Anulare act. Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (645/2009)
Completul 6
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1008
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1421 A din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
are ca obiect - nulitate înscris.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - pârât, personal și intimatul - reclamant prin avocat care OG depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 60728/10.06.2009 eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Intimatul - reclamant prin apărător depune la dosar întâmpinare, pe care o comunică și recurentului - pârât.
Recurentul - pârât depune la dosar decizia civilă nr. 10478/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr-, pe care o comunică și apărătorului intimatului - reclamant. În continuare, învederează că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimatul - reclamant și comunicată în ședință publică.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul - pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, apreciind că, în mod corect instanța de fond, s-a pronunțat, conform art. 137 al. 1 cod procedură civilă, asupra excepției lipei de interes, încuviințând administrarea probei cu înscrisuri, nefiind necesară administrarea altor probe cât faptul că nu a unit excepția invocată cu fondul cauzei.
În continuare apreciază că, acțiunea formulată de către intimatul - reclamant, este o tergiversare a plăților ce urmează a fi efectuate de acesta către recurentul - pârât, deoarece prin acțiunea de față, prin care intimatul învederează că nu recunoaște suma datorată este încheiat la 6.05.2006, recunoscând, așa cum rezultă din interogatoriul la care a răspuns în dosarul -, actul încheiat la data de 23.12.2006. Arată că, față de faptul că, intimatul - reclamant dorește să anuleze titlul executoriu deținut de recurent, cât și față de faptul că acesta nu dorește achitarea datoriei, a efectuat nenumărate demersuri la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B și M:, care i-a adus la cunoștință că plângerea formulată a fost înaintată Serviciului Inspecție Internă din cadrul ministerului fiind înaintat totodată către Pachetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI,
Apărătorul intimatului - reclamant, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei instanței tribunalului ca legală și temeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță, prin respingerea acțiunii ce are ca obiect anularea actului pe care îl consideră ca fals grosolan, admițând excepția lipsei de interes.
Instanța de apel a stabilit că în prezenta acțiune, există interes din partea intimatului - reclamant, deoarece acesta este legitim, născut și actul, personal și direct, față de împrejurarea că acesta a existat la momentul introducerii acțiunii, existând și la acest moment, putând fi executați pentru o sumă care nu este datorată.
Recurentul - pârât, la solicitarea instanței, învederează că la dosarul cauzei, se află certificate de grefă privind dosarul nr-, din care rezultă că a fost admis recursul formulat de, precizând că decizia pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, nu este motivată.
Apărătorul intimatului - reclamant, învederează la solicitarea instanței, faptul că nu are cunoștință de soluția dată în dosarul menționat de către recurentul - reclamant, deoarece nu a reprezentat intimatul în respective cauză.
În continuare, învederează că, intimatul - reclamant recunoaște doar suma de 36.000 USD, menționată pe înscrisul pe care au fost efectuate adăugiri de către recurentul - pârât, acesta recunoscând în interogatoriul aflat la dosar, că a efectuat unele adăugiri la respectivul înscris, aspect pe care apoi nu îl mai recunoaște. Arată că, părțile, la biroul executorului judecătoresc, au încheiat un nou înscris, ulterior celorlalte două, în care este menționată suma de 50.000 USD, reprezentând suma de 36.500 USD și 12.000 Euro. Mai arată că, intimatul - reclamant dorește să ramburseze suma datorată, respectiv 36000 USD, restul sumei de care a făcut vorbire recurentul - pârât o apreciază ca fiind o îmbogățire fără justă cauză.
Recurentul - pârât, învederează că, la executorul judecătoresc intimatul - reclamant, s-a obligat să achite suma de 50.000 USD, ca primă tranșă, dar nu a fost achitată de acesta, restul urmând a fi achitată într-o altă transă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4536/07.04.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei de interes invocată de instanță din oficiu, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, ca lipsită de interes.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității absolute a înscrisului denumit "convenție de împrumut între părți" încheiat la data de 06.05.2006, motivat de faptul că pârâtul a adăugat în fals, pe coala de hârtie pe care reclamantul a consemnat două termene pentru restituirea împrumutului de 35.000 euro, alte însemnări din care rezultă că ar trebui să îi restituie un împrumut de 107.300 USD, lucru neadevărat.
Ca atare, reclamantul a susținut că nu a împrumutat suma de 107.300 USD, ci pe cea de 35.000 euro.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei și un alt înscris, din data de 23.12.2006, din care rezultă faptul că reclamantul a recunoscut că s-a obligat să achite acestuia 40-45.000 euro, urmând ca restul, până la concurența sumei de 107.300 dolari, să îl achite în cursul anului 2007.
Astfel, din cuprinsul interogatoriului administrat în cadrul dosarului nr- reiese că a recunoscut că a scris partea introductivă a înscrisului menționat, până la dată, fără titlu, respectiv cea în care arăta că până la data de 30.03.2007 va achita suma de 40-45.000 euro, urmând ca restul, până la concurența sumei de 107.300 dolari, să îl achite în cursul anului 2007.
Instanța a reținut faptul că mărturisirea, fiind un act de voință unilateral, este irevocabilă.
Ca atare, reclamantul din prezenta cauză nu mai poate reveni asupra celor menționate în răspunsul la interogatoriul în care, chiar dacă nu a recunoscut în mod explicit că a împrumutat suma de 107.300 USD, acest aspect rezultă în mod implicit din faptul că a recunoscut partea din înscris în care a menționat că se obligă să achite restul sumei, până la valoarea de 107.300 USD în cursul anului 2007.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
Instanța a constatat că reclamantul a justificat introducerea acțiunii în constatarea nulității absolute a înscrisului din data de 06.05.2006 prin faptul că nu a împrumutat suma menționată în cuprinsul acestuia, ci suma de 35.000 euro.
Or, în condițiile în care printr-un înscris ulterior reclamantul a recunoscut că datorează suma de 107.300 USD, independent de celelalte mențiuni din cuprinsul aceluiași înscris; or, în aceste condiții, instanța a apreciat că reclamantul nu justifică interesul, respectiv folosul practic dobândit în urma constatării nulității înscrisului denumit "convenție de împrumut între părți" din data de 06.05.2006.
Prin decizia civilă nr.1421 A/12.11.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.4536/07.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
S-a apreciat că omițând să analizeze toate susținerile din acțiune și din întâmpinarea depusă la dosar și fără a mai administra nici o altă probă în cauză, instanța și-a motivat admiterea excepției doar pe faptul că printr-un alt înscris datat 23.12.2006, precum și prin răspunsul reclamantului la interogatoriul ce i-a fost luat într-un alt dosar acesta a recunoscut faptul că în realitate suma împrumutată de pârât a fost de 107.300 USD, și nu 35.000 euro împrejurare ce nu justifică interesul respectiv folosul practic urmărit de reclamant prin admiterea acțiunii în constatarea nulității înscrisului.
Tribunalul a apreciat, în aceste condiții, că motivarea instanței vizează aspecte legate de fondul pricinii ce urmează a fi coroborate și cu alte probe ce se vor administra în cauză astfel cum, de altfel, acestea au și fost solicitate de părți prin cererile formulate, aspecte ce nu justifică admiterea excepției invocate din decizie.
Împotriva deciziei la data de 16.03.2009 a formulat cerere de recurs pârâtul, prin care a criticat-o sub următoarele aspecte:
Interesul este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, ceea ce înseamnă că interesul conferă calitatea de parte.
Condiția existentei interesului se reflectă atât în obligația impusă reclamantului, de a justifica folosul practic, pentru a avea dreptul de a declanșa o procedură judiciară, dar și în posibilitatea pe care o are judecătorul, de a nu se pronunța asupra fondului unei cereri, atât timp cât nu se justific un scop în promovarea acesteia.
Față de situația din speța dedusă judecății, având în vedere că reclamantul e cerut constatarea nulității înscrisului din data de 06.05.2006, pe motiv că datoria înscrisă acolo față de recurent, de 107.300 USD nu este cea reală, și având în vedere că aceeași datorie a fost recunoscută printr-un înscris ulterior, din data de 23.12.2006 și prin interogatoriul administrat în dosarul nr-, instanța de fond a respins în mod corect acțiunea reclamantului ca fiind lipsită de interes.
Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că instanța de fond a omis să analizeze toate susținerile din acțiune și din întâmpinarea depusă la dosar și, fără a mai administra nici o altă probă în cauză, și-a motivat admiterea excepției doar pe faptul că printr-un alt înscris datat 23.12.2006, precum și prin răspunsul reclamantului la interogatoriu ce i-a fost luat într-un alt dosar, acesta a recunoscut faptul că în realitate suma împrumutată de pârât a fost de 107.300 USD și nu 35.000 euro.
Instanța de fond a analizat toate susținerile din acțiune și din întâmpinare, fapt ce rezultă din motivarea hotărârii.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că motivarea instanței vizează aspecte legate de fondul pricinii, ce urmează a fi coroborate și cu alte probe ce se vor administra în cauză astfel cum de altfel acestea au și fost solicitate de către părți prin cererile formulate, aspecte ce nu justifică admiterea excepției invocate din decizie, sugerând astfel că excepția ar fi trebuit unită cu fondul pricinii.
Această motivare a tribunalului nu poate fi primită, deoarece încalcă prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă. Toate excepțiile de fond, inclusiv cea a lipsei de interes, ar putea fi considerate în legătură cu fondul pricinii, ceea ce nu înseamnă, însă, că ar trebui soluționate împreună cu fondul.
În mod corect, instanța de fond, în baza art.137 (1) Cod procedură civilă, s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes, ca fiind o excepție care face de prisos în totul, cercetarea în fond a pricinii.
Numai în cazul în care probele necesare rezolvării excepției sunt necesare cu probele necesare rezolvării fondului, instanța poate dispune unirea excepției cu fondul. Chiar și în ipoteza unor probe comune, unirea excepției cu fondul nu este obligatorie pentru instanță.
În speță, instanța de fond a considerat în mod legal că proba cu înscrisuri, administrată de către ambele părți este suficientă, nefiind necesară administrarea de alte probe și nici unirea excepției cu fondul, motiv pentru care a admis excepție lipsei de interes, cercetarea în fond a pricinii nemaifiind necesară.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează;
Instanța de apel a procedat corect atunci când a admis apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.4536/07.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în motivare că prima instanță, deși a pronunțat o soluție întemeiată pe o excepție procesuală relativă la condițiile dreptului de acțiune în justiție, a antamat fondul raportului juridic dedus judecății, fără însă să aibă în vedere toate susținerile și apărările părților, cuprinse in actele de procedură depuse la dosarul cauzei.
Prima instanța pornește de la o definiție corectă a condiției interesului-parte componenta a dreptului la acțiune, acesta reprezentând, în esență, aspect confirmat de practica si literatura de specialitate,folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității absolute a înscrisului denumit "convenție de împrumut între părți" încheiat la data de 06.05.2006, motivat de faptul că pârâtul ar fi adăugat prin fals, pe coala de hârtie pe care reclamantul a consemnat două termene pentru restituirea împrumutului de 35.000 euro, alte însemnări din care rezultă că ar trebui să îi restituie un împrumut de 107.300 USD, aspect care nu corespunde realității.
Instanța de fond a dat relevanță altor probe administrate in cauză, respectiv, un înscris ulterior, din data de 23.12.2006 și interogatoriului administrat în dosarul nr-, pe care le-a valorificat însă din perspectiva unei excepții procesuale.
In cauza de față instanța de judecată era obligată să constate că interesul promovării și susținerii acțiunii în justiție a reclamantului, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui contract de împrumut încheiat între părți, putea fi identificat cu relativă ușurință-partea urmărind să stabilească judecătorești conținutul concret al obligației asumate (valoarea sumei împrumutate).
Această condiție a interesului pe care reclamantul era obligat să o îndeplinească, din perspectiva unor considerente de ordin procedural, tocmai în ideea organizării judicioase a actului de înfăptuire a justiției, se configura cu destulă precizie din modul în care acțiunea civilă a fost structurată-obiect și expunere de motive.
Dacă prima instanța ar fi analizat toate probele administrate in cauză, ar fi pronunțat o soluție pe fondul raportului juridic litigios, respectiv ar fi apreciat asupra caracterului întemeiat sau neîntemeiat al pretenției deduse judecații.
Nu sunt elemente in prezenta cauză care să susțină ipoteza excepției lipsei de interes cu fondul cauzei, în sensul dispozițiilor art. 137 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Doar modul in care prima instanța a pronunțat soluția asupra cauzei, printr-o motivare care antamează elemente concrete de fond ale raportului juridic litigios, converg spre ipoteza prescrisă de norma procedurală susmenționată, deși nu s-a respectat etapa preliminară a excepției lipsei de interes cu fondul cauzei.
Daca instanța de fond ar fi avut în vedere strict ipoteza art.137 (1) din Codul procedură civilă, s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei de interes, în raport de alte elemente, care rezultau din modalitatea concreta in care reclamantul si-a structurat demersul in justiție, fără să mai fie nevoie de o cercetare în fond a pricinii, ceea ce nu era cazul situației pendinte(au fost analizate înscrisurile depuse la dosarul cauzei dintr-o perspectivă ce viza direct temeinicia dreptului dedus judecății).
Nu pot fi neglijate in susținerea soluției pronunțate de instanța de apel si valențele intrinseci ale noțiunii de caracter echitabil al procedurilor judiciare, respectiv; un examen atent al tuturor actelor de procedura care conturează cadrul procesual de învestire-cerere de chemare în judecată, întâmpinare etc.; al argumentelor si al cererilor de proba; obligația de a motiva soluțiile pronunțate-întindere ce diferă in funcție de natura si dificultatea pricinilor(susținerile parților care reclama in justiție si apararile tuturor persoanelor angajate de reclamant); indicarea cu suficienta claritate a temeiurilor de fapt si de drept care au condus instanța spre o anumita soluție; motivare detaliata, acolo unde este cazul pentru a clarifica elementele hotărâtoare ale cauzei pendinte, în condiții de contradictorialitate etc.
Pentru toate aceste considerente, in conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1421 A/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
I -
Red.
./
2 ex./02.07.2009
TB-3 -;
Jud.1 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Rodica Susanu, Ilie
