Anulare act. Decizia 1019/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR.1019/

Ședința publică din 4 iunie 2008

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în M-,-, județul M, împotriva deciziei nr. 20 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent asistat de av., iar pentru pârâtele intimate și lipsă, se prezintă av., lipsă restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, netimbrat cu suma de 607, 75 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 608 lei și 5 lei timbre judiciare și declară că nu mai are alte cereri.

Reprezentanta pârâtelor intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și declară de asemenea că nu mai are alte cereri.

La întrebarea instanței reprezentantul reclamantului recurent declară că nu este vorba despre o simulație ci despre o fraudă a intereselor reclamantului.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris atât în cuprinsul motivelor de recurs cât și în completarea motivelor de recurs, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Reprezentanta pârâtelor intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța privind onorariu avocațial.

CURTEA DE APEL,

Prin sentința civilă nr. 5059 din 29 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8723/2000, Judecătoria Târgu -M a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei; a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2285 din 4 iunie 1998 și restabilirea situației anterioare de carte funciară, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor și, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2285 din 4 iunie 1998 și restabilirea situației anterioare de carte funciară,ca nefondată; s-a disjuns soluționarea celorlalte petite din cererea de chemare în judecată precizată, având ca obiect stabilirea caracterului de bun comun al imobilului și ieșirea din indiviziune și s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată în data de 24 ianuarie 2007.

Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 20 din 22 ianuarie 2008 Tribunalului Mureș, cu cheltuieli de judecată în sarcina reclamantului-apelant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, soli citând admiterea recursului, modificarea integrală a primelor hotărâri și admiterea integrală a acțiunii, astfel cum a fost precizată și susținută în apel, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.

În susținerea recursului a invocat prevăzut art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și posibil pe cele ale pct. 7 din același articol, arătând că își menține integral motivele de fapt și de drept ale nulității contractului de vânzare-cumpărare din discuție, pe motivul existenței unei cauze imorale sau ilicite, nefiind întrunită condiția de validitate a convenției prevăzută de art. 948 pct. 4 Cod civil. Este de acord cu existența unei practici judiciare, în interpretarea prevederilor art. 785 și 786 Cod civil, că dacă în timpul stării de indiviziune unul din copărtaș vinde bunul indiviz, vânzarea nu este nulă ci doar supusă condiției rezolutorii dacă bunul vândut cade în lotul altui coproprietar. Această practică nu este aplicabilă în speță, întrucât: - temeiul juridic al prezentei acțiuni nu îl constituie vânzarea cotei de proprietate a sa pentru ca să se discute anularea vânzării ca nulitate relativă și supusă unei condiții rezolutorii, ci stabilirea nulității vânzării cu caracter absolut pentru încălcarea dispoziției legale imperative a nerealizării unei cauze licite.

La data vânzării nu era încă proprietar coindivizar. Nu se poate admite ca să nu se poată efectua prealabila discutare a unei nulități absolute cu caracter dirimant în privința unei operațiuni juridice, aceasta fiind inadmisibilă întrucât se poate invoca doar o nulitate relativă a aceleiași operațiuni juridice.

În speță s-a dovedit clar imoralitatea vânzării-cumpărării, care s-a încheiat între rude foarte apropiate, cu locurile sub același acoperiș, care știau că vânzătoarea a pierdut în primă instanță proprietatea asupra imobilului și care evident, au urmărit prin vânzare-cumpărare să îl fraudeze în realizarea ulterioară a drepturilor sale legitime. Acest lucru există evident și fără a mai verifica și realitatea plății prețului, pe care nu înțelege să o pună în discuție în prezent.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Printr-o precizare de acțiune depusă în fața primei instanțe, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2285 din 4 iunie 1998, intervenit între pârâtele și, cu privire la imobilul situat în Târgu-M,-, înscris în CF nr. 7429 Târgu-M, nr. top. 4038, 4039, 4040, 4041, 4042 - construcții și 500 mp teren, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.

În motivarea acțiunii a arătat că pârâtele sunt fosta sa soacră, fosta soție și fiica sa din prima căsătorie. La data de 20 mai 1994 înaintat la Judecătoria Târgu -M o acțiune în constatare împotriva pârâtelor și, iar prin decizia civilă nr. 590/R/1998 a Curții de APEL TÂRGU -M s-a stabilit definitiv și irevocabil să reclamantului îi revine cota de din imobil. Cu totală rea-credință, pârâta a înstrăinat imobilul pârâtei, contractul având o cauză ilicită și fiind lovit de nulitate absolută, pentru vânzarea lucrului altuia.

Prima instanță a respins acțiunea precizată de reclamant, reținând o corectă stare de fapt și de drept. Astfel, la data de 4 iunie 1998 fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2285 prin care pârâta a vândut pârâtei dreptul de nudă proprietate asupra imobilului în litigiu, pentru prețul de 40 milioane lei, rezervându-și dreptul de uzufruct viager.

Prin decizia nr. 1106/R/29 noiembrie 1999 Curții de APEL TÂRGU -M s-a dispus radierea înscrierii în carte funciară a dreptului de proprietate asupra construcției în cotă de 1/1 și asupra terenului în suprafață de 500 mp, pe numele pârâtei și s-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în codevălmășie, prin cumpărare și construire, parte din casa cu anexele gospodărești situate în Târgu-M,-.

La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare încă nu fusese pronunțată o hotărâre irevocabilă în cauză, litigiul fiind încă pe rol iar procesul nu fusese notat în cartea funciară.

Mai mult, prin petitul disjuns, reclamantul nu a solicitat ca imobilul să-i fie atribuit în natură, ci obligarea pârâtelor la plata unei sulte. Prin sentința civilă nr. 8734 din 5 iulie 1998 s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei reclamantului cu, între care și imobilul în litigiu iar reclamantului i s-a acordat o sultă pentru imobil. În prezent recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost suspendat până la soluționarea prezentului dosar.

În mod legal atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut că nu ne aflăm în situația vânzării bunului altuia, ci a vânzării bunului în materialitatea sa de către unul din coindivizari. Atât literatura de specialitate cât și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că soarta contractului va depinde de soluția dată în cadrul procesului de partaj, respectiv: dacă bunul va cădea în lotul vânzătorului, dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, contractul fiind menținut; dacă bunul va cădea în lotul altui coindivizar, contractul va putea fi anulat retroactiv, ca o consecință a vânzării bunului altuia, pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului, motiv de nulitate relativă și nu absolută.

Sub acest aspect, Curtea apreciază că soluția justă ar fi fost soluționarea mai întâi a dosarului având ca obiect partajarea bunurilor comune și ieșirea din indiviziune și apoi, în funcție de soluția dată în cadrul acelor dosare să se discute valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1998, la acest moment fiind prematur a ne pronunța. Cum însă recurentul nu a invocat în cadrul motivelor de recurs acest motiv, care nu e de ordine publică, Curtea nu îl poate invoca din oficiu.

Din cele expuse mai sus, este evident că, în cauză nu sunt incidente motivele de nulitate absolută invocate de reclamant, privind cauza ilicită și imorală a contractului de vânzare-cumpărare, prevăzut de art. 948 pct. 4, 966 și 968 Cod civil.

Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act. În contractele sinalagmatice, cauza consimțământului fiecărei părți constă în reprezentarea contraprestației (o parte se obligă știind că și cealaltă parte se obligă, la rândul ei) și scopul imediat iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii unui act juridic. poate fi doar scopul mediat.

Cauza contractului de vânzare-cumpărare în litigiu îndeplinește condițiile de validitate enunțate mai sus, reclamantul nereușind să probeze ilicitatea și imoralitatea cauzei, nici măcar prin aplicarea unor așa-zise prezumții.

Mai trebuie menționat că nulitatea absolută sancționează nerespectarea,la încheierea actului juridic,a unei norme care ocrotește un interes general. Încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu respectarea normelor legale: vânzătoarea era la acel moment unica proprietară tabulară a imobilului, înstrăinarea a vizat doar nuda proprietate iar procesul intentat de reclamant nu fusese notat în cartea funciară. Chiar reclamantul recunoaște prin motivele de recurs că la data vânzării nu era încă proprietar coindivizar. Dreptul său de coproprietate, dobândit ulterior, nu este fraudat prin încheierea acestui act, reclamantul putând să-l valorifice la momentul partajării irevocabile a imobilului.

Față de cele de mai sus, Curtea constată că în speță nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat să plătească pârâtelor și cheltuieli parțiale de judecată din recurs, în cuantum de 500 lei. Curtea a avut în vedere faptul că onorariul avocațial de 2.000 lei(fila 15) al reprezentantei pârâtelor este nejustificat de mare față de munca îndeplinită de avocat, care nu a pregătit nicio apărare, doar a reprezentat partea la singurul termen de judecată și a pus concluzii pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna M, sat -, nr. 34, județul M, împotriva deciziei civile nr. 20 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de tribunalul Mureș.

Obligă reclamantul să plătească pârâtelor și suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

pentru, fiind în

concediu de odihnă, semnează

Președintele instanței,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:

Jud.apel:;

-7.07.2008-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: