclamantă beneficiarului pentru luna aprilie 2007, cu privire la care se susține că nu a fost reținută din salariul pârâtului, prima instanță a reținut că nu a fost făcută dovada plății pe data de 2.05.2007, plata fiind efectuată în baza sentinței civile nr.5285/01.07.2004 a Judecătoriei Sectorului 2

Din înscrisurile depuse de reclamantă nu a rezultat dacă această plată, efectuată anterior concedierii reclamantului, a fost sau nu dedusă din drepturile salariale cuvenite acestuia, dacă acesta a primit salariul întreg pentru toate lunile anului 2007 sau doar o parte a acestora.

În ceea ce privește suma de 234 lei reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar nepredate, respectiv o centură din piele, o cască de protecție, o pereche de cizme impermeabile, o pereche de mănuși rezistente la uzură, o salopetă, 2 tricouri, o vestă de avertizare și o pereche de sandale de protecție, instanța de fond a reținut că, deși din notele interne, nota de lichidare și fișa obiectelor de inventar în folosință rezultă că reclamantul a primit în perioada 31.08.2004-26.04.2006 aceste bunuri, totuși, reclamanta nu a dovedit valoarea fiecăruia dintre acestea la momentul la care a fost pretinsă și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize în acest scop.

Avându-se în vedere dispozițiile art.287 și art.282 alin.2 din Codul muncii, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada modului de calcul al sumei pretinse cu titlu de contravaloare actuală a obiectelor de inventar nepredate.

Sub aspectul pretenției vizând suma de 203 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masă necuvenite aferente lunii februarie 2007, prima instanță a reținut că reclamanta că pârâtul a efectuat în mod real cele 9 zile de concediu de odihnă, precum nici proba cu fișe de pontaj ori alte astfel de înscrisuri a perioadei efectiv lucrate de pârât.

În raport de prevederile art.5 și art.9 din Legea nr.142/1998, prima instanță a reținut că reclamanta nu a dovedit numărul de zile efectiv lucrate de pârât în luna februarie 2007 dar nici situația în raport de care se impunea restituirea tichetelor de masă pretins încasate nelegal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat reclamanta - B SA arătând, sub aspectul capătului de cerere privind plata drepturilor salariale, că între societate și BRD Generale există o convenție al cărei obiect reglementează plata salariilor și altor drepturi bănești cuvenite salariaților.

A precizat recurenta că intimatul-pârât era inclus în convenția încheiată, deținând un cont de card în care, lunar, i se virau drepturile salariale cuvenite.

Recurenta a considerat că în mod greșit prima instanță a reținut în sensul că nu s-ar fi făcut dovada încasării primei de vacanță de către pârât, a vând în vedere că fluturașii de salariu nu probează încasarea efectivă a banilor.

Recurenta a arătat că depune în dovedirea celor susținute cu privire la acest capăt de cerere, fișa fiscală pe anul 2007, lista trimisă la bancă în format electronic pentru virarea sumei de concediu de odihnă pe card, tabelele lunare trimise la bancă în format electronic pentru virarea sumelor ce reprezentau drepturi salariale, precum și fluturașii de salariu.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut ca nedovedit faptul că pârâtul a efectuat în mod real cele 9 zile de concediu de odihnă, dovada contrară reprezentând-o foaia colectivă de prezență pe luna februarie 2008.

De asemenea, recurenta a considerat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu a fost probată valoarea obiectelor de inventar nepredate, căci suma reprezintă valoarea cu care bunurile au intrat și au fost înregistrate în lista obiectelor de inventar.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.

Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Din foile colective de prezență aflate la filele 21-24 dosar recurs, rezultă că intimatul-pârât a efectuat un număr de 30 de zile de concediu de odihnă, dintre care 21 zile în luna ianuarie 2007 și 9 zile în luna februarie 2007.

Plata aferentă concediului de odihnă precum și prima de vacanță la care intimatul-pârât era îndreptățit au fost efectuate de către recurenta-reclamantă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de recurs, respectiv listele trimise băncii, cu care exista convenție în vederea plății drepturilor salariale, pentru virarea sumelor în discuție, fluturașii de salariu care evidențiază în concret drepturile cuvenite intimatului, precum și adresa emisă de BRD Generale (fila 44 dosar recurs) din care rezultă că intimatul a avut alimentare de salariu în valoare de 710,71 Ron în data de 10.01.2007, viramentul fiind efectuat de - B SA.

În condițiile în care contractul individual de muncă al intimatului-pârât a fost desfăcut în baza art.264 lit.f din Codul muncii, la data de 11.07.2007, acesta nu era îndreptățit la efectuarea celor 30 de zile de concediu de odihnă, ci avea dreptul la concediu de odihnă proporțional cu activitatea prestată în acel an calendaristic, astfel cum prevede art.140 alin.2 din Codul muncii.

Potrivit notei interne nr.1452/02.04.2009 emisă de - B SA, intimatul-pârât avea dreptul doar la 4 zile de concediu de odihnă pe anul 2007, astfel că acesta a efectuat în mod necuvenit un număr de 26 zile concediu de odihnă; în mod similar prima de vacanță era cuvenită doar în considerarea celor 4 zile de concediu de odihnă la care salariatul era îndreptățit.

Prin urmare, sunt aplicabile prevederile art.272 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Făcând aplicarea acestor dispoziții legale și ținând seama atât de nota internă mai sus arătată, cât și de notele interne nr.2044/31.08.2008 respectiv nr.5440/31.08.2007 din care rezultă că suma reprezentând contravaloarea concediului de odihnă necuvenit este de 661 lei brut iar contravaloarea primei de vacanță necuvenită este de 301 lei brut, urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantei aceste sume.

Cât privește tichetele de masă aferente lunii februarie 2007, se reține că intimatul-pârât a primit în această lună un număr de 11 tichete de masă, însă, așa cum rezultă din foaia colectivă de prezență întocmită pentru această lună, salariatul a efectuat în luna februarie un număr de 9 zile de concediu de odihnă, situație în care apare justificată solicitarea reclamantei de a-i fi restituită contravaloarea tichetelor de masă necuvenite, aceasta fiind de 203 lei.

Referitor la cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la achitarea contravalorii obiectelor de inventar nepredate, se are în vedere că potrivit fișei obiectelor de inventar în folosință, rezultă că intimatul-pârât a primit bunurile a căror contravaloare o solicită reclamanta, respectiv o centură de piele, o cască de protecție, o pereche de cizme impermeabile, o pereche de mănuși rezistente la uzură, 2 tricouri, o vestă de avertizare și o pereche de sandale de protecție, lucru dovedit prin semnarea de către salariat a acestei fișe, la rubrica "Eliberări - semnătură", însă aceste bunuri nu au fost predate la momentul încetării raportului de muncă dintre părți.

Așa fiind, devin incidente prevederile art.272 alin.2 din Codul muncii, intimatul-pârât urmând a fi obligat la achitarea contravalorii bunurilor mai sus menționate.

În privința valorii acestor bunuri recurenta-reclamantă a menționat că pentru conformitatea prețului unitar a anexat bonurile de consum menționate în fișă, iar la poziția unde nu este preț, a preluat valoarea din programul de stocuri, aspect consemnat în nota internă întocmită la 11.11.2009 și aflată la fila 37 din dosarul de recurs.

Intimatul-pârât va fi obligat însă la achitarea sumei de 234 lei reprezentând contravaloarea obiectelor de inventar nepredate, în condițiile în care aceasta a fost suma precizată în cererea de chemare în judecată cu care instanța a fost investită, neputând fi reținută prin urmare suma de 248,53 lei menționată în nota internă din 11.11.2009 a societății.

Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantei a sumelor mai sus menționate.

Va fi menținută dispoziția sentinței privind respingerea cererii referitoare la restituirea pensiei alimentare aferentă lunii aprilie 2007, având în vedere pe de o parte faptul că nu s-au formulat critici prin motivele de recurs sub acest aspect, iar pe de altă parte, reclamanta nu a produs probe noi de natură a dovedi efectuarea acestei plăți și dacă aceasta a fost sau nu dedusă din drepturile salariale cuvenite pârâtului, respectiv dacă acesta a primit salariul întreg pentru toate lunile anului 2007 sau doar în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta B împotriva sentinței civile nr.4358 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6157/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul .

Modifică în parte sentința în sensul că:

Admite în parte acțiunea.

Obligă pe pârât la plata în favoarea reclamantei a sumelor de: 661 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă necuvenit pe anul 2007; 301 lei primă de vacanță pe 2007; 234 lei contravaloarea obiectelor de inventar nepredate și 203 lei reprezentând tichete de masă necuvenite.

Menține dispoziția sentinței privind respingerea cererii referitoare la restituirea pensiei alimentare aferente lunii aprilie 2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

-

GREFIER

Red.

Dact.LG/2 ex./19.03.2010

Jud.fond:;

Președinte:Scrob Bianca Antoaneta
Judecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 910/2010. Curtea de Apel Bucuresti