Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 914/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 914
Ședința din Camera de Consiliu de la 28 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 18 februarie 2008 privind judecarea cererii de revizuire formulată de împotriva deciziei civile nr.2098 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 18 februarie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
La data de 12.10.2004, reclamanta - SRL Caf ormulat cerere de chemare în judecată a pârâtului solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.235.105 ROL reprezentând prejudiciul creat societății din culpa exclusivă a pârâtului.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1669 din 19 septembrie 2006, pronunțată în dosarul nr.2282/CM/2004, a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL și a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 1500 lei RON reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, - SRL C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 574 de la 06 martie 2007 a admis recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1669 de la 19 septembrie 2006, casat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen la 10 aprilie 2007.
În rejudecare, s-a administrat proba cu de expertiză.
Prin decizia nr. 2098 din data de 25 septembrie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL C împotriva pârâtului, a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei rezultate din diferența dintre suma de 42128 lei și impozitul pe profit aferent acestei sume, precum și la plata sumei de 700 de lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut:
Conform art. 270 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Deci condițiile răspunderii sunt calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția(culpa salariatului), în lipsa uneia dintre aceste condiții această răspundere nu există.
Din ansamblul probelor administrate a rezultat că societatea angajatoare executa prestări servicii pentru beneficiarii din agricultură, pârâtul decolând în data de 05.05.2004, cu destinația comuna, județul O, în timpul activității de zbor oprindu-se motorul.
Astfel, pierzând din înălțime s-a prăbușit la sol, consecința fiind avarierea în proporție de 80 % a aparatului.
Cauza accidentului a fost stabilită prin raportul final și a constat în continuarea zborului până la terminarea benzinei din rezervoarele avionului.
Prin expertiza tehnică efectuată s-a stabilit că reclamanta datorită accidentului, nu a mai realizat prestări de servicii cel puțin la nivelul anului 2003 cu 86 h, în perioada ianuarie - aprilie 2004, realizând pe baza datelor prezentate un profit de 164.201.054 lei.
Prejudiciul cert așa cum a fost estimat se ridică la 42.128 lei, fiind actualizat la data de 31.07.2007.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtului că aparatul era asigurat, neprezentând o cauză exoneratoare a răspunderii. Chiar din declarația sa rezultând că a continuat zborul după momentul aprinderii becului de semnalizare a cantității minime de combustibil, pornind de la premisa că zborul nu va decât 5 minute și că litrometrul indică 100, și în condiții meteo nefavorabile.
Pentru toate aceste motive Curtea a apreciat ca fiind întrunite toate condițiile art. 270 Codul muncii pentru a fi antrenată răspunderea pârâtului.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire pârâtul.
În motivarea cererii, In temeiul art. 322 pct.3 Cod Procedura Civila, revizuentul a susținut că pricinii, espectiv lipsa de folosința invocata de recurenta reclamanta - SRL nu ra in ființă, adică nu are dreptul la lipsa de folosința întrucât din data de 05.05.2004 peratorul aerian - SRL avea suspendată utorizația de funcționare ca operator aerian. In concret aceasta nu mai avea dreptul sa presteze servicii aviochimice din care sa realizeze profituri.
În acest sens, revizuentul susține că a făcut dovada in fața instanței de recurs cu adresa nr.68/17.01.2005 liberata de AUTORITATEA CIVILA () transmisa
asiguratorului - SA, înscris care nu a fost interpretat de Instanța de judecata in niciun fel.
Din aceasta adresa rezulta ca fost ridicata autorizația operatorului aerian imediat după accident. În cazul n care societatea va solicita reluarea autorizării, va analiza cu mare atenție oportunitatea acesteia"(adresa nr.68/17.01.2005 pct. 4 ).
Este mai mult decât evident ca suspendarea autorizației de funcționare nu s-ar fi produs aca recurenta reclamanta nu ar fi fost in culpa.
Revizuentul susține că a făcut dovada nevinovăției sale si prin faptul ca după ccident nu a fost suspendat, continuând activitatea de zbor având licența emisa la zi.
Mai susține revizuentul că, din raportul de expertiza tehnica de pecialitate întocmit la cererea reclamantei, rezulta ara niciun dubiu ca recurenta a trimis aeronava in zbor cu grave defecțiuni tehnice, fiind evidenta declarația administratorului societății, declarație susținuta in fata organelor de poliție din care reiese ca - SRL nu a efectuat pana la data accidentului, niciodată lucrări de 100 de ore de zbor, deci nici in anul 2004
În mod greșit instanța a reținut ca revizuentul nu avea voie sa continue zborul după aprinderea unuia dintre becurile de semnalizare afirmație ce nu se regăsește in niciun document ce reglementează activitatea de zbor,iar raportul de expertiza explica situația apăruta la bordul aeronavei in acele momente.
Mai susține revizuentul că, in mod greșit, instanța retine ca in Raportul Final elaborat de MINISTERUL TRANSPORTURILOR, revizuentului i s-ar fi stabilit culpa constând in continuarea zborului pana la terminarea benzinei din rezervoarele navei.
Revizuentul a solicitat reanalizarea tuturor probelor depuse la dosar întrucât in DECIZIA NR.2098/25.09.2007 nu s-a analizat in niciun fel cele doua rapoarte de expertiza tehnica de specialitate, susținând că din niciun înscris depus la dosarul de fond sau in recurs nu rezulta vinovăția element esențial la stabilirea răspunderii patrimoniale.
Invocând dispozițiile art. 322 pct.5 din Codul d e procedură civilă, revizuentul solicită revizuirea deciziei in raport si de înscrisurile extrase din dosarul de cercetare penala atașat la dosarul nr- al Judecătoriei Craiova,devenit public in data de 25.10.2007.
Înscrisurile invocate ca acte noi sunt:
- declarația numitei, din care rezulta că a utilizat in sistemul de verificare si întreținere tehnica, personal tehnic cu licența expirata la data accidentului, a utilizat un contract de prestări servicii fals nr.008/20.01.2004, care a stat la baza obținerii Autorizației de Funcționare ca Operator pe anul 2004, înaintând către adresa 1442/29.01.2004, falsificat Ordinul de Misiune.
- declarația numitului, din care rezultă ca in anul 2004 nu a încheiat niciun contract de prestări servicii aeronautice cu Operatorul - SRL, iar cel prezentat de politie (008/20.01.2004)este un contract fals ce a fost folosit in scopul obținerii autorizării - SRL pentru anul 2004.
- declarația numitului, mecanic de aviație care a alimentat si a asigurat asistenta tehnica la aeronava in ziua accidentului, fără a avea acest drept având licența expirată.
Revizuentul susține că noile documente le-a descoperit după pronunțarea hotărârii judecătorești
De asemenea, revizuentul a solicitat instanței sa constate nevinovăția sa si imposibilitatea reclamantei de a produce profit după accident, sa dispună exonerarea revizuentului de la plata oricărei daune.
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 68/17.01.2005 emisă de, licecța de zbor, raport de expertiză tehnică de specialitate întocmită de ing. C-tin, declarația numitei din 13.04.2005, Instrucțiuni de exploatare în zbor, raport final privind investigația tehnică a accidentului de aviație, contract individual de muncă nr. 5455/23.03.1998, fișa postului pilot comandant, decizia nr. 111/18.05.2004, adresa nr. 26102/27.04.2005 emisă de ITM D, ordin de misiune nr. 13/ 05.05.2004, contract de prestări servicii nr. 008/20.01.2004, adresa din 23.01.2004 emisă de - SRL, declarația numitului din data de 29.03.2005, declarația numitului din 07.03.2005, adresa nr. 86/11.10.2007 emisă de Ministerul Transporturilor, adresa nr. 25601/17.12.2007 emisă de.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 322 pct. 3 și 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă și urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit rt. 322 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate dacă obiectul pricinii nu se află în ființă.
Acest motiv de revizuire presupune ipoteza în care, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea debitorului un bun cert și determinat, care însă a pierit după pronunțarea hotărârii.
În speța de față, obiectul analizei instanței de recurs în rejudecarea cauzei a fost răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator, pârâtul fiind obligat la plata unei despăgubiri către fostul angajator, despăgubiri cuantificate în funcție de beneficiul nerealizat de societate din vina salariatului. Niciodată în cauză nu s-a analizat chestiunea predării vreunui bun cert și determinat și nici nu s-a pronunțat o hotărâre în acest sens.
De aceea, Curtea constată că motivele invocate de revizuent în susținerea cererii întemeiate pe art. 322 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza textului invocat, astfel că revizuirea este inadmisibilă sub acest aspect.
Al doilea motiv de revizuire invocat este cel prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, revizuentul susținând că a descoperit noi înscrisuri doveditoare.
Potrivit art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă se poate cere revizuirea și în cazul în care după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe acest motiv este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
Revizuentul trebuie să invoce un înscris. Referirea textului fiind la înscrisuri, înseamnă că sunt excluse celelalte mijloace de probă, cum ar fi declarații de martori, chiar autentificate, mărturisirea sau rapoarte de expertiză. Ca urmare, chiar dacă declarația unui martor este consemnată în scris, aceasta nu poate constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri, în baza art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Înscrisul invocat de revizuent trebuie să fie doveditor, în sensul procedural al termenului, probant prin el însuși, fără a face trimitere la un alt mijloc de probă.
Înscrisul trebuie să fi fost descoperit după data pronunțării hotărârii și să fi existat la data respectivă, cerința nefiind îndeplinită în nici un caz dacă înscrisul a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, pentru că se opune la cercetarea lui puterea de lucru judecat a hotărârii. Majoritatea înscrisurilor invocate de revizuent și depuse în sprijinul cererii de revizuire au fost depuse și pe parcursul derulării procesului și folosite ca probe în cauză.
Singurele înscrisuri care nu au fost depuse la dosarul cauzei sunt: adresa nr. 25601/17.12.2007 emisă de Autoritatea Civilă Română și adresa nr. 86//11.10.2007 emisă de Ministerul Transporturilor. Ambele adrese sunt eliberate de autoritățile emitente la cererea revizuentului, și prezintă informații care puteau fi furnizate și pe parcursul soluționării cauzei.
Prin urmare, aceste înscrisuri nici nu sunt eliberate anterior soluționării cauzei, nici nu îndeplinesc condiția ca înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că cererea de revizuire este inadmisibilă și sub aspectul textului art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire vizând modul de interpretare de către instanța de recurs a probelor administrate în cauză, acestea nu pot constitui motiv al revizuirii, întrucât tind a repune în discuție fondul cauzei, după soluționarea irevocabilă a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge cererea de revizuire formulată de împotriva deciziei civile nr.2098 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.02.2008.
PREȘEDINTE, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
20.03.2008
Red. Jud.
2ex.
Jud. rec. I /--/
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Corneliu Maria, Manuela
