Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune pauliană -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR 77
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul - SRL G - prin administrator G, cu sediul în municipiul G dul - - nr.257, județul G, împotriva sentinței nr.1220 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 18 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când pentru a da posibilitate reprezentantului intimatei să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 13825 din 9 decembrie 2005, reclamanta - SRL G, prin reprezentantul său legal, a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de vânzare / cumpărare autentificat sub nr. 211 din 14 ianuarie 2005 încheiat între părți în dauna intereselor societății reclamante cu consecința revenirii imobilului vândut în patrimoniul debitorului, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că în baza contractului de distribuție nr. 19 din 27 februarie 2002 a livrat SRL B, a cărei asociat și administrator unic este pârâtul, diverse soiuri de vinuri, iar pentru plata c/val acestora debitoarea a emis biletul la ordin din 11 septembrie 2002 cu scadență la 11 iunie 2003, avalizat de pârât.
Că biletul la ordin a fost refuzat la plată și ca urmare, prin încheierea din 4 iulie 2003, instanța a dispus investirea cu formulă executorie, fiind pus în executare silită prin executor judecătoresc.
Întrucât la SRL B nu s-au găsit bunuri în patrimoniu, s-a trecut la executarea silită a administratorului - pârât, aplicându-se sechestru pe imobilul situat în localitatea B,-, -.1,. D,. 4, pe care însă ulterior, pârâtul l-a înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 211 din 14 ianuarie 2005, pârâtei -.
S-a mai arătat că prin această înstrăinare, pârâtul a urmărit să devină insolvabil, vânzarea fiind făcută în dauna creditorului, așa încât sunt îndeplinite condițiile art. 975 cod civil pentru revocarea contractului.
Prin sentința nr. 2112 din 25 aprilie 2006, Judecătoria Botoșania admis excepția de necompetență materială și în baza art. 2 pct. 1 lit. rap. la art. 158 pct. 2 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - secția comercială.
După administrarea probatoriului, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 411/12.09.2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL G, în contradictoriu cu pârâții, și, dispunând anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 211 din 14 ianuarie 2005 la Biroul Notarului Public, încheiat între părți și repunerea părților în situația anterioară, obligând pârâții să plătească reclamantei suma de 11 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat apel împotriva acestei sentințe soluționat de Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 12 din 29 ianuarie 2007, prin care s-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani în soluționarea fondului cauzei. Totodată s-a admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței nr. 412 din 12 septembrie 2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o desființează, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamanta. Prin decizia nr. 3936/2007, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Botoșani.
Prin decizia nr. 1220/2008 Tribunalul Botoșania respins acțiunea ca nefondată.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Articolul 975 Cod civil acordă creditorilor dreptul la o acțiune prin care să atace și să obțină revocarea unui act încheiat de debitor în frauda drepturilor lor și în beneficiul unui terț care a fost complice la fraudă.
Printr-o astfel de acțiune, poate fi cerută desființarea oricărui act juridic, cu titlu de oneros sau gratuit prin care debitorul micșorează gajul general al creditorilor.
Pentru ca o astfel de acțiune să poată fi admisă se impune ca, creanța celui ce exercită acțiunea pauliană să fie certă, lichidă și exigibilă, actul a cărui revocare se solicită să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, să existe fraudă din partea debitorului și să se fi dovedit complicitatea la fraudă a terțului dobânditor.
- SRL G este creditor pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 400.000.000 lei vechi, titlu constatator al creanței fiind reprezentat de biletul la ordin emis de SRL B la data de 11 septembrie 2002 cu scadență la 11 iunie 2003. Biletul la ordin a fost avalizat de pârâul în calitate de administrator al societății emitente fiind investit cu formulă executorie în urma refuzului la plată prin încheierea din 4 iulie 2003 Judecătoriei Botoșani. Creanța este anterioară actului a cărui revocare se solicită, astfel încât condiția din punctul de vedere al creditorului pentru putea face posibil exercițiul acțiunii revocatorii este îndeplinită.
De asemenea, este dovedită și condiția fraudei debitorului, prin înstrăinarea imobilului, pârâtul debitor urmărind diminuarea patrimoniului propriu și crearea stării de insolvabilitate, aspect ce rezultă fără echivoc din faptul că executorul judecătoresc nu a identificat în patrimoniul acestuia bunuri care prin valorificare să permită recuperarea creanței creditoarei - SRL G.
Nu este însă îndeplinită condiția din punctul de vedere al terțului dobânditor. Actul încheiat de debitor cu terțul dobânditor fiind un act cu titlu oneros, mai este necesar a se stabili că terțul a participat la fraudă, fiind complice.
Reclamanta nu a probat până la data pronunțării existența unei legături de rudenie între vânzători și terțul dobânditor și nici faptul că somația de plată emisă de executorul judecătoresc după începerea executării a fost înscrisă în cartea funciară.
Din înscrisul existent la fila 16 dosar nr- al Curții de Apel Suceava eliberat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară la data de 17.01.2005 rezultă că în urma cercetării opiselor alfabetice de transcripțiuni și inscripțiuni cu privire la imobilul în litigiu s-a constatat că la data de 24.03.1992 și până la eliberarea certificatului nu au fost găsite înscrise sarcini.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel reclamanta învederând următoarele:
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că dovada legăturii de rudenie se poate face numai prin actele de stare civilă, acte pe care reclamanta nu avea posibilitatea de a le deține. Singurele persoane îndreptățite a le avea erau persoanele a căror stare civilă o dovedesc, și anume pârâții - intimați.
În aceste condiții, consideră că instanța de fond, în temeiul art. 129 și art. 172 Cod procedură civilă, trebuia să pună în vedere pârâților - intimați să depună copii ale actelor de stare civilă necesare clarificării situației.
În plus, soluția a fost pronunțată pe baza unor înscrisuri depuse după dezbaterile asupra fondului cauzei.
În speță, este îndeplinită condiția fraudei terțului, întrucât somația de plată nr. 1606/2003 a fost înscrisă în cartea funciară, pârâta intimată avea posibilitatea să o cunoască.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul nu este întemeiat.
Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2008, instanța pus în vedere reclamantului să facă dovada menționării somației în cartea funciară și a gradului de rudenie dintre vânzători și cumpărătoare.
Reclamanta - apelantă nu a dovedit nici una dintre aceste două stări de fapt.
Se susține de către apelantă că părțile contractului sunt rude și că instanța, în virtutea rolului activ trebuia să solicite actele de stare civilă.
Or, trebuie observat că reclamanta nu a arătat care este legătura de rudenie dintre părți, (gradul de rudenie), astfel încât, nefiind invocată o stare de fapt concretă, instanța s-a aflat în imposibilitate de a solicita înscrisuri determinate. În plus, reclamantei îi revenea sarcina dovedirii legăturii de rudenie, potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
Nu a fost făcută nici dovada înscrierii somației de plată în cartea funciară. La dosar a fost depus doar un certificat de sarcini (fila 40) din care rezultă că nu sunt înscrise sarcini asupra imobilului. Chiar dacă ar fi fost înscrisă în cartea funciară somația, nu ar fi fost făcută dovada fraudei terțului dobânditor, în lipsa unor elemente suplimentare, cum ar fi dovedirea legăturii de rudenie.
Nemaifiind făcută dovada fraudei terțului dobânditor, nu sunt incidente dispozițiile art. 975 Cod civil.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 295 al. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECI D E:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul - SRL G - prin administrator G, cu sediul în municipiul G dul - - nr.257, județul G, împotriva sentinței nr.1220 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
6 ex./1.06.2009
Jud. fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Bratu Ileana
