Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9681/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9681
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta POLIȚIA COMUNITARĂ C, împotriva sentinței civile nr. 3282 din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru intimata pârâtă și intimata pârâtă, lipsind recurenta reclamanta POLIȚIA COMUNITARĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul arhivă au fost depuse concluzii scrise de către recurenta reclamantă POLIȚIA COMUNITARĂ
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata pârâtă a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală; depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă a solicitat instanței respingerea recursului, depune la dosarul cauzei bilet, ruta B - C, din data de 05.11.2008, în valoare de 36, 70 lei.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 10 2005 reclamanta Poliția Comunitară Cac hemat în judecată pârâtele și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 19261,01 RON reprezentând prejudiciu cazat prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.
La termenul din 17.01.2006 pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 17.01.2006, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, expertiză de către expert contabil și depusă la dosarul cauzei în data de 03.04.2006.
Față de raportul de expertiză contabilă atât reclamanta, cât și cele două pârâte au formulat obiecțiuni, expertul contabil răspunzând la aceste obiecțiuni în data de 08.06.2006.
La termenul din data de 23.06.2006 instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune, pe care a unit-o cu fondul.
Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1771 din 3 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr.5135/CM/2005 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta Poliția Comunitară.
A obligat reclamanta la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată în sumă de 700 RON către pârâta, în sumă de 1.704,10 RON.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că potrivit art.8 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în separarea pagubei pricinuite prin fosta licitație, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Acest text legal stabilește două tipuri de termene, unul subiectiv, respectiv data de la care păgubitul a cunoscut pagube și persoana-termen care în mod practic ar putea fi extins la nesfârșit de către creditorul interesat-și tocmai pentru a contracara această poziție a indicat și un termen obiectiv, respectiv data la care trebuie să cunoască paguba și persoana.
Reclamanta în susținerile sale a arătat că un astfel de termen a început să curgă de la data reorganizării Corpului Gardienilor Publici în Poliția Comunitară, deoarece de la acea dată-respectiv 15.02.2005, a putut să ia cunoștință despre situația reală.
O asemenea susținere nu are acoperire legală știut fiind faptul că reorganizarea persoanei juridice nu constituie vreuna din cauzele de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției prevăzute de art.1863 și urm. Cod civil, astfel că acest termen trebuie privit prin prisma datei de la care păgubitul trebuia să cunoască paguba și persoana.
Potrivit dispozițiilor legii contabilității fiecare societate are obligația să țină evidența sintetică a mai multor conturi printre care și 225.01. 225.02, 225.03, 225.04 în care se înregistrează sumele datorate de clienți pe baza facturilor emise.
Evidența analitică a acestor conturi se realizează lunar prin balanțele lunare care se regăsesc în fiecare bilanț anual.
Ca atare, conducerea debitoarei lua la cunoștință de pagubă în luna următoare producerii acesteia deoarece balanțele lunare erau aduse la cunoștință Consiliului Consultativ care funcționa în baza dispoziției nr.518/1993 și care ar fi trebuit să dispună măsurile legale pentru recuperarea debitelor.
Vechimea debitelor fiind cuprinsă între luna aprilie 1995, SC și 2001- SC C, astfel că data la care unitatea la care trebuia să cunoască paguba era cea mai veche luna mai 1995 și cea mai nouă luna decembrie 2001 și acțiunea fiind promovată la 10.11.2005 s-a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune pentru toate cele 23 de debite și a fost admisă această excepție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 822/03.04.2007 pronunțata de Curtea de Apel Craiova in dosar nr- s-a admis recursul, pe motiv că instanța nu a cercetat fondul cauzei, astfel că s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că nu pentru toate debitele a intervenit prescripția dreptului la acțiune și în acest sens prezintă relevanță juridică atât referatul 9073 din 09.11.2005 (fila 3-4 dosar nr.5135/CM/2005), nota de constatare nr.4004 din 21.06.2002 și decizia nr.5408 din 20.04.2002 (filele 223-228 același dosar) care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Că este așa rezultă cu certitudine chiar din raportul de expertiză în care se arată că suma de 1472,80 RON datorată de Consiliul Local nu este prescrisă și se face precizarea că se va acționa în judecată acest debitor.
De asemenea, la o parte din debite s-a perimat executarea iar în raport de actul de constatare nr.4004 din 21.06.2002 și decizia nr.5408 din 20.04.2002 s-a reținut greșit că sunt prescrise toate cele 23 debite pentru care s-a solicitat ca intimata să răspundă patrimonial.
În aceste condiții, s-a concluzionat că se impune să fie cercetat fondul cauzei, cu privire la debitele pentru care, nu s-a prescris dreptul la acțiune și față de cele reținute ca atare, chiar prin raportul de expertiză, se va verifica dacă sunt răspunzătoare numai intimatele sau o răspundere revine și altor factori de decizie de la intimată, inclusiv de la Oficiul Juridic sau dacă există cauze exoneratoare de răspundere și în final dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Instanța a dispus în data de 05.07.2007 efectuarea adresei către reclamantă pentru a prezenta la zi situația actuală a debitelor pentru fiecare societate din cele 23 societăți, să facă dovada că pârâta la data de 15.10.2003 nu mai era angajata unității și să precizeze dacă există hotărâri judecătorești sau acțiuni formulate pe rolul instanței pentru debite.
Reclamanta a depus la dosar decizia nr. 5919 din 14.10.2003.
În ședința de la 04.10.2007 reclamanta a depus precizare la acțiunea introductivă în conf. cu dispoz. art. 271 alin. 2. prejudiciul de 13006,91 lei, fiind repartizat între cele două pârâte astfel: - 9604,22 lei și - 3402,70 lei, prin raportare la venitul net avut de fiecare pârâtă la data constatării pagubei.
Repartizarea prejudiciului a fost efectuată prin raportare la venitul net avut de fiecare pârâtă la data constatării pagubei și s-a avut în vedere faptul că debitorii SC, SC SRL, SC SRL nu erau prescriși la data încetării contractului de muncă al pârâtei, motiv pentru care au fost repartizați pârâtei.
S-a anexat referatul nr. 4481/01.10.2007 cu privire la situatia debitorilor.
În ședința publică din 15.11.2007 s-a încuviințat proba cu expertiza contabilă, probă la care ulterior s-a revenit.
Prin sentința civilă nr.3282 din 08 mai 2008, Tribunalul Dolja respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte.
A respins acțiunea formulată de reclamanta Poliția Comunitară C, în contradictoriu cu pârâtele si -.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1300 lei cheltuieli de judecată și către pârâta suma de 2913 lei cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâta a deținut funcția de contabil sef de la data de 15.06.1994 până la data de 01.02.1997 când a fost numită director economic, funcție pe care a îndeplinit-o până la data încetării contractului individual de muncă-22.03.2005.
Pârâta a fost angajata societății reclamante in funcția de economist din data de 02.06.1994 si până la data de 17.03.1998, când a fost numită sef serviciu financiar-contabilitate, funcție pe care a îndeplinit-o până la data de 15.03.2003, când i-a încetat contractul individual de muncă, conform deciziei nr. 5919/14.10.2003.
Corpul Gardienilor Publici s-a reorganizat ca serviciu public cu personalitate juridică in subordinea Primarului Municipiului C, prin HCL nr.1/17.01.2005, sub denumirea de Poliția Comunitară
Cererea de chemare în judecată este fundamentată pe răspunderea patrimonială a celor două pârâte, ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, prin constituirea unui prejudiciu prin neurmărirea si neîncasarea debitelor provenite din neachitarea integrală a contravalorii serviciilor prestate de gardienii publici, precum si a debitelor provenite din imputații.
Din referatul nr. 9073/09.11.2005 întocmit de către directorul executiv adjunct si seful serviciului Salarizare-contabilitate, s-a constatat că in evidenta contabilă s-au regăsit clienți neîncasați, respectiv 37, in sumă totală de 19261,01 lei pentru care dreptul la acțiune a fost prescris.
clienți au fost preluați de către Politia Comunitară C de la Corpul Gardienilor Publici prin protocolul încheiat la data de 15.02.2005 intre Consiliul Județean D si Consiliul Local
Potrivit adresei nr. 334/14.03.2005 comunicată de către Curtea de Conturi, in cazurile de prescripții măsurile de recuperare vor fi luate împotriva persoanelor vinovate de neluarea măsurilor legale.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte ca neîntemeiată, in raport de prevederile art. 283 al. 1 lit. care reglementează răspunderea patrimonială a salariaților fată de angajator, deoarece termenul de 3 ani începe să curgă de la data la care unitatea a cunoscut paguba, respectiv referatul nr. 9073/09.11.2005 întocmit de către directorul executiv adjunct si seful serviciului Salarizare-contabilitate prin care s-a constatat că in evidenta contabilă s-au regăsit clienți neîncasați, respectiv 37, in sumă totală de 19261,01 lei pentru care dreptul la acțiune a fost prescris.
Față de situația de fapt și de drept reținută instanța, pe fondul cauzei, a constatat neîntemeiată acțiunea pentru următoarele considerente:
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 270 Codul Muncii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat, fapta ilicită și personală a salariatului în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unității angajatoare, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În raport de probele administrate în cauză, instanța constată că pârâtele nu se fac răspunzătoare de încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu, pentru a atrage răspunderea patrimonială în temeiul art. 270 Codul Muncii si totodată nu erau singurele salariate care aveau atribuții legate de recuperarea debitelor.
Pârâta care a avut funcția de funcția de economist finanțe -contabilitate din data de 02.06.1994 si până la data de 17.03.1998, având ca atribuție in fisa postului la pct. 3 de a tine evidenta contractelor încheiate cu beneficiarii si urmărește respectarea prevederilor acestora.
La data de 17.03.1998 a fost numită sef serviciu financiar-contabilitate, funcție care a îndeplinit-o până la data de 15.03.2003, când i-a încetat contractul individual de muncă, conform deciziei nr. 5919/14.10.2003.
Nu se poate angaja răspunderea pârâtei, deoarece si-a îndeplinit atribuțiile înscrise in fisa postului de economist sef-serviciu, a reliefat situația debitelor existente in contul 225 si in balanța de verificare sintetică si analitică pe care a prezentat-o lunar directorului economic, si totodată, nu avea atribuția de a înștiința oficiul juridic despre existenta debitelor.
Aceeași situație este aplicabilă si pârâtei pe perioada care a avut funcția de contabil sef de la data de 15.06.1994 până la data de 01.02.1997.
Pe perioada când a avut funcția de director economic, funcție pe care a îndeplinit-o până la data încetării contractului individual de muncă-22.03.2005, pârâta avea ca atribuții, conform fisei postului, să urmărească modul de derulare a contractelor de prestări servicii cu beneficiarii.
Insă, nu numai pârâta avea astfel de atribuții, ci si Seful de Corp conform art. 20 lit. a, c, e din HG nr. 518/1993 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului gardienilor publici avea următoarele atribuții: organizează, planifică și conduce întreaga activitate a corpului; asigură cunoașterea și aplicarea întocmai de către întregul personal a prevederilor legale; încheie contracte de prestații servicii cu beneficiarii și urmărește îndeplinirea întocmai a clauzelor acestora.
In exercitarea acestor atribuții a emis decizia nr. 5408/20.04.2002 in care la art. 1 se prevede imperativ "acționarea in instanță a beneficiarilor rău platnici".
Totodată si consilierii juridici din cadrul Oficiului Juridic, au avut totodată atribuții legate de recuperarea debitelor, așa cum rezultă din fisele postului (filele 169-171), respectiv să apere drepturile si interesele in fata instanțelor judecătorești si obligația de a exercita toate căile legale de atac.
De asemenea, conform art. 21 lit. d) din HG nr. 518/1993 si adjuncții șefului Corpului gardienilor publici - directorul adjunct si directorul adjunct economic aveau ca atribuții principale de menține legătura permanenta cu beneficiarii privind modul în care se desfășoară activitatea de paza, să constate si să ia măsuri cu privire la neregulile referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Instanța, cu privire la acțiunea introductivă, a constatat din referatul nr. 9073/09.11.2005 din cei 37 de debitori, pentru următorii debitori SC, SC SRL, CL. de, SC SRL dosarul de executare s-a perimat, astfel că nu se poate pune in discuție răspunderea contabilului si a directorului executiv, ci doar eventual a consilierilor juridici care nu au insistat in executare. Totodată nu se poate invoca necunoașterea existenței acestor debite.
In ceea ce privește debitorul CL se constată că a fost acționat in judecată, insă acțiunea a fost respinsă, astfel că nu se poate imputa vreo culpă reclamantelor, iar debitorul SC & a fost notificat, insă s-a mutat de la adresă, fiind astfel aceeași situație de exonerare de răspundere.
Din notificarea de la fila 40 din dosarul de fond emisă de Corpul Gardienilor publici către debitoarea C, s-a solicitat plata debitului de 2088 lei constatată prin sentinta nr. 9263/30.05.1997.
O astfel de notificare s-a realizat si către debitorul (fila 188 din dosarul de fond) cu privire la debitul de 623 lei.
La fila 249 din dosarul de fond există notificarea din 14.02.2002 către Consiliul Local C cu privire la debitul de 4485 lei.
In nota de constatare a Serviciului de audit Public Intern a Consiliului Județean D cu nr. 4004/21.06.2002 (fila 224,225,226 din dosarul de fond)in cap. III -realizarea veniturilor in anexa Situația analitică a clienților pe perioada 31.05.2002-11.06.2002 se regăsesc debitele care fac obiectul acțiunii de fata, debite încă neprescrise la acea dată. Astfel, debitul SC de 1071 lei se regăsește in situația analitică, dosar de exec. 1559/2002, astfel că nu subzistă afirmația reclamantei că debitul s-a prescris ca urmare a necomunicării consilierului juridic.
Tot la fel, debitul SC in cuantum de 9895 lei nu a fost recuperat societatea figurând in nota de constatare din 21.06.2002 ca dizolvată.
De asemenea celelalte debite înscrise in referatul din 09.11.2005, care a stat la baza prezentei acțiuni, se regăsesc in nota de constatare din 21.06.2002.
Prin decizia nr. 5408/20.04.2002 a Sefului de Corp (fila 228) la art. 1 se prevede imperativ "acționarea în instanță a beneficiarilor rău platnici", ceea ce înseamnă că informările despre debitele neîncasate au fost transmise de către compartimentul financiar -contabilitate conducerii instituției.
Prin procesul-verbal din 15.06.2004 in sedinta Consiliului Consultativ la reclamantei la care a participat -Seful de Corp, -director economic, consilierii juridici, s-a discutat pe ordinea de zi recuperarea debitelor de la beneficiarii de contracte, Seful de Corp stabilind in sarcina fiecărui detașament recuperarea sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de gardienii publici.
Din raportul de expertiză efectuat in cauză de expert (fila 10 din Dosar 5135/CM/2006) s-a concluzionat că existau hotărâri judecătoresti definitive pentru următorii debitori: SC, SC, Sc, SC, CL si există notificări pentru următorii debitori: CL C, SC, SC, SC.
Totodată, a menționat că existau balanțe de verificare analitice, precum si fise de cont analitic pentru fiecare client, iar directorul economic era informat lunar despre sumele rămase in sold la acești clienți.
S-a menționat că au fost puse in discuție, cu ocazia unor ședințe ale Consiliului Consultativ din care făceau parte directorul economic si seful de corp, debitele unor clienți restanțieri.
Faptul că nu au fost recuperate integral debitele, nu denotă vinovăția exclusivă a celor două pârâte, in condițiile in care, din probele administrate a rezultat că pârâtele nu erau singurele persoane care aveau atribuții legate de recuperarea debitelor, Seful de Corp si consilierii juridici din cadrul Oficiului Juridic, având totodată atribuții legate de recuperarea debitelor, așa cum rezultă din fisele postului (filele 169-171), respectiv să apere drepturile si interesele in fata instanțelor judecătorești.
Prin precizarea la acțiunea introductivă din 02.10.2007 (fila 12 din dosar -) s-a repartizat prejudiciul in sumă de 13006,92 lei intre pârâte astfel: 9604,22 lei si 3402,70 lei.
Din referatul nr. 4481/01.10.2007 (fila 16 din dosar-) s-a detaliat situația debitorilor astfel: SC -14,42 lei din 08.1996, SC -428 lei din 09.1997, - 52,80 lei din 05.2000, CL C-4.485, CL -605, CL -145, SC -287, SC -60,58, SC -624, PF -72,58, SC Model-4,55, SC -360, SC -228,98 lei, CL -255,56 lei, CL -123,11 lei, CL -1204,79, CL M-100, CL Cetate-96, CL -215,14, CL de -1472,80.
Din centralizatorul depus la dosar de pârâta (fila 196) si din actele depuse la dosar rezultă că mai mulți debitori au fost chemați in judecată (Sentinta nr. 184/21.01.1997 -CL, Dosar 6328/1996-CL ), pentru alți debitori au fost formulate cereri de executare in care s-au emis notificări ( SC -Electric, SC, SC, SC -fila 112, SC ), pentru alții s-au formulat doar notificări ( CL C pentru suma de 4485 - notificarea nr. 503/2002-fila 249, SC -fila 188, CL adresa nr. 2074/1997), pentru alții s-au întocmit procese-verbale de conciliere (CL C proces-verbal 3112/12.1998) sau compensare servicii (SC ), pentru SC există refuz de plată conform adresei nr. 2028/20.05.2997 si pentru SC s-a refuzat la plată debitul, CL a refuzat să plătească debitul de 145 lei conform adresei nr. 350/18.02.2005, toate aceste demersuri conduc la concluzia că unitatea reclamanta nu a stat in pasivitate, a cunoscut de existenta debitelor si s-a încercat recuperarea acestora.
Chiar in situația in care reclamanta ar fi dovedit că răspunderea revine in mod exclusiv pârâtelor, instanța a considerat că în cauză s-ar pune problema existentei unor cauze exoneratoare de răspundere, respectiv riscul normal al serviciului, astfel cum este reglementat de art. 270 al. 2. "salariații nu răspund de pagubele care se încadrează in riscul normal al serviciului".
Este vorba despre riscul nenormat care își găsește aplicabilitate in anumite situații, cum ar fi de exemplu situația care are legătură cu cauza de fată in care consilierii juridici își asumă obligații de mijloace, iar nu de rezultat.
Din situația analitică a clienților - încasări in perioada 31.05.2002-11.06.2002 (fila 226-228) rezultă că existau 126 clienți in acea perioadă, dintre care unii au intrat in faliment si existau dosare de executare, astfel că prejudiciul cauzat imposibilitatea recuperării creanțelor de la 20 de debitori poate fi încadrat in categoria riscului normal al serviciului.
Astfel, cu privire la debitorii SC, SC, SC C, SC, CL (decizia nr. 3401/25.11.1997 de anulare a debitului), SC (sentinta nr. 1892/2001 a Tribunalului Dolj si cererea de executare silită) care au fost menționați in acțiunea introductivă, insă nu mai sunt indicați in acțiunea precizată, s-a făcut dovada numeroaselor demersuri efectuate pentru recuperarea debitului, respectiv plângere penală împotriva directorului societății debitoare - SC, proces-verbal de sechestru, cerere de executare silită, in perioada 1999-2002.
In consecință, instanța a considerat că acțiunea reclamantei întemeiată pe răspunderea disciplinară a pârâtelor, nu este dovedită.
Reclamanta Poliția Comunitară Caf ormulat recurs împotriva sentinței nr.3282/2008 a Tribunalului Dolj, pe care o consideră netemeinică și nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii.
Critică sentința în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. pentru aplicarea greșită a legii, instanța dând dovadă și de lipsă de rol activ, analizând superficial probele administrate, ceea ce a condus la o soluție total greșită.
Au fost ignorate și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,m care a evidențiat vinovăția celor două pârâte pentru că nu și-au îndeplinit atribuțiile stabilite prin fișa postului, în principal prin neurmărirea încasării debitelor stabilite prin actele de control și anume, nu au depus diligențele necesare pentru a fi urmăriți debitorii atât pe cale amiabilă cât și pe cale judiciară, vina aparținând șefului de serviciu financiar contabilitate cât și directorului economic.
Față de obligațiile expuse ale celor două pârâte, strict precizate sub aspectul obiectului și scopului urmărit, care sunt obligații de rezultat și deci neexecutarea acestor îndatoriri constituie o faptă ilicită atrăgând răspunderea lor, existând astfel și o legătură de cauzalitate între fapte și pagube.
La recursul formulat de Poliția Comunitară, a formulat întâmpinare pârâta, prin care solicită respingerea recursului, susținând că și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu și nu se face vinovată de prejudiciul cauzat, iar pârâta a formulat concluzii scrise susținând aceleași apărări.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prev.de art.304 pr.civ.
Sunt neîntemeiate criticile privind aplicarea greșită a legii și analiza superficială a probelor administrate, deoarece instanța de fond a analizat în amănunt toate documentele depuse de părți referitoare la debitele reținute în evidențele Corpului Gardienilor Publici pentru care s-a constatat că operează prescripția executării și constituie suma pentru care s-a formulat prezenta acțiune în răspundere patrimonială.
Astfel, instanța a analizat fiecare debit precizat în acțiune, constatând că pârâtele și-au exercitat atribuțiile aferente serviciului financiar contabilitate și contabil șef (director economic), acestea întocmind ultimul referat nr.9073/9.11.2005, cu privire la debitele în evidență și pentru care fusese emisă decizia nr.5408/20.04.2002, de asemenea, la inițiativa serviciului financiar contabilitate, iar periodic au fost făcute informări care au fost analizate de conducerea Corpului.
Cum pârâtele aveau atribuțiuni de evidențiere și urmărire a debitorilor restanțieri, evident că sarcina acționării în judecată, a participării la procese și a punerii în executare a titlurilor executorii nu revenea acestora.
Dar, instanța de fond analizând situația debitelor, a constatat pe baza tuturor documentelor depuse la fond în ambele cicluri procesuale, că pentru recuperarea debitelor respective s-au făcut demersurile necesare, acestea aflându-se în diferite stadii, ceea ce a condus și la întreruperea prescripției în anumite cazuri și la recuperarea lor sau la constatarea stării de insolvabilitate, continuarea fazelor de recuperare ieșind din atributul pârâtelor, mai cu seamă a pârâtei, care a plecat din unitate în anul 2003.
Cât privește critica referitoare la ignorarea raportului de expertiză, instanța de fond a încercat completarea acestuia, constatând că în primul ciclu procesual nu s-a insistat pe completarea sa, prin răspuns la obiecțiuni, întrucât instanța a admis excepția prescripției acțiunii.
Cum însă în rejudecare documentele justificative depuse de reclamant au completat lacunele primului raport, instanța a revenit asupra probei și a judecat în fond cauza analizând componența debitului și cauzele exoneratoare de răspundere.
În consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate și în baza art.319 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 386,70 lei cheltuieli de judecată, din care 36,70 lei pentru și 356 lei pentru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta POLIȚIA COMUNITARĂ C, împotriva sentinței civile nr. 3282 din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ,.
Obligă reclamanta la plata sumei de 386,70 lei cheltuieli de judecată, din care 36,70 lei pentru și 356 lei pentru.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.12.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
