Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9743/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9743
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 27 octombrie 2008 privind judecarea recursurilor declarate de reclamantul A și pârâții, - CONS SRL împotriva sentinței civile nr.3620 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 27 octombrie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 3620 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a dmis în parte acțiunea formulată de petentul A în contradictoriu cu intimații - CONS SRL --J, și, și chematul în garanție.
S-a dispus obligarea intimatei - CONS SRL --J să întocmească și să înregistreze la ITM G contractul de muncă al petentului pe perioada 22.10.2004-31.08.2005, să vireze către bugetul statului obligațiile aferente contractului de muncă și la plata c/val concediului medical pentru luna 2005.
A fost obligată intimata - CONS SRL --J la plata către petent a unei rente lunare în cuantum de 1500 lei începând cu data pronunțării prezentei sentințe-22.05.2008 și la plata unei rente globale începând cu data de 24.03.2005, data producerii accidentului și până la data pronunțării sentinței, 22.05.2008, în cuantum de 7000 lei.
S-a respins cererea petentului privind obligarea intimatei la plata sumei de - lei reprezentând daune morale.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de intimata - CONS SRL -- împotriva numitului.
S-a dispus obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 547 lei reprezentând onorariu avocat, taxă IML C și taxă dactilografiere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În perioada octombrie 2004-martie 2005 petentul a lucrat la hala, punct de lucru al intimatei - CONS SRL, neavând încheiat contract individual de muncă. La aceeași societate lucra și numitul, tatăl petentului, în calitate de conducător auto și apoi, din anul 2003, în calitate de sef punct de lucru - construcții(fila 165).
La data de 24.03.2005, în timp ce își desfășura activitatea la hala a societății, petentul a suferit un accident în urma căruia a avut nevoie de 50-55 de zile de îngrijiri medicale așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.404/10.04.2006(fila 12).
După producerea accidentului, societatea intimată a încheiat petentului un contract individual de muncă pe durată determinată, pentru perioada 01.09.- 30.11.2005, contract ce a fost înregistrat la ITM G sub nr.-/07.09.2005 (la fila 5 din dosar).
Coroborând adresa nr.2335/03.05.2006 întocmită de Cabinet Avocat (fila 11) și adresa nr.1497/22.05.2006 a ITM G (fila 35) cu declarațiile martorilor și rezultă că petentul a lucrat ca muncitor necalificat la societatea intimată începând cu data de 22.10.2004 până la 24.03.2005 când a suferit un accident la locul de muncă. După această dată, petentul a fost de mai multe ori spitalizat, fiind supus la mai multe intervenții chirurgicale și la tratamente de recuperare până în luna august 2005.
Având în vedere faptul că petentul a desfășurat activitate la societatea intimată în perioada 22.10.2004-24.03.2005, fără a avea încheiat contract de muncă, iar în perioada 01.04.-31.08.2005 acesta s-a aflat în concedii medicale ca urmare a accidentului de muncă, în temeiul disp. art. 16 din Codul Muncii, instanța va obliga intimata să întocmească și să înregistreze la ITM G contractul de muncă al petentului pe perioada 22.10.2004-31.08.2005 și să vireze la bugetul statului obligațiile aferente acestui contract.
Referitor la renta solicitată de petent, ținând cont de faptul că evenimentul produs la data de 24.03.2005 reprezintă un accident de muncă așa cum este acesta definit în legea 90/1996 și că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.540/03.04.2008 al SML G, petentul a rămas cu infirmitate fizică cu deficiență de manipulație și prehensiune ușoară, având o incapacitate adaptativă de cca.25-30%, instanța va obliga intimata la plata către petent a unei rente lunare în cuantum de 1500 lei începând cu data pronunțării prezentei sentințe-22.05.2008, considerându-se că suma aceasta ar putea fi suficientă pentru a echivala efortul suplimentar pe care petentul îl va depune ca urmare a infirmității
S-a respins cererea formulată de intimată pentru chemarea în garanție a numitului pe considerentul că, în litigiile de muncă, nu este admisibilă o astfel de cerere. S-a considerat, în doctrină, că unitatea nu poate chema în garanție o altă persoană deoarece, dacă acea persoană ar urma să răspundă material, unitatea își recuperează paguba prin cerere de chemare în judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta - Cons SRL si recurentul A invocând următoarele:
Recurenta - Cons Srl, arata ca in mod greșit s-a admis acțiunea fata de persoanele fizice si, deoarece acestea neavând calitatea de angajator nu au calitate procesuala pasiva.
Ca instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel deși s-a solicitat obligarea la o renta lunara de 300 de lei, instanța a acordat fara nici un argument 1500 lei.
Ca pentru a i se acorda renta lunara, intimatul trebuia sa probeze care ar fi fost venitul net lunar, cu condiția sa dovedească culpa si existenta raporturilor de munca.
Ca nu rezulta de unde a ajuns instanța la o renta globala de 7000 lei, din moment ce nu s-au administrat probe in acest sens.
Ca atare, se arata, instanța nu a cercetat corespunzător fondul cauzei.
Ca reclamantul a fost angajatul societatii doar pe perioada determinata de 3 luni începând cu 01.09.2005.
Ca anterior acestei perioade, reclamantul nu a fost niciodată angajatul societatii, ci doar isi ajuta tatăl sub pretextul ca vrea sa invete meserie.
Ca in momentul in care reclamantul pretinde ca se afla la hala si a suferit accidentul de munca, lucrările la respectiva hala fuseseră terminate.
Ca acest lucru dovedește faptul ca acesta nu s-a accidentat desfășurând activitate pentru societate.
Ca pentru a se putea angaja, reclamantul s-a prezentat la medicul de medicina muncii si i s-a eliberat fisa de aptitudine din care rezulta cert ca este din punct de vedere medical.
Ca din cercetarea efectuata de către ITM rezulta ca reclamantul nu a fost angajatul societății si ca acel eveniment nu poate fi considerat accident de munca.
Ca in aceste condiții societatea nu putea fi obligata la virarea către bugetul statului a obligațiilor respective.
Ca nu este admisibil nici capătul de cerere privind plata concediului medical, deoarece acest aspect nu a fost probat.
Ca referitor la raportul de expertiza medico-legala 1237/2007, acesta este întocmit tendențios, stabilind ca a existat un accident de munca, desi nu are competenta sa precizeze acest lucru.
Ca in mod gresit s-a respins cererea de chemare in garantie ca fiind inadmisibila in litigiile de munca.
Ca temeiul cererii îl constituie art.60 raportat la dispozițiile privind răspunderea patrimoniala a angajatului sau, având in vedere ca chematul in garanție era responsabil cu securitatea muncii.
Recurentul Aac riticat sentința sub aspectul daunelor morale solicitate, precizând ca datorita accidentului de munca a rămas cu o infirmitate permanenta, ca perioada de covalescenta a fost deosebit de grea, fapt ce a condus la compasiunea cunoscuților si la lezarea imaginii pe care o avea ca bun muncitor in domeniul in care activa.
Analizând recursul in raport cu sentința pronunțata Curtea retine următoarele:
Referitor la raporturile de munca intre unitatea recurente si salariatul recurent:
Martorul precizează următoarele: " Am lucrat cu petentul din octombrie 2004 pana in martie 2005 când lucrând la hala.".
"Cat a lucrat cu mine la același loc de munca, petentul avea program identic cu al meu, respectiv de la ora 8,00 la ora 16,00 si uneori se prelungea.
intimatei cunoșteau ca petentul desfasoara activitate la aceasta firma si nu venea doar sa-l ajute pe tatăl său sau in vizita".
Martorul precizează următoarele: " Am lucrat in aceeași unitate împreuna cu petentul, acesta a lucrat din toamna lui 2004 pana in 2006 cred".
" Petentul a desfășurat activitate si la alte puncte de lucru ale unitații intimate, durata timpului de lucru era egala cu a noastră cei care aveam contract individual de munca"
Petentul a fost platit de secretara ca noi toti, semnand un stat de plata doar noi cei care aveam contract individual de munca, ceilalti primeau bani mai putini dar nu semnau. Petentul ca si cei care nu aveau contract de munca primeau in jur de 250-350 lei"
Asa cum rezulta din adresa ITM G, in zilele de 16.05.2006 si 17.05.2006, un inspector de munca s-a deplasat la sediul societatii luându-se declarații administratorilor si numiților A, G, -, mentionandu-se ca: " Din declarațiile date de personale invitate la sediul ITM G rezulta ca domnul Aad esfășurat activitati alături de aceștia la hala str. - din -. J, aflata in execuția - Cons SRL".
La dosarul instanței de fond exista declarațiile date in fata inspectorului de munca la data de 15.05.2006, precum si declaratiile, inaintate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria -.-J, date de, G, si cu privire la petentul A.
Potrivit rt. 10 Codul Muncii, ontractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Potrivit art. 16(1) Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă. (2) În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Potrivit art. 40(1) Codul Muncii, angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea și funcționarea unității; b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii și/sau în condițiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unități;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
Așa cum rezulta din dispozițiile legale mai sus menționate, prestarea muncii de către o persoana fizica in favoarea unei persoane juridice se desfasoara in cadrul unor raporturi juridice de munca grefate, in cazul de fata, pe existenta unui contract individual de munca.
In cadrul atribuțiilor ce-i revin angajatorului, privind organizarea si funcționarea unitații, stabilirea atribuțiilor de serviciu si controlul muncii si al sarcinilor de serviciu, acesta are atât drepturi, cat si obligația de a veghea ca organizarea muncii, relațiile si activitățile de munca sa se desfășoare cu respectarea dispozițiilor legale si sub autoritatea sa.
Aceasta autoritate, determina regula ca orice persoana care exercita activitatea la locurile de munca ce aparțin unui angajator, in favoarea acestuia, este prezumata ca exercita aceste activitati cu acordul angajatorului, cat timp acesta nu dovedește ca s-a opus in mod expres si a luat masuri pentru înlăturarea unei astfel de situații.
Așa cum rezulta din declarațiile martorilor audiați in instanța, cat si din situația de fapt extrasa din actele depuse la dosar, recurentul reclamant a desfășurat in perioada octombrie 2004 - august 2005, activitati, in program normal de lucru, la diferite puncte de lucru ce aparțineau unitații recurente.
Odată dovedit faptul ca, in toata aceasta perioada, reclamantul a desfășurat, in mod normal munca in favoarea angajatorului si chiar a fost salarizat pentru munca depusa, așa cum rezulta din declarația celui de al doilea martor, rezulta existenta unui raport de munca in lipsa unui contract individual de munca, situație prevăzuta de dispozițiile art. 16(2) Codul Muncii.
Nu poate fi reținute susținerile ca nu s-a știut de activitățile desfășurate de acesta, respectiv ca reclamantul si-ar fi ajutat tatăl, cat timp organizarea si funcționarea unitații, organizarea muncii la locul de munca, controlul modului de exercitare a muncii revine unitații prin organele de conducere si cat timp activitățile desfășurate de către reclamant nu au fost intamplatoare, ci potrivit programului de lucru pe întreaga perioada de timp, așa cum rezulta din declarațiile celor doi martori.
De altfel, unitatea nu a făcut dovada contra celor reținute.
In aceste condiții si in raport de prevederile art. 16 alin. 2 se retine ca sub acest aspect sentința instanței de fond, prin care s-a dispus întocmirea si înregistrarea contractului de munca, este temeinica si legala si pe cale de consecința si a dispoziției privind contribuțiile aferente.
Cu privire la plata concediului medical, durata contractului individual de munca nr. 83/07.09.2005 a fost cuprinsa intre 01.09.2005-30.11.2005.
In mod temeinic si legal instanța de fond a reținut ca in luna, recurentul reclamant a beneficiat de concediu medical, așa cum rezulta din certificatele existenta la filele 101 si 102, situație fata de care unitatea nu a făcut dovada achitării indemnizației aferente.
Referitor la accidentul de munca si plata rentei viagere:
Reclamantul prin cererea introductiva a solicitat instanței obligarea unitații la plata unei rente globale pentru perioada intre data accidentului si data pronunțării sentinței si a unei rente lunare de la data pronunțării sentinței si pana la data încetării stării de invaliditate, ca urmare a prejudiciului produs in urma accidentului de munca din data de 24.03.2005.
S-au solicitat daune morale.
Așa cum rezulta din declarațiile celor doi martori audiați in cauza, din constatările reținute prin procesul verbal de cercetare din data de 11.06.2007, in data de 24.03.2005 in jurul orei 10,30, in timp ce desfășura activitate in punctul de lucru "hala ", str. -, --J, recurentul reclamant vrând sa coboare de pe o schela s-a prăbușit, cu aceasta, de la aproximativ 3, ocazie cu care s-a lovit la mana dreapta, fiind dus la spital.
Potrivit emis de Spitalul Clinic Județean C, reclamantul a fost internat in secția ortopedie in perioada 24.03.2005-04.04.2005 cu diagnosticul "fractura cominutiva supra si condiliana humerus dr."( fila 97 dos. de fond). Ulterior a suportat mai multe internări.
Cu privire la accident, unitatea s-a aparat invocând procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 070/17.03.2005, privind lucrarea din str. -, precizând ca urmare a finalizării lucrărilor la obiectivul respectiv, nu s-a mai desfășurat activitate in acel loc. Instanța de fond nu a analizat aceasta susținere.
Instanța de fond prin sentința recurată a obligat unitatea la plata unei rente globale in cuantum de 7000 lei si la plata unei rente lunare in cuantum de 1500 lei.
A respins cererea privind daunele morale.
Pentru a pronunta aceasta hotărâre, Tribunalul a avut in vedere următoarele considerente:
"Referitor la renta solicitată de petent, ținând cont de faptul că evenimentul produs la data de 24.03.2005 reprezintă un accident de muncă așa cum este acesta definit în legea 90/1996 și că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.540/03.04.2008 al SML G, petentul a rămas cu infirmitate fizică cu deficiență de manipulație și prehensiune ușoară, având o incapacitate adaptativă de cca.25-30%, instanța va obliga intimata la plata către petent a unei rente lunare în cuantum de 1500 lei începând cu data pronunțării prezentei sentințe-22.05.2008, considerându-se că suma aceasta ar putea fi suficientă pentru a echivala efortul suplimentar pe care petentul îl va depune ca urmare a infirmității.
De asemenea, intimata va fi obligata si la plata unei rente globale începând cu data producerii accidentului, 24.03. 2005, pana la data pronunțării sentinței, 22.05.2008, in cuantum de 7000 lei. La stabilirea acestei sume instanța a avut in vedere salariul minim pe economie aferent anilor 2005, 2006, 2007 si 2008".
Având in vedere ca data producerii accidentului respectiv este data de 24.03.2005, Curtea va avea in vedere dispozițiile legale in vigoare la acea data si anume prevederile cuprinse in 90/1996, privind protecția muncii si Codul Muncii.
Potrivit art. 24(1) din lege, in sensul rezentei p. legi, prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfășoară activitatea, și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile, invaliditate ori deces. Potrivit rt. 25 din lege, ccidentul de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse și cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile; b) accident care produce invaliditate; c) accident mortal; d) accident colectiv, când sunt accidentate cel puțin trei persoane în același timp și din aceeași cauză. Potrivit rt. 46 (1) din lege, persoanele juridice și persoanele fizicerăspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale,în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.
Potrivit rt.269( 1) Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Așa cum se observa din dispozițiile mai sus menționate, răspunderea patrimoniala, ca urmare a accidentului de munca, se analizează in raport de legea cadru, 90/1996, si, sub aspectul îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale, de dispozițiile codului muncii.
Ne aflam deci in fata unei răspunderi patrimoniale specifice accidentelor de munca, care isi găsește reglementarea in dispozițiile 90/1996, reglementare ce se completează cu dispozițiile codului muncii.
Sub aspectul reparării prejudiciului, repararea trebuie sa fie integrala, cu specificul ca este complementara si subsidiara acoperirii prejudiciului prin prestațiile asigurărilor sociale de stat, ca urmare a incapacității temporare de munca, a pierderii totale sau parțiale a capacitații de munca si care au condus la micșorarea veniturilor cu caracter permanent ale victimei accidentului.
Astfel, prejudiciul se analizează, in aceasta situație, in raport de efectele produse de către accident: incapacitate temporara de munca, pierderea capacitații de munca sau deces, care conduc la diminuarea veniturilor din munca, precum si in raport de alte prejudicii rezultate din cheltuieli cauzate de accident.
Pentru aceasta trebuie in primul rând stabilit daca in urma accidentului s-a produs o incapacitate temporara de munca sau o pierdere a capacitații de munca, incapacitate/invaliditate care, prin natura lor obiectiva, au avut ca urmare o diminuare a veniturilor.
Atât incapacitatea, cat si pierderea totala/parțiala a capacitații de munca trebuie constatate in condițiile legii, de către organele abilitate in acest sens si in formele prescrise de lege( 19/2000), prin certificatul de concediu medical, respectiv prin decizia emisa de medicul specializat in expertiza medicala si recuperarea muncii.
Așa cum se observa din considerentele sentinței recurate, instanța de fond nu a intrat in cercetarea fondului cauzei, nu a analizat in fapt si in drept cauza sub aspectul îndeplinirii condițiilor de existenta a răspunderii patrimoniale a angajatorului, a evaluării prejudiciului, prin raportare la dispozițiile codului muncii si a legii speciale.
Cu privire la recursul formulat de către reclamant, Curtea constata ca instanța de fond nu a motivat soluția cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, apreciind doar ca este inadmisibila, fara a arata considerentele de fapt si drept care au condus la o astfel de apreciere.
Pentru toate aceste motive, Curtea va admite recursul, va casa in parte sentința si va trimite cauza spre rejudecare cu privire la cererile privind obligația de plata a rentei lunare, obligația de plata a rentei globale, obligația de plata a daunelor morale si, fiind in strânsa legătura cu soluționarea acestor cereri, obligația de plata a cheltuielilor de judecata si cererea de chemare in garanție.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
In rejudecare, instanța va analiza aceste cereri in raport de prevederile codului muncii, legii privind protecția muncii cu observarea normelor metodologice date in aplicarea acestei legi, analizând condițiile de existenta a răspunderii patrimoniale, tipul de accident de munca ce a avut loc, dintre cele prevăzute in art. 25 din lege, urmările produse asupra capacitații de munca a reclamantului, dovedite conform legislației in vigoare, va determina, in raport de modul de îndeplinire a condițiilor răspunderii, cuantumul prejudiciului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A și pârâții, - CONS SRL împotriva sentinței civile nr.3620 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează în parte sentința și trimite spre rejudecare capetele de cerere privind obligația de plată a rentei lunare, obligația de plată a rentei globale, obligația de plată a daunelor morale, cererea de chemare în garanție și obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. 11.12.2008
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian
