Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 917/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 917/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul - - împotriva sentinței civile nr.1318/17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.10.2008, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1318/17.07.2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - România SRL, în contradictoriu cu pârâtul și în consecință a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1066 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de operator mașini unelte semiautomate și automate, pe perioadă nedeterminată,începând cu data de 10.05.2004, fapt ce rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
Potrivit convenției încheiate de părți la data de 10.05.2004 reclamanta, în calitate de angajator, s-a obligat să suporte costurile legale de școlarizarea și perfecționarea pârâtului, costuri evaluate la suma de 3000 euro. La rândul său pârâtul s-a obligat să restituie suma convenită dacă în decurs de trei ani de la terminarea cursurilor întrerupte din proprie inițiativă relația cu angajatorul sau dacă, din culpa salariatului angajatorul întrerupe relația de muncă cu acesta.
Deși reclamanta și-a îndeplinit obligația din contract, pârâtul nu s-a conformat propriei obligații întrucât la data de 27.04.2007 angajatorul a dispus, în temeiul dispozițiilor art.61 lit.a din Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului de muncă al pârâtului pentru săvârșirea de către acesta a unei abateri disciplinare.
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 500 euro, deși prin nota internă nr.7163/23.08.2007 se constată în sarcina pârâtului obligația de plată a sumei de 1000 euro.
Răspunderea patrimonială se întemeiază pe dispozițiile art.270 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În cauza de față sunt întrunite cerințele impuse de textul legal amintit pentru a fi angajată răspunderea contractuală a pârâtului în ceea ce privește suma de 500 euro, în echivalent lei, instanța, dând eficiență și dispozițiilor art.969 cod civil conform cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei convenite în contractul încheiat.
De asemenea, instanța a apreciat că lipsa, în mod nejustificat, a pârâtului de la termenul fixat pentru administrarea interogatoriului echivalează cu o recunoaștere deplină din partea acestuia a pretențiilor emise de reclamantă.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1066 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către recurent că înainte de a fi încadrat în muncă la unitatea reclamantă, avea o experiență de peste 14 ani, din care în perioada septembrie 2002 - ianuarie 2004 lucrat în Israel, ca operator mașini unelte semiautomate și automate.
Perioada pentru care reclamanta susține că a fost școlarizat în Germania și Franța, nu reprezintă o perioadă se școlarizare, întrucât recurentul afirmă că a lucrat efectiv în două schimburi cu program normal de muncă, în calitate de operator de mașini unelte semiautomate și automate.
Se mai arată că înscrisul depus la dosar de unitatea angajatoare, aflat la dosarul de fond la fila 27 nu a fost semnat niciodată de recurent, și necunoscând limba germană i s-a explicat faptul că - Romania SRL că este traducerea în limba germană a unei anexe la contractul individual de muncă.
Recurentul mai susține că atât contractul de muncă, cât și convenția de școlarizare încheiată între părți, au fost semnate în același moment, ca și condiție de angajare, fără însă a fi primite explicațiile necesare unei astfel de situații, a documentelor și implicațiilor acestora, înainte de a le semna.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și a procedat la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
La dosarul de fond, la filele 5, 6 și 7, fost depusă o convenție de școlarizare ce a intervenit între părți în data de 10.05.2004, și unde este prevăzut faptul că începând cu data de 15.05.2004, angajatul va participa la școlarizare și perfecționare în afara societății, și unde sunt prevăzute expres condițiile privind suportarea costurilor și modalitatea de restituire a acestora, în situația în care raporturile de muncă încetează.
Raporturile dintre părți au încetat la data de 27.04.2007, din culpa angajatului, astfel că acesta, potrivit convenției de școlarizare mai sus amintită va fi obligat la plata cheltuielilor efectuate de angajator, cu ocazia școlarizării.
În ceea ce privește criticile din recurs legate de faptul că nu a cunoscut conținutul înscrisului pe care l-a semnat și că era vorba de un înscris în limba germană, acestea sunt aspecte lipsite de relevanță, atâta timp cât semnătura pârâtului figurează pe ambele înscrisuri (contractul individual de muncă și contractul de școlarizare) iar din compararea acestora, nu există nici un dubiu asupra autenticității semnăturii. Dacă asupra conținutului înscrisului de la fila 27 din dosarul de fond, pe care reclamantul susține că nu l-a înțeles, fiind redactat în limba germană, existau neînțelegeri, pârâtul trebuia să solicite lămuririle necesare, sau să refuze semnarea actului. Astfel, atâta timp cât există semnătura acestuia, nu poate fi nici un dubiu că pârâtul nu și-a însușit conținutul înscrisului.
Prin urmare criticile din recurs sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă urmând ca sentința primei instanțe să fie menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.1318/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/4.11.2008
Dact: MD/5.11.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
