Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI A
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr.747,-
DECIZIA NR. 5
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 464/27.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuentul G, domiciliat în com. sat., jud.D în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B, str.- nr.46,.22 A,.A,.38, sector 6 și C, domiciliată în com., sat. -, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns revizuentul G personal și asistat de avocat din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale nr.88789/19.06.2007, aflată la fila 24 dosar, intimatul personal și asistat de avocat din același barou, potrivit împuternicirii avocațiale nr.- aflată la fila 15 dosar, lipsind intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei de interes invocată de intimatul prin întâmpinare.
Avocat, pentru intimatul, solicită admiterea excepției, astfel cum a fost motivată în scris prin întâmpinarea formulată, revizuentul uzând de calea extraordinară de atac pentru ocrotirea patrimoniului intimatei C în detrimentul patrimoniului său.
Avocat, având cuvântul, arată că există un interes născut și actual în promovarea cererii de revizuire. Prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a admis acțiunea și s-a anulat o tranzacție perfect legală, astfel că revizuentul este prejudiciat tocmai prin admiterea acțiunii.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, respinge excepția lipsei de interes considerând că revizuentul are interes în dreptul procesual civil față de soluția dată prin hotărârea dată, atacată cu cererea de revizuire, respectiv anularea unei tranzacții încheiate de revizuent cu intimata
Curtea pune în discuția părților excepția admisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul prin întâmpinare.
Avocat, având cuvântul, arată că cererea de revizuire este inadmisibilă, motivul prevăzut de art. 322 pct.2 Cod pr.civilă nu-și găsește aplicare întrucât instanța s-a pronunțat strict pe cererea de chemare în judecată și nu există înscrisuri noi, instanța a avut în vedere toate actele, iar cele invocate nu sunt apărări noi.
Avocat, având cuvântul, arată că aspectele arătate în motivarea excepției vizează fondul cererii de revizuire, astfel că se impune unirea excepției cu fondul. Motivele cererii de revizuire sunt pertinente și se subscriu dispozițiilor articolelor invocate în susținerea acesteia.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, considerând că motivele vizează condițiile stabilite de lege pentru exercitarea căii de atac și nu un fine de neprimire a acesteia.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral cererea de revizuire formulată în scris la dosar, arătând în esență că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea introductivă de instanță, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct.2 Cod pr.civilă. Arată că există o hotărâre judecătorească ulterioară celei a cărei revizuire se solicită prin care s-a respins acțiunea în pretenții privind debitul de 1.340.000.000 lei, invocat de recurent și avut în vedere de instanța de recurs, fiind aplicabile dispozițiile art. 322 pct.5 Cod pr.civilă. Mai susține că instanța de recurs nu a avut în vedere motivele recursului promovat de, nu a precizat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă pe care s-a fundamentat soluția pronunțată, curtea de apel putând doar modifica decizia din apel față de motivele de nelegalitate invocate de recurent. Decizia a cărei revizuire se cere este nelegală și pentru faptul că instanța de recurs motivează soluția pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă fără a face o apreciere asupra probelor, asupra celor reținute de celelalte instanțe, a nesocotit caracterul nedevolutiv al probelor, care vin să contrazică susținerile din acțiunea pauliană și nu a făcut o referire exactă la probele care au dus la soluția dată.
Solicită admiterea cererii de revizuire, modificarea deciziei, respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată. Arată că revizuentul este debitorul intimatului, instanța de recurs a avut în vedere unul din titlurile executorii, respectiv pe cel de 60 milioane lei, care este irevocabil și nu pe cel de 1.340.000.000 lei, cum susține revizuentul, pentru acesta din urmă neexistând încă titlu executoriu. Mai arată că recursul a fost motivat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă și că hotărârile date în recurs pot fi atacate cu cerere de revizuire doar dacă evocă fondul și pentru motive referitoare la fondul cauzei.
Solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport.
În replică, avocat, arată că instanța de recurs a avut în vedere creanța de 1.340.000.000 lei, care urmare deciziei Tribunalului București nu mai există, iar cea de 60 milioane lei face obiectul unei executări silite prin poprire asupra pensiei revizuentului și nu putea fi avută în vedere de instanța de recurs.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin acțiunea formulată de reclamantul, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr.554/2005, în contradictoriu cu pârâții G și C, s-a solicitat constatarea inopozabilității hotărârii de expedient nr.2294/28 martie 2003, prin care s-a consfințit voința pârâților de partajarea bunurilor realizate în timpul căsătoriei ca fiind întocmită în frauda sa.
Reclamantul a arătat, în motivarea cererii, că pârâtul G îi datorează 1.350.000.000 lei, în baza unei hotărâri judecătorești și acesta divorțat de pârâtă, încheind o tranzacție prin care s-au împărțit bunurile comune așa încât și-a creat o stare de insolvabilitate, excluzând din patrimoniul său bunurile dobândite în timpul căsătoriei, iar pe de altă parte, nu au fost respectate condițiile de valabilitate ale contractului de tranzacție, care deși este un act cu titlu oneros și comutativ, nu prevede vro contraprestație în sarcina pârâtei.
În drept s-au invocat prevederile art.975 Cod civil.
Pârâta C formulat întâmpinare, arătând că s-a despărțit de pârât în anul 2000, datorită aventurilor extraconjugale ale acestuia, divorțul pronunțându-se în anul 2003, iar terenul de 4400 mp. este bunul său, dobândit înainte de căsătorie, plătindu-i pârâtului pentru acest imobil 4.000.000 lei datorată unui terț.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională din data de 25 aprilie 2005, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și ca nefondată pe motiv că tranzacția nu are nimic fraudulos, el având de plătit către pârâtă datorii morale și materiale. A invocat excepția neexecutării contractului încheiat cu reclamantul, întrucât acesta nu i-a plătit prețul prevăzut de 20.000.000 lei vechi și nici prețul prevăzut în chitanța sub semnătură privată, rezoluțiunea actului fiind solicitată pentru neplata sumei de 500.000 lei din prețul total stabilit.
Reclamantul a formulat întâmpinate la cererea reconvențională a pârâtului, solicitând respingerea cererii reconvenționale și invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității lucrului judecat.
Prin încheierea din 18 mai 2005 s-au respins argumentat, atât excepțiile invocate prin cererea reconvențională, cât și excepția inadmisibilității acțiunii revocatorii invocată de pârât.
În probațiune s-au administrat dovezile cu înscrisuri, interogatorii și martori.
Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 893 din 7 septembrie 2005, respins cererea, cu motivarea că în speță nu este îndeplinită complicitate la fraudă a pârâtei.
Sub aspectul cererii reconvenționale s-a reținut că acel contract de vânzare cumpărare încheiat între părți a fost declarat nul de către o instanță penală, iar rezoluțiunea unui contract semnifică sancțiunea neexecutării culpabile a acestuia dacă el este valabil încheiat, apreciindu-se că între părți nu mai există un asemenea contract.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, calificat apel, arătându-se că pe cale de excepție invocă nulitatea absolută a tranzacției încheiată de pârâți, menționând că acesteia îi lipsește cauza, împrejurare în care intervine sancțiunea nulității absolute, în conformitate cu prev.art.966 Cod civil.
Este criticată, printr-un alt motiv de recurs, aprecierea greșită a probatoriului, deoarece tranzacția are cauză ilicită în privința pârâtei C, voința acesteia fiind aceea de a-l ajuta pe debitorul G să-și micșoreze patrimoniul.
În privința înscrisurilor depuse referitoare la datoriile reciproce ale soților și contractul prenupțial, apelatul arată că acestea nu sunt acte juridice apte să producă consecințe juridice, deoarece contractul prenupțial nu are temei legal, iar promisiunea de vânzare fost întocmită pro causa.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.158/12.04.2006, a respins ca nefondat apelul, păstrând sentința instanței de fond.
Curtea de Apel Ploieștia admis recursul reclamantului prin decizia nr.1251/29.09.2006 și a casat decizia pronunțată în apel cu trimitere spre rejudecare.
În considerentele deciziei de casare se arată că decizia tribunalului a fost motivată într-o singură frază, care reprezintă o concluzie, lipsind considerentele de fapt și de drept care să sprijine această concluzie, iar pe de altă parte, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția nulității absolute a tranzacției, fiind încălcat astfel principiul disponibilității.
Tribunalul Dâmbovița, urmare examinării criticilor formulate, prin decizia nr.48 din 1 februarie 2007, respins apelul declarat de reclamant și a păstrat hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că din declarațiile martorilor coroborate cu celelalte înscrisuri de la dosar rezultă că acțiunea revocatorie este neîntemeiată și că nu s-a dovedit complicitatea la fraudă a numitei
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate, hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prev.art.304 pct.9 pr. civilă.
În motivarea sa, a arătat că instanța de apel prin decizia pronunțată a reținut printre altele, că din declarațiile martorilor coroborat cu contractul prenupțial și cu contractul de vânzare cumpărare, intimata C și-ar fi dovedit solvabilitatea, respectiv împrejurarea că a avut bani atât înaintea căsătoriei cu G, cât și ulterior.
Precizează că instanța de apel, care a confirmat sentința judecătoriei, că reclamantul nu a dovedit în nici un fel culpa intimatei la încheierea așa-numitei tranzacții, prin care a fost pus capăt patrimoniului devălmaș dintre C și
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.464 din 27 aprilie 2007, a admis recursul, a casat în tot ambele hotărâri, iar pe fond a admis acțiunea și a dispus revocarea tranzacției, consfințită prin sentința civilă nr.2294/28 martie 2003 Judecătoriei Sectorului VI B, fiind obligați intimații, în solidar la 1445 RON cheltuieli de judecată către recurenți, reținând următoarele:
Prin tranzacția consfințită de sentința civilă nr.2294/28 martie 2003 Judecătoriei Sector VI B, s- pus capăt patrimoniului devălmaș dintre foștii soți G și C, având la bază un act - înscrisul - denumit contract prenupțial, instituție nerecunoscută de legea română, în prezent, de dreptul familiei, în special.
Se mai reține că, foștii soți la data încheierii tranzacției, au convenit, iar instanțele au consfințit voința acestora, ca în lotul pârâtei intimate să se includă și terenul de 4400 mp. bun propriu al pârâtului, fotul soț
cronologia desfășurării evenimentelor și datelor de perfectare a actelor la care se face referire de cele două instanțe, este clar că, părțile au procedat de conveniență, în așa mod încât, pârâtul să devină insolvabil, recurentul, creditorul neavând de la cine să-și îndestuleze creanța.
Prin urmare, prevederile art.975 și următoarele cod civil sunt deplin aplicabile în speța de față, creditorul, respectiv recurentul putând să atace în numele său actul întocmit cu complicitate la fraudă, debitorului G și a fostei sale soții C, respectiv tranzacția a cărei revocare s-a solicitat.
Împotriva deciziei nr. 464 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia formulat cerere de revizuire pârâtul G întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.2 și pct.5 Cod pr.civilă, susținând, în esență, că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea introductivă de instanță.
Un alt motiv al cererii de revizuire este că există o hotărâre judecătorească, ulterioară celei a cărei revizuire se solicită, prin care s-a respins acțiunea în pretenții privind debitul de 1.340.000.000 lei, invocat de recurent și avut în vedere de instanța de recurs, fiind aplicabile și dispozițiile art. 322 pct.5 Cod pr.civilă.
Totodată, instanța de recurs nu a avut în vedere motivele recursului promovat de, nu a precizat motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă pe care s-a fundamentat soluția pronunțată, curtea de apel putând doar modifica decizia din apel față de motivele de nelegalitate invocate de recurent. Decizia a cărei revizuire se cere este nelegală și pentru faptul că instanța de recurs motivează soluția pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă fără a face o apreciere asupra probelor, asupra celor reținute de celelalte instanțe, a nesocotit caracterul nedevolutiv al probelor, care vin să contrazică susținerile din acțiunea pauliană și nu a făcut o referire exactă la probele care au dus la soluția dată.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că cererea de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite.
Revizuirea face parte din categoria căilor extraordinare de atac de retractare și este reglementată de art. 322-238 Cod procedură civilă, pretind fi definită ca acea cale de atac extraordinară de atac, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege.
Motivele de revizuire se întemeiază pe împrejurări survenite ulterior pronunțării hotărârii sau pe împrejurări necunoscute de instanță la data judecării cauzei.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul existent la data pronunțării respectivei hotărâri ci numai pe baza unor împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la data pronunțării și nu se pune problema realizării unui control judiciar ci a unei noi judecăți pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Nemulțumirea revizuientului este exprimată față de considerentele hotărârii atacate, iar instanța s-a pronunțat asupra cererii în întregul său așa încât nu se poate susține faptul că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă au în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății, care alcătuiesc fondul cauzei și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
Criticile referitoare la modalitatea de revocare a tranzacției încheiate nu-și găsesc suport legal în temeiul de drept ce guvernează revizuirea deoarece printr-o hotărâre pronunțată în baza art. 271 Cod procedură civilă se consfințește numai învoiala părților, fără să aibă loc o judecată propriu-zisă, împotriva unei asemenea hotărâri nu se poate exercita calea de atac a revizuirii.
Astfel se poate constata că instanța nu poate fi criticată pe calea revizuirii, pentru faptul de a se fi pronunțat extrapetita, deoarece din cererile formulate în cauză, rezultă pretențiile părților asupra cărora s-a pronunțat instanța de recurs.
Motivele formulate de revizuient, nu subzistă în raport de prevederile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă și nu constituie temei de exercitat a revizuirii.
Având în vedere considerentele ce preced, în temeiul textului de lege mai sus menționat, curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 464/27.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuentul G, domiciliat în com. sat., jud.D în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B, str.- nr.46,.22 A,.A,.38, sector 6 și C, domiciliată în com., sat. -, jud.
Obligă revizuientul la 150 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
, C
Grefier,
Red. EC/NM
2 expl./15.01.2008
Operator de date cu caracter personal
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
