Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 924/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 924
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta"ART ", cu sediul în municipiul B,-, cam. 1, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.518din21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții reclamantei recurente, precum și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr- din 15 ianuarie 2009, reclamanta - " " SRL Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7388,93 lei reprezentând prejudiciul produs societății de către pârât în perioada 01.05.2008 - 01.10.2008, perioadă în care acesta a fost salariatul societății.
În fapt reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 270 și următoarele din Codul Muncii.
La termenul din data de 21 aprilie 2009 instanța a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 518 din 21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței în judecarea cauzei și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
Față de aceste dispoziții, instanța a reținut că reclamanta are sediul în B, iar instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - " " SRL B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a arătat că în cauză calitate procesuală activă are societatea - " " SRL B cu sediul în municipiul B,-.
A arătat recurenta că obiectul acțiunii îl reprezintă perioada 1.05.2008 - 1.10.2008 iar majoritatea prejudiciului s-a produs în perioada în care sediul societății era la
De asemenea, a arătat că, deși sediul societății este în mun. B, societatea are și punct de lucru în mun.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
. 284 alin. 2 din Codul Muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.
Necompetența teritorială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu.
Această excepție trebuia ridicată și pusă în discuția părților de către instanța de judecată întrucât nesocotirea normelor de competență atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Așa cum rezultă din cererea introductivă de prima instanță și din cererea de recurs, sediul societății reclamante este în mun. B,-, cam. 1, sector 1.
Nu are importanță unde s-a produs prejudiciul și nici sediile punctelor de lucru ale societății.
Relevanța absolută în cauză, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cererii, o are sediul societății reclamante.
Or, acest sediu este în mun. B, astfel încât competența de soluționare aparține Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta"ART ", prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.518din21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.:
Tehnored. / Ex. 2/7.07.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Timofte Cristina
