Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune pauliană -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.99
Ședința publică din data de 10 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - COM SRL - prin administrator, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotrivasentinței nr.318 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâți fiind - Com - prin lichidator, - Com SRL, reprezentată prin, - SRL B, G, -, -, - administrator al - Com SRL.
La apelul nominal s-au prezentat avocat, care substituie pe avocat, pentru reclamanta - apelantă - Com B, consilier juridic, pentru pârâta - intimată - Com SRL B, lipsă fiind restul intimaților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, consilier juridic, pentru pârâta - intimată - Com B, pune în discuție excepția privind insuficienta timbrare a apelului, excepția invocată la termenul anterior.
Avocat, pentru reclamanta - apelantă, solicită respingerea excepției invocate, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 din Legea nr. 146, privind taxele de timbru, cererea de apel a fost legal timbrată.
Consilier juridic, pentru pârâta - intimată, precizează că în conformitate cu art. 11 pct. 1 din Legea 146 privind taxele de timbru, cererile de apel se taxează cu 50 % din suma contestată. La instanța de fond taxa a fost legal achitată, deci și la instanța de apel taxa este în cuantum de 50 %. Dispozițiile alin. 2 invocate de apărătoarea apelantei nu sunt aplicabile în cauză, acestea putând fi aplicate doar în cauzele în care nu există elemente de stabilire a valorii taxei datorate. În acest sens depune două copiii a unor decizii pronunțate de Înalta Curtea d e Casație și Justiție, în cauze similare.
Instanța, respinge excepția invocată privind insuficienta timbrare a apelului, conform disp. art. 11 alin. 2 din Legea 146 privind taxele de timbru, apelul este legal timbrat și constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru apelantă, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivare arată că, prin admiterea acțiunii pauliene actul fraudulos este revocat numai în măsura prejudiciului suferit de creditor, adică în limitele creanței. Efectul revocator al hotărârii face ca bunul înstrăinat să reintre în patrimoniul debitorului în limita creanței debitorului. În conformitate cu art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146 valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune, deci în cazul de față este valoarea creanței creditorului reclamant. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârâta - intimată, solicită respingerea apelului ca nefondat. În motivare arată că apelul nu este suficient timbrat, conform prev. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146 privind taxele judiciare de timbru, care precizează că apelul împotriva unor hotărâri judecătorești se taxează cu 50 % din taxa datorată. Legiuitorul a instituit taxa de 4 lei doar pentru acțiunile netimbrate la fond pentru care nu există elemente de stabilire a valorii taxei datorate în calea de atac. Pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat. În motivare arată că la instanța de fond a fost vorba de anularea a trei contracte de vânzare - cumpărare, toate cu valori diferite. Conform art. 1 din Legea nr. 146 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după obiectul acestora, motiv pentru care reclamanta ar fi trebuit să timbreze la valoarea celor trei contracte a căror revocare a solicitat-o. În mod corect instanța de fond a anulat cererea acesteia ca insuficient timbrată. Depune la dosar concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- din 17 iunie 2008, cu precizările ulterioare ( 32 dosar ) reclamanta COM B, prin administrator a chemat în judecată pârâții COM B -(în faliment prin administrator judiciar ) -, COM B reprezentată prin administrator, B reprezentată prin administrator și în calitate de succesor al debitoarei RESTAURANT B, și pentru ca în contradictoriu cu aceștia în temeiul art. 975 od civil instanța să dispună revocarea contractelor de v/c autentificate sub nr. 10951/20.12.2001, nr.725 din 10.02.2004 și nr. 2198 din 17.03.2008 la Biroul Notarilor Publici, - ", " " și " - " B. A mai pretins ca pârâții să fie obligați să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În fapt reclamanta arată că este creditoarea RESTAURANT potrivit Deciziei nr. 71 din 16.01.2002 a Curții Supreme de Justiție care a obligat-o să- plătească suma de 151.000.000 ROL cu titlu de daune și 6.287.550 ROL cheltuieli de judecată.
La punerea în executare a acestei decizii a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei pe care aceasta și- creat-o prin vânzarea tuturor bunurilor imobile către pârâta COM potrivit contractului de v/c nr. 4100 din 24.05.2000.
Prin decizia nr. 443 din 3.07.2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost admisă acțiunea pauliană introdusă împotriva pârâtelor RESTAURANT și COM B, dispunându-se revocarea contractului de v/ nr. 4100 din 24.05.2000 și radierea dreptului de proprietate înscris de pârâta COM în nr. 3736/N cu privire la spațiul comercial Restaurant și suprafața de 171,86. teren aferent.
Revocarea titlului primului achizitor, atrage și revocarea titlului achizitiv al terților subdobânditori.
În consecință, arată reclamanta, contractul de v/c autentificat sub nr. 10951/20 decembrie 2001 prin care COM a transmis pârâtei COM dreptul de proprietate asupra spațiului comercial Restaurant, situat în B, str. - nr. 214, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 725 din 10.02.2004 prin care pârâta COM a vândut același spațiu pârâtei B precum și contractul de v/c autentificat sub nr. 2198/17.03.2008 prin care aceasta din urmă vinde același imobil pârâților și sunt revocabile, atât ca efect al revocării titlului vânzătorului cât și ca urmare a faptului că subdobânditorii au fost de rea - credință.
Reaua - credință a subdobânditorilor, arată reclamanta, rezultă din raporturile de rudenie existente între reprezentanții debitoarei RESTAURANT B, terțul achizitor și terții subdobânditori.
In dovedirea celor susținute reclamanta a depus la dosar înscrisuri (contractul de vânzare cumpărare a căror revocare solicită, hotărâri judecătorești).
Pârâta COM a depus la dosar întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și lipsa calității procesuale active reclamantei, excepția privind prescripția dreptului la acțiune și excepția puterii lucrului judecat.
Pe fond s- arătat că patrimoniul debitorului nu s- micșorat, valoarea bunului imobil înstrăinat fiind înlocuită cu prețul primit.
Prin sentința nr. 318/05.03.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. -, s- anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta COM, în contradictoriu cu pârâții COM prin lichidator judiciar, COM B, reprezentată prin, reprezentată prin, și, ca insuficient timbrată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta lege și se taxează diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Modul de calcul al taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile evaluabile în bani se face pe tranșe valorice stabilite la art. 2 pct. 1 din lege
Conform art. 2 pct. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, sunt supuse taxării prevăzută la alin. 1 din acest articol și cererile privind declararea nulității, anularea, rezilierea sau rezoluțiunea unui act juridic patrimonial chiar dacă nu se solicită și repunerea în situația anterioară, precum și cererile privind constatarea, existenței sau neexistenței unui drept patrimonial.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat instanței în temeiul art. 975 cod civil revocarea contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 10951/20 decembrie 2001, nr.725 din 10.02.2004 și nr. 2198 din 17.03.2008.
Întrucât la momentul înregistrării cererii taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, prin încheierea de ședință din 5.02.2009 instanța a stabilit taxa judiciară de timbru datorată în raport de valoarea menționată în fiecare din cele trei contracte de v/c a căror revocare se solicită, punând în vedere reprezentantei reclamantei să achite suma datorată și acordând în acest sens termen de judecată.
De menționat că împotriva încheierii prin care a fost stabilită taxa judiciară de timbru, reclamanta a formulat cerere de reexaminare respinsă prin încheierea din 12 februarie 2009, iar la termenul la care cauza fost amânată, reprezentanta acesteia a depus chitanța seria - nr.- din 4.03.2009 suma consemnată reprezentând doar parte din suma stabilită prin încheierea din 5.02.2009.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, taxa judiciară de timbru se achită anticipat promovării acțiunii sau căii de atac.
Instanța poate acorda un singur termen pentru achitarea acesteia, cu obligația stabilirii cuantumului acesteia pentru ca partea să fie în măsură să achite până la primul termen de judecată. Neconformându-se dispozițiilor consemnate în încheierea de ședință din 5.02.2009 instanța în temeiul art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare a anulat cererea reclamantei având ca obiect revocarea contractelor de v/c ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel reclamanta COM B, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că prin admiterea acțiunii pauliene, actul fraudulos este revocat numai în măsura prejudiciului suferit de creditor, adică în limitele creanței pentru a cărei realizare s-a intentat acțiunea. Efectul revocator al hotărârii face ca în raporturile dintre creditor și debitor bunul înstrăinat să reintre în patrimoniul acestuia din urmă în limita creanței creditorului reclamant.
Potrivit art. 2 al. 3 din Legea nr. 146/1997, valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. În concordanță cu această dispoziție legală, valoarea la care se calculează taxa judiciară de timbru în cazul acțiunii pauliene, este valoarea creanței creditorului reclamant.
Reclamantul, în calitate de creditor, urmărind prin exercitarea acțiunii, realizarea unei creanțe unice prin executarea unuia și aceluiași bun, este irelevant sub aspectul stabilirii taxei de timbru faptul că bunul a format obiectul unor transmiteri succesive.
De altfel, revocarea titlului primului achizitor are ca efect și revocarea titlului achizitiv al terților subdobânditori.
A admite punctul de vedere al primei instanțe, ar însemna să admitem că pentru una și aceeași valoare a unei creanțe, reclamantul să fie obligat la plata unei triple taxe de timbru, ceea ce este inadmisibil și să constituie chiar o restrângere a dreptului de acces la un tribunal în sensul art. 6 al. 1 din
Pârâta intimată COM a depus întâmpinare, prin care a invocat insuficienta timbrare a apelului, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că reclamanta nu a achitat contravaloarea taxei de timbru stabilită conform prevederilor art. 20 al. 3, apreciind că în mod legal și temeinic prima instanță a anulat cererea acesteia ca insuficient timbrată.
Asupra excepției insuficientei timbrări a apelului, instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 10.07.2009, prin respingerea acesteia, constatând că apelul este legal timbrat, conform disp. art. 11 al. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, potrivit disp. art. 11 al. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor de anulare a cererii ca netimbrată. Ori, această obligație a fost respectată de către reclamanta apelantă, astfel după cum rezultă din chitanța aflată la fila 23.
Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate de către reclamanta apelantă, Curtea constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 2 al. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere.
Prin acțiunea formulată, reclamanta COM Bas olicitat instanței, în temeiul art. 975 Cod Civil, revocarea contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 10951/20 decembrie 2001, nr.725 din 10.02.2004 și nr. 2198 din 17.03.2008.
Împrejurarea că reclamanta recurentă urmărește să-și realizeze creanța prin executarea unui bun care a format obiectul unor transmiteri succesive, nu este de natură a conduce la concluzia că taxa judiciară de timbru ar trebui calculată în raport de fiecare act în parte.
Aceasta, întrucât acțiunea pauliană are caracterul unei acțiuni în repararea prejudiciului cauzat creditorului, interesul reclamantei recurente COM B de a promova o astfel de acțiune fiind deci, acela de a-și satisface creanța.
Astfel, dată fiind unicitatea creanței pe care intenționează să o realizeze reclamanta recurentă, Curtea apreciază că în speță, valoarea la care trebuie calculată taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, este valoarea creanței respective.
Această concluzie se impune cu atât mai mult, cu cât în literatura juridică de specialitate s-a decis că prin admiterea acțiunii pauliene, actul fraudulos este revocat doar în măsura prejudiciului suferit de către creditorul reclamant, adică în limitele necesare realizării dreptului de creanță al acelui creditor.
Având în vedere cele reținute, apreciind că în mod greșit prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca insuficient timbrată, în temeiul disp. art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de către reclamanta COM B, va desființa în totalitate sentința nr. 318/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. - și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - COM SRL - prin administrator, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotrivasentinței nr.318 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pârâți fiind - Com - prin lichidator, - Com SRL, reprezentată prin, - SRL B, G, -, -, - administrator al - Com SRL.
Desființează în totalitate sentința nr. 318/05.03.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. - și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 10 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
8 ex./14.07.2009
Jud. fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Bratu Ileana
