Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 942/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 942/R/2009
Ședința publică din 7 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta - - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C împotriva sentinței civile nr. 2410 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 31 martie 2009 și 2 aprilie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2410 din 15 decembrie 2008, pronunțată dosarul nr- a Tribunalului Cluj, s-a espins acțiunea formulată de către reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru hotărî astfel prima instanță a reținut că cțiunea a fost înregistrată la instanță în data de 18.12.2007, făcând obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj, instanță care prin sentința civilă nr. 759/08.05.2008 a respins acțiunea. Prin decizia civilă nr. 1678/R/16.09.2008 Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 759/08.05.2008 a Tribunalului Cluj pe care a casat-o și a trimis-o spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare s-a reținut că pârâtul a îndeplinit funcția de operator la de Circulație În urma unui control efectuat de către angajați din cadrul Oficiului de Control Financiar și de Gestiune în perioada 01.02.2006-31.03.2006, la de Circulație C, s-au constatat o serie de deficiențe care au fost reținute in procesul-verbal și în nota de prezentare a dosarului de cercetare administrativă nr-. Ca urmare a controlului, s-a constatat că pârâtul trebuie să restituie suma de 721 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. În cadrul aceleiași răspunderi, Codul muncii stipulează la art. 272 că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat sa o restituie.
În primul rând instanța a reținut că prejudiciul nu întrunește trăsăturile obligatorii pentru existența răspunderii patrimoniale, respectiv nu este cert și real.
Astfel, potrivit prevederilor art. 283, lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Prin includerea în perioada controlată a perioadei pentru perioada 01.01.2003-17.12.2004, acțiunea fiind înregistrată la instanță în data de 18.12.2007, instanța, prin admiterea prescripției parțiale a dreptului la acțiune reține că reclamanta nu a dovedit certitudinea și realitatea prejudiciului, prin includerea sumelor aferente perioadei prescrise.
În al doilea rând, potrivit art. 281 Codul muncii raportat la art. 1169. civ. reclamanta nu a făcut dovada plății efective către salariat a sumelor de bani pretinse și nici nu a depus acte din care să reiasă cu claritate faptul că acesta nu a respectat graficul de lucru și s-a pontat în zilele în care nu a fost prezent la serviciu.
S-a mai reținut că este culpa reclamantei faptul că angajații care aveau atribuții de verificare a activității personalului nu au verificat un timp foarte prezența sau absența condicilor de prezență și nici nu a stabilit în mod concret completarea registrelor de predare - primire a turelor (102-202), acestea fiind semnate de un singur operator din ce primea serviciul, ceilalți operatori existenți la serviciu neavând loc să semneze sau nefiind necesar. Mai mult chiar, nu s-a verificat prezența la serviciu conform graficelor de lucru și a foilor colective de prezență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C solicitând admiterea acestuia cu modificarea în tot a sentinței pronunțate.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a admis de către instanță excepția prescripției parțiale întrucât data nașterii dreptului la acțiune este data definitivării și aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare al oficiului, respectiv data de 13.06.2006, dată la care s-a constatat atât existența pagubei cât și persoanele răspunzătoare, în consecință, la data sesizării instanței nu erau împlinite termenele de prescripție pentru anii 2003-2004.
Sentința pronunțată a fost criticată și datorită faptului că în cauză sunt incidente atât prevederile răspunderii patrimoniale ale salariatului cât și cele ale obligației de restituire.
Prin dosarul de cercetare s-a constatat ca, pe lângă alte persoane răspunzătoare si salariatul are o vinovăție proprie pentru primirea drepturilor salariale si a sporurilor necuvenite, astfel încât in speță sunt incidente nu numai regulile obligației de restituire datorate îmbogățirii fără justa cauza ci si cele ale răspunderii patrimoniale.
În dosarul de cercetare al s-a propus sancționarea disciplinară a salariatului cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 1 lună, pentru încălcarea prevederilor Regulamentului intern, Cap.VI, pct.21, dar în concret, nu s-a putut aplica sancțiunea disciplinară, fiind depășite termenele prevăzute la art.268 (1) din Codul muncii, iar raportat la prevederile art.263 Codul muncii, salariatul și-a depășit atribuțiile de serviciu.
În mod greșit instanța a apreciat faptul că prejudiciul cauzat unității nu este real și cert, considerând că unitatea nu a determinat întinderea acestuia prin evaluarea precisă în bani, se arată că prejudiciul cauzat unității a fost stabilit de la bun început atât prin procesul-verbal încheiat în data de 11.04.2006 de către Oficiul cât și prin actul- a Oficiului în care s-a menționat clar întinderea prejudiciului produs de către pârât, respectiv încasarea de drepturi salariale necuvenite în cuantum de 721 lei.
În mod nejustificat instanța de fond a considerat că unitatea nu a achitat drepturile salariale solicitate a fi returnate, deoarece, lunar, drepturile salariale achitate au fost cele rezultate din pontajele întocmite și depuse spre plată, iar pontajele întocmite nu au fost întocmite conform realității, salariatul nefiind la serviciu în zilele pentru care s-a solicitat restituirea sumelor încasate. De altfel, nici pârâtul nu a susținut vreodată că nu a încasat aceste drepturi salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 721 lei, sumă ce reprezintă drepturi salariale acordate necuvenit, după cum urmează: prejudicii în cuantum de 89 lei provenite din compensarea orelor suplimentare efectuate cu timp liber acordat sâmbăta, duminica și în sărbători legale, sau noaptea, aferente anilor 2004 - în cuantum de 55 lei și pentru anul 2005 în cuantum de 34 lei și prejudicii provenite din acordarea salariului în condițiile în care salariatul nu a fost prezent la serviciu, în cuantum de 636 lei, aferente anului 2005.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul muncii coroborat cu art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 acțiunea având ca obiect obligarea salariatului la restituirea unor drepturi salariale acordate în mod necuvenit trebuie formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune care este momentul când angajatorul a achitat drepturile salariale menționate.
Contrar motivelor invocate de recurentă, data nașterii dreptului la acțiune nu este momentul definitivării și aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare Astfel, prescripția extinctivă îndeplinește și un rol de sancțiune împotriva creditorului care nu acționează în termenul legal pentru realizarea dreptului său, sens în care data nașterii dreptului la acțiune nu poate să depindă în mod exclusiv de conduita creditorului, ci trebuie stabilită în raport de posibilitatea cunoașterii pagubei și persoanei răspunzătoare.
Or, reclamanta a recunoscut că a achitat pârâtului drepturile salariale pretinse încă de la momentul plății, ceea ce lipsește de suport susținerea că dreptul la acțiune s-a născut la 13.06.2006, întemeiată de altfel tocmai pe pasivitatea sa în efectuarea cercetărilor.
În consecință, Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003-17.12.2004 (acțiunea recurentei fiind înregistrată în 18.12.2007) astfel încât acest motiv de recurs este nefondat.
De asemenea, în ceea ce privește criticile recurentei referitoare la neluarea în considerare a condicilor de prezență care reflectă absențele reclamantului de la serviciu în zilele pentru care a beneficiat de drepturile salariale pretinse, Curtea de Apel observă că angajatorului îi revenea obligația conform art.287 Codul muncii, de a-și proba pretențiile, ceea ce impune stabilirea stării de fapt dincolo de orice îndoială.
Or, pârâtul a depus în apărare fișe de pontaj din care rezultă că a fost prezent la serviciu în zilele în care reclamanta pretinde că a absentat. Fiind un act care emană chiar de la angajator, fișa de pontaj se opune sub aspect probator registrului de prezență inducând o îndoială cu privire la pretinsa nerespectare de către pârât a programului de lucru și în consecință lipsind de suport probator pretențiile reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI împotriva sentinței civile nr. 2410 din 15.12.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - PT.- -
În CO semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR 1: Sergiu Diaconescu
Red./Dact.
2 ex./05.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
