Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9386/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9386
Ședința din Camera de Consiliu din 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
****************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2008 privind recursul declarat de reclamanta POLIȚIA COMUNITARĂ C, împotriva sentinței civile nr. 201 din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimată pârâtă -, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2007, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a studia actele și lucrările dosarului, instanța în conformitate cu prevederile art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 201 de la 5 februarie 2008 respins acțiunea formulată de Politia Comunitară C, împotriva pârâtei - și a obligat reclamanta către pârâtă la 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii, " salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina și in legătură cu munca lor ".
Condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților sunt calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapte și prejudiciu, vinovăția salariatului.
Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă reprezintă, sub imperiul actualei reglementări, singura modalitate juridică prin care angajatorul poate recupera prejudiciul produs de salariat, dacă acesta din urmă nu își asumă un angajament scris de plată.
Dar, pentru a obține o hotărâre judecătorească in fața tribunalului, partea cu poziția procesuală de reclamant trebuie să facă dovada că în raporturile de muncă ea este angajatorul, iar pârâtul are sau a avut calitatea de salariat in serviciul angajatorului.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite in cauza dedusă judecății.
La data apariției pretinsului prejudiciu, persoana juridică reclamantă nu exista și intre reclamantă (politia comunitară) și pârâtă nu a existat nici un raport juridic, cu atât mai puțin raporturi juridice de muncă.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 371/2004, Politia comunitară " . se poate constitui, după caz, prin reorganizarea Corpurilor Gardienilor Publici existente la data intrării in vigoare a prezentei legi la nivelul unităților administrativ teritoriale prevăzute la alin 1 și 2 ".
S-a constatat, așadar, că,constituirea Poliției Comunitare prin reorganizarea Corpului Gardienilor Publici exista ca posibilitate reglementată printr-o normă supletivă și nu ca obligație reglementată printr-o normă imperativă.
Pe de altă parte, reorganizarea despre care face vorbire textul de lege se referă la " o instituție publică cu personalitate juridică de interes județean ".și ale cărei cheltuieli de funcționare și de investiții se asigură integral din veniturile realizate din prestarea serviciilor așa cum dispune art. 1 din Legea 518/1993 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a Corpului Gardienilor Publici.
Reorganizarea persoanei juridice reprezintă un proces de contopire sau de divizare la care participă cel puțin două persoane juridice existent cu producerea unor modificări ce afectează personalitatea juridică sau patrimoniul fiecăreia dintre persoanele juridice participante.
In cauza dedusă judecății, reorganizarea Corpului Gardienilor Publici, in conformitate cu dispozițiile legale, s-a făcut printr-o comasare prin absorbție totală urmată de încetarea personalității juridice a nulității absorbite.
În urma absorbției, a avut loc o transmisiune universală sau cu titlu universal către persoana juridică nou înființată.
Patrimoniul s-a predat la 15.02.2005, conform protocolului privind predarea - primirea ( fila 17 dosar ) către Poliția Comunitară înființată prin HCL nr. 1/ 17. 01.2005.
Parte din patrimoniu se preia și de către Consiliul Județean D, prin protocolul din 17.02.2005, preluare dispusă prin hotărârea Consiliului Local nr. 23 / 10.02.2005.
Art. 5 al acestei hotărâri prevedea sesizarea Curții de Conturi pentru verificarea activității Corpului gardienilor Publici și luarea măsurilor ce se impun cu privire la debitorii și clienții mai vechi de 3 ani, prescriși, conform anexelor 7 și 9, precum și clienții in stare de faliment conform anexei 10, obiectele de inventar in folosința Corpului Gardienilor Publici conform balanței și raportului numărul 1184/2005 și lipsuri in valoare de 1.789.228 lei conform balanțelor de verificare și listelor de inventariere și centralizatorul anexat.
Preluând patrimoniul, ca etapă în reorganizarea in absorbție totală,Politia Comunitară preia drepturile și obligațiile Corpului Gardienilor Publici, activul și pasivul inclusiv drepturile procesuale.
Nu poate prelua, insă, dreptul de care nu a beneficiat Corpul Gardienilor Publici și nici obligații pe care acesta nu și le-a asumat.
In aceste condiții, dacă Corpul Gardienilor Publici nu a interes să se îndrepte împotriva propriului salariat, ca având calitatea de angajator, intr-o acțiune in răspundere patrimonială, Poliția Comunitară nu este îndrituită la un asemenea demers.
Între Poliția Comunitară și salariata pârâtă nu există raporturi de muncă care să justifice o acțiune in răspundere patrimonială.
Poliția Comunitară ar fi putut continua un proces inițial început intre Corpul Gardienilor Publici, pe baza transmiterii drepturilor procesuale, dar un asemenea proces nu a fost inițiat.
Și, totuși, îndestularea reclamantului este posibilă dar nu pe temeiul răspunderii patrimoniale, eventual, pe temeiul răspunderii civile delictuale. O asemenea acțiune, insă, nu a fost inițiată.
La dosarul cauzei există corespondența purtată între Consiliul Județean D și Camera Județeană de Conturi D, in executarea dispozițiilor art. 5 din D nr. 23 / 10.02.2005.
Prin adresa nr. 334 / 14 03 2005,( fila 10 ) Camera Județeană de Conturi D stabilea că " măsurile de recuperare vor viza atât cazurile in care se menține dreptul legal la acțiunea împotriva debitorilor, cât și cazurile de prescripție, situație in care răspunderea revine persoanelor vinovate de neluarea măsurilor legale, iar acțiunea de recuperare urmează a se îndrepta împotriva acestor persoane ". Potrivit art.16 alin.1 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi " Curtea de Conturi exercită funcția de control financiar ulterior, extern asupra modului de formare, de administrate și de întrebuințare, a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestiune a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ - teritoriale."
Observând și disp. art. 18 din lege, tribunalul a constatat că, Corpul Gardienilor Publici nu poate constitui obiectul controlului Curții de Conturi pentru simplul motiv că acesta nu gestionează bani publici decât, cel mult, in ipoteza prevăzută de art. 19 lit. c, dispoziție care, oricum, a fost declarată neconstituțională prin decizia 463/2003 a Curții Constituționale(art. 19 lit. c - referitor la controlul Curții de Conturi asupra unităților in cazul in care nu își îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unități administrativ teritoriale sau instituțiile publice, verificările efectuându-se împreună cu reprezentanții instituțiilor competente in domeniul supus controlului.)
În aceste condiții, opinia Camerei Județene de Conturi referitoare la impunerea măsurilor de recuperare reținută in art. 5 al Hotărârii 23 / 10 02 2005 rămâne utilă doar in planul conduitei preventive pe care trebuie să o adopt agenții economici ce utilizează fonduri publice.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că apariția unui act normativ ce impune reorganizarea corpului gardienilor publici intr-o persoană juridică nouă, ce se deosebește total de vechea instituție (in ceea ce privește finanțarea cheltuielilor regimul juridic al salariaților, jurisdicția, etc.), pentru titularii contractelor individuale de muncă încheiate cu fostul angajator, apare ca o impreviziune ce afectează contractele cu executare succesivă cum sunt contracte de muncă sau contractele de prestări servicii.
nu constă numai in fapte juridice de natură patrimonială (cum ar fi mărirea succesivă a preturilor), ci și in fapte și împrejurări civile, administrative sau de putere.
Răspunderea salariatei era posibilă atât timp cât avea regimul juridic de salariat al unui angajator, creditor al obligației salariatului de a presta munca și " cât timp lucrările sunt neschimbate"(regula rebus sic stantibus ). Schimbarea opțiunilor politice sau de altă natură nu poate duce la angajarea răspunderilor ca in situația inițială.
Nici celelalte condiții de răspunderii patrimoniale nu sunt îndeplinite.
Potrivit art.5.15 din Anexa 2 - Regulament privind valorificarea bunurilor scoase din funcțiune aparținând instituțiilor publice, " bunurile, materialele sau piesele care nu au putut fi valorificate cu respectarea prezentului regulament pot fi declasate și casate in condițiile legii, ordonatorul de credite bugetare fiind direct răspunzător pentru organizarea operațiunilor respective "
Din nou legea circumstanțiază sursa de finanțare atunci când folosește sintagma " ordonatorul de credite bugetare " dar Corpul Gardienilor Publici nu utilizează credite bugetare.
Văzând și disp. punctului 1 din anexa 2 HG 518/1993 conform cărora " după expirarea duratei de uzură articolele de uniformă rămân în proprietatea titularului " tribunalul a constatat că in realitate nu există un prejudiciu, iar neconcordanța intre situația reală și situația din scripte nu constituie prin ea însăși prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Poliția Comunitară C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că susținerea instanței potrivit căreia la data apariției pretinsului prejudiciu persoană juridică reclamantă nu exista este eronată, deoarece, așa cum rezultă din HCL nr.1/17.01.2005 Poliția Comunitară s-a înființat la data de 17.01.2005, iar data la care unitatea a luat cunoștință despre existența prejudiciului este 15.02.2005.
De asemenea, potrivit dispoz. art.25 și art. 27 din legea 371/2004 pe data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă Legea 26/1993 privind înființarea, organizarea și funcționarea Corpului Gardienilor Publici.
Cu privire la nelegalitatea controlului efectuat de Curtea de Conturi la fostul, acest control a fost efectuat în conformitate cu dispoz. art. 18 lit.a din legea 94/1992 care prevăd că sunt supuse controlului statul și unitățile administrativ-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public cu serviciile și instituțiile lor publice autonome sau neautonome, iar este instituție de interes public.
Cu privire la răspunderea patrimonială recurenta a arătat că aceasta poate fi angrenată și în situația în care persoana vinovată nu mai are calitatea de salariat dacă paguba a fost descoperită după încetarea acestei calități, așa cum este cauza în speță.
A mai arătat recurenta că Poliția Comunitară a preluat activul și pasivul fostului, precum și personalul acestuia și tot Poliția Comunitară este instituția care a efectuat mențiunile în carnetul de muncă ale pârâtei.
În urma verificărilor dispuse de noua conducere și după ce pârâta se angajase la o altă unitate s-a stabilit prejudiciul și vina pârâtei.
Un ultim motiv de critică l-a constituit faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile anexei 2 HG 518/1993 care prevăd că numai după expirarea duratei de uzură articolele de uniformă rămân în proprietatea titularului.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a statuat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților deoarece reclamanta nu ar fi făcut dovada că în raporturile de muncă ea este angajatorul, iar pârâtul are sau a avut calitatea de salariat în serviciul angajatorului.
Potrivit art.1 din Legea nr.371/2004 Poliția Comunitară de ordine publică s-a înființat prin reorganizarea Corpului Gardienilor Publici pe unități administrativ teritoriale. Potrivit aceluiași act normativ patrimoniul Corpului Gardienilor Publici a fost preluate de consiliile județene care l-au repartizat ulterior autorităților publice locale în vederea înființării Poliției Comunitare. De asemenea, conform art. 21 din aceeași lege drepturile și obligațiile născute din contractele încheiate de Corpul Gardienilor Publice se preiau conform art. 20.
Însăși instanța de fond reține că în speță a avut loc o reorganizare a Corpului Gardienilor Publici în urma căreia a avut loc o transmisiune universală sau cu titlu universal către persoana juridică nou înființată, Poliția Comunitară preluând drepturile și obligațiile Corpului Gardienilor Publici. În continuare instanța de fond greșește însă atunci când reține că Poliția Comunitară nu a preluat dreptul de a se îndrepta împotriva salariatului într-o acțiune în răspundere patrimonială, deoarece Corpul Gardienilor Publici nu ar fi beneficiat de acest drept.
Dreptul de a se îndrepta împotriva unui salariat printr-o acțiune în răspundere patrimonială există în patrimoniul angajatorului indiferent dacă acesta înțelege să se prevaleze de acest drept sau nu. Existând în patrimoniul unui angajator care se reorganizează și ale cărui drepturi și obligații se transmit unui eventual succesor, acest drept va exista și în patrimoniul succesorului care preia patrimoniul fostului angajator.
Cum în speță, așa cum s-a arătat, Poliția Comunitară a preluat toate drepturile și obligațiile fostului Corp al Gardienilor Publici a preluat și dreptul la o acțiune în răspundere patrimonială împotriva salariaților fostului.
În raport de aceste considerente concluziile instanței de fond referitoare la faptul dacă Corpul Gardienilor Publici poate constitui obiectul controlului Curții de Conturi nu au relevanță în cauză, acțiunea în răspundere patrimonială a reclamantei putând fi declanșată sau nu de către un eventual control al Curții de Conturi.
Reținând că nu pateu fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtei pe considerentele expuse instanța de fond a pronunțat o sentință fără a analiza pe fond acțiunea reclamantei, astfel că în raport de dispoz. art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și 312 pct.5 Cod pr.civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță.
În rejudecare instanța urmează să pună în discuția părților administrarea de probe pe baza cărora să se stabilească dacă a existat un prejudiciu în patrimoniul fostului Corp al Gardienilor Publici și ulterior al Poliției Comunitare, precum și dacă acest prejudiciu este imputabil pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul formulat de reclamanta POLIȚIA COMUNITARĂ C, împotriva sentinței nr. 201 din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimată - pârâtă.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
06.11.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
