Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 787 din 07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect acțiune pauliană;:
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul, avocat asistând pe intimata, lipsă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-a achitat taxa judiciară de timbru de 10 RON și 0,15 RON timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare; recursul este declarat și motivat în termen.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială și taxele de timbru.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților inadmisibilitatea recursului, raportat la valoarea litigiului.
Avocat solicită a se constata că recursul este admisibil.
Avocat solicită a se constata inadmisibilitatea recursului, valoarea imobilului fiind mai mică de un miliard.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil;
Prin sentința civilă 3697 din 4.04.2007 a Judecătoriei Iașis -a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților și. Respinge cererea privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Din probele administrate în cauză se reține că, deși creanța reclamantului-creditor s-a născut anterior încheierii actului a cărui desființare se solicită în condițiile art.975 Cod civil, fiind certă, lichidă și exigibilă se impune, când actul atacat este cu titlu oneros, să se facă dovada complicității la fraudă a terțului - a copârâtei - cu care debitoarea pârâtă a încheiat actul or faptul că actul contestat a fost încheiat între mamă și fiică sau că s-a uzitat de instituția reprezentării (art.67 Cod procedură civilă) nu sunt elemente prin ele însele de natură a constitui o complicitate la fraudă, cât timp gradul de rudenie existent între cele două pârâte or instituția reprezentării transpuse în planul încheierii unei tranzacții chiar și cu o clauză de habitație viageră, nu contravin dispozițiilor legale; de altfel reclamantul pe toată durata soluționării dosarelor în care s-au pronunțat titlurile executorii sus-evocate, nici nu a dat curs dispozițiilor din Legea 7/1996 privind notarea litigiilor pentru opozabilitate față de terți, pentru a se putea reține complicitatea la fraudă a terțului dobânditor și prezuma că actul fraudulos de înstrăinare s-ar fi încheiat în scopul sustragerii acelui imobil de la urmărirea silită ce urma să fie declanșată.
Ca atare, prin prisma art.1169 cod civil raportat la condițiile cerute cumulativ a fi îndeplinite în momentul încheierii actului și implicit a dobânditorului imobilului - să fi avut cunoștință că acel act a fost încheiat în scopul de a diminua gajul general al reclamantului-creditor în sensul art.976 Cod civil, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că prin vânzarea efectuată ulterior începerii procedurii de executare silită este evidentă intenția de fraudare a sa, intenția de vânzare fiind îndoielnică atâta vreme cât vânzătorul și-a rezervat dreptul de habitație viager, mai ales că în 2004 mai avut un dosar de executare silită împotriva pârâtei, care, după recuperarea sumei, a înstrăinat imediat un număr de două imobile fiicei sale, rezervându-și același drept de habitație viager tocmai în ideea de a se sustrage de la o viitoare executare, fiind astfel evident că vânzătorul nu a avut intenția de a-și înstrăina imobilele, încercând astfel de a deveni falit fraudulos în frauda sa.
Prin decizia civilă 787 din 7.11.2007 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de împotriva sentinței civile 3697 din 4.04.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează. Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către intimata și în sumă de 1000 lei către intimata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Prima instanță a fost investită de reclamantul cu acțiunea privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2344 din 18.05.2006 cu fraudarea intereselor sale de creditor al pârâtei, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitoarei.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2344 din 18.05.2006, a vândut intimatei imobilul situat în I,-, părțile convenind la încheierea actului ca vânzătoarea să-și rezerve un drept de abitație viager, cumpărătoarea obligându-se să asigure vânzătoarei, pe lângă preț, îngrijirea și întreținerea pentru un trai decent, pe tot restul vieții acesteia și să suporte cheltuielile de înmormântare.
Reclamantul-apelant a devenit creditorul intimatei pentru suma de 9498 lei actualizată în baza deciziei penale 1109 din 12.10.2004 a Tribunalului Iași, a deciziei civile 107 din 23.01.2006 a Tribunalului Iași și a sentinței penale 457 din 31.01.2006 a Judecătoriei Iași, la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariu de executare.
Potrivit art.975 Cod civil creditorii în numele lor personal, pot să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor decurgând din creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului atacat.
Acțiunea pauliană reglementată de dispozițiile legale menționate are un caracter subsidiar. Ea se justifică numai în situația în care creditorul nu-și poate realiza creanța împotriva debitorului ce a devenit insolvabil. În cauză reclamantul nu a dovedit existența prejudiciului, adică imposibilitatea de a-și realiza creanța fără readucerea bunului respectiv în patrimoniul debitorului și nici complicitatea la fraudă a terțului cu care debitoarea a încheiat actul fraudulos.
Referitor la acest ultim aspect se reține că la rândul său, era creditoarea intimatei în baza antecontractului încheiat la 3.05.2004, acest înscris, care de altfel nu a fost contestat de apelant, a fost semnat de și -, persoane care audiate în calitate de martori la prima instanță au confirmat atât temeiul încheierii antecontractului cât și data întocmirii acestuia.
În aceste condiții nu se poate reține o complicitate la fraudă a terțului cumpărător atât timp cât contractul de vânzare-cumpărare autentificat reprezintă o executare a obligațiilor asumate de față de prin antecontractul încheiat la 3.05.2004, anterior momentului la care reclamantul a devenit creditorul intimatei.
Așa fiind, se reține că nici legătura de rudenie dintre părțile contractante, nici înstrăinările anterioare efectuate de intimată către nu reprezintă argumente pentru a justifica admiterea acțiunii revocatorii.
Față de cele expuse tribunalul constată că sentința primei instanțe este rezultatul corectei interpretări a probelor administrate și a dispozițiilor legale, incidente în cauză, încât apelul formulat este neîntemeiat iar în baza art.296 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă motivat de faptul că prin vânzarea efectuată ulterior începerii executării silite este evidentă intenția de fraudare a sa și de faptul că vânzarea este făcută către fiica debitoarei, intenția de vânzare a imobilului este îndoielnică, atâta vreme cât vânzătoarea și-a rezervat un drept de habitație viager, sens în care este evidentă și complicitatea la fraudă a terțului dobânditor - - care a cunoscut existența creanței sale și a achiziționat imobilul tocmai pentru a zădărnici executarea pornită prin punerea voluntară în stare de insolvabilitate, devenind astfel falit fraudulos în dauna sa, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recursul este inadmisibil.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pârâtele și pentru a se dispune revocarea (desființarea) contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2344 din 18.05.2006 făcut în dauna intereselor sale de creditor al primei pârâte cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitoarei sale.
Prin urmare instanța de fond a fost investită de reclamant cu o acțiune privind revocarea unui contract de vânzare-cumpărare autentificat încheiat de pârâte, cu consecința revenirii bunului în patrimoniul debitoarei-pârâte.
Ca atare, în speța dedusă judecății este neîndoios că vorbim de un drept patrimonial ce se cere a fi ocrotit, iar valoarea acestuia în raport de prețul vânzării este sub pragul prevăzut de al.1 al art.2821Cod procedură civilă, astfel încât calea de atacat este doar recursul.
Soluționarea greșită de tribunal a căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.
Potrivit prevederilor art.2821Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv atât în materie civilă cât și în materie comercială.
De aceea, văzând că un recurs formulat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost deja soluționat de tribunal chiar dacă sub denumirea greșită de "apel", prezentul recurs apare ca inadmisibil.
În consecință, excepția inadmisibilității recursului de față invocată din oficiu de C este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile 787 din 7.11.2007 a Tribunalului Iași.
Conform art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurentul să plătească intimatei suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.787/7.XI.2007 a Tribunalului Iași.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași.
- -
-
08.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
