Anulare act. Decizia 1020/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1020/2008 -
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții, A, toți domiciliați în S M,-, și respectiv "" - cu sediul în S M,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FUNDAȚIA "CARITATEA" B, citată din S M,- și cu intimații pârâți PREFECTUL JUDEȚULUI S M, și, ambii domiciliați în S M,-, împotriva deciziei civile nr. 155 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 1459 din 21 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 4049/2003, având ca obiect: anularea contractelor de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenții pârâți, A - personal și reprezentați de avocat A, care se prezintă și pentru recurenții pârâți, - toți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 11.02.2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsă fiind recurenții pârâți, "" - S M, intimata reclamantă FUNDAȚIA "CARITATEA" B și intimații pârâți PREFECTUL JUDEȚULUI S M, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Reprezentantul recurenților pârâți depune la dosar înscrisuri de la Arhivele Naționale: copia anexei la Decretul nr. 92/1950 referitor la naționalizarea imobilului în litigiu, planul de încadrare în zonă al imobilului, extrasul de rol pentru imobil din perioada 1950 - 1952.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea intimatei reclamante la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. În susținerea recursului arată că instanța de apel nu a stabilit dacă reclamanta din prezenta cauză este succesoarea în drepturi a fostului proprietar tabular al imobilului ce face obiectul contractelor de vânzare - cumpărare a căror anulare s-a solicitat, ori față de această împrejurare, apreciază că reclamanta Fundația "Caritatea" B nu are calitate procesuală în cauză. Apoi, nu s-a analizat nici modul în care au fost încheiate contractele de vânzare - cumpărare, față de dispozițiile art. 6 alin. 3 din nr.OUG 184/2002 și ale nr.OUG 94/2000, respectiv împrejurarea că fostul proprietar al imobilului nu era persoană fizică. Pe de altă parte, contractele de vânzare - cumpărare deținute de recurenții pârâți, în calitate de foști chiriași ai apartamentelor, au fost încheiate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, astfel cum erau prevăzute de Legea nr. 112/1995, neexistând vreun text legal care să interzică perfectarea lor. În fine, apreciază că față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, acțiunea introdusă de reclamantă după data de 12.06.2003 este și prescrisă.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1459 din 21 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 4049/2003, s-a respins acțiunea precizată a reclamantei Fundația "CARITATEA" B în contradictoriu cu pârâții -, -, a, "" - S M, Prefectul Județului S M, pentru constatarea nulității absolute și restabilirea situației anterioare, fiind respinse excepțiile invocate de pârâți prin avocații și, dezvoltate în considerentele sentinței atacate. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Excepțiile invocate în cauză au fost apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că din actele depuse la dosar în probațiune de reclamantă, rezultă că aceasta a fost înființată cu scopul și obiectul de activitate de a formula cereri de retrocedare a bunurilor imobile comunitare evreiești trecute în patrimoniul Statului Român prin constrângere, iar fosta proprietară se încadrează în instituțiile enumerate în statutul Fundației "Caritatea", astfel că reclamanta are calitate procesuală activă.
Obiectul cauzei, cu a cărei soluționare a fost investită instanța de fond, este cel de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, acțiune de competența instanței de fond, astfel că și excepția necompetenței materiale ridicată a fost apreciată ca neîntemeiată.
Reclamanta a chemat în judecată atât Statul Român și "" - S M, care au încheiat contractele, cât și pe cumpărători, care au dobândit astfel legitimitate procesuală pasivă, dată și de interesul acestora în cauză, având în vedere că prin desființarea contractelor încheiate de "" - S M se vatămă un interes legitim al acestora.
Din analiza extrasului nr. 3177 S M, instanța de fond a reținut că imobilul litigios, de la data înființării colii de carte funciară, avea destinația de locuință, imobilul fiind naționalizat și dat în folosința Intreprinderii de Locuințe și Localuri S Dreptul de proprietate al statului privea imobilele de sub nr. top. 3304 și 3305, imobilul de sub nr. top. 3305 fiind înstrăinat prin contracte de vânzare-cumpărare în favoarea unor persoane fizice, respectiv și soții - și, pentru aceștia din urmă retranscriindu-se poziția în ind. nr. 46695 S M, iar poziția numitei prin Decizia nr. 192/1979 dată de Consiliul Popular al Județului SMs -a întabulat în baza Decretului nr. 223/1974 în favoarea Statului Român, astfel că imobilul la data înstrăinării către pârâți intra sub incidența Legii nr. 112/1995, avea destinația de locuință și nu se putea restitui în natură către foștii proprietari sau succesorii acestora, nefiind liber. Înstrăinarea către pârâți s-a făcut respectând dispozițiile legale, pârâții sunt cumpărători de bună-credință, imobilul s-a înstrăinat către foștii chiriași cu respectarea dispozițiilor legale.
Instanța de fond a considerat că în ce privește contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, ca foști proprietari, pentru apartamentele din imobilul litigios, acestea sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând motive de constatare a nulității absolute a acestor contracte, în ce îi privește pe pârâți, ca și cumpărători de bună credință ai imobilului în care au locuit anterior în baza unor contracte legale de închiriere.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, drept pentru care, în baza dispozițiilor nr.OUG 184/2003, Legii nr. 10/2001, Legii nr. 112/1995 și Legii nr. 18/1991, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă, conform dispozitivului hotărârii atacate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând în temeiul art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, recalificarea căii de atac din recurs cum este indicat în aceea a apelului, având în vedere că imobilul obiect al litigiului are o valoare de peste 1 miliard lei, compus din 9 apartamente, motiv pentru care, calea legală a căii de atac este aceea a apelului și nu aceea a recursului. Pe fond, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, așa cum este formulată, în sensul constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimata "" - S M în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentele deținute de intimații persoane fizice, precum și a Ordinului Prefectului pentru atribuirea unor suprafețe de teren în favoarea intimaților, în baza Legii nr. 18/1991, cu restabilirea situației anterioare.
Prin decizia civilă nr. 155 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta Fundația "CARITATEA" B împotriva sentinței civile nr.1459/2005 a Judecătoriei Satu Mare și în consecință a fost schimbată în tot sentința apelată; s-a admis acțiunea civilă a apelantei-reclamante; s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimați cu "" - SMp rivind imobilul înscris în nr. 3177 S M, nr. top. 3304, 3305, respectiv nr. 84/1998, 83/1999, 16/2000, 12/2002, 11/1997, 155/1975, 83/1998, 109/2002, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4321/2002 la Biroul notarului public, încheiat între intimații - și în calitate de cumpărători și și în calitate de vânzători; au fost anulate parțial ordinele prefectului privind atribuirea în proprietatea intimaților a terenului nr. 26/1994, 145/1999, 144/2002, 55/1999, 189/2000, 188/2000, 31/2000 și au fost obligați intimații să plătească apelantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la calea de atac declarată, tribunalul consideră că, ținând cont de valoarea imobilului, de peste 1 miliard lei, format din 9 apartamente și situat în centrul orașului, calea legală este cea a apelului, astfel apelanta în mod corect a promovat calea legală a apelului și nu a recursului, astfel cum a fost indicat în calea de atac în dispozitivul sentinței atacate.
Cu privire la excepțiile invocate tribunalul reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante, tribunalul o consideră neîntemeiată. Așa cum rezultă din actele constitutive ale Fundației "Caritatea" (fila 250 din dosar) rezultă că scopul fundației îl constituie formularea cererilor de retrocedare a bunurilor comunitare evreiești, inclusiv a celor deținute în trecut de comunitățile și organizațiile evreiești și de instituțiile publice evreiești, care au fost trecute în patrimoniul Statului Român prin constrângere. actului de constituire sunt Federația Comunităților din România și Organizația Mondială pentru restituirea bunurilor. Conform acestui act de constituire, apelanta-reclamantă are calitate procesuală activă, calitate ce a fost reținută și în cadrul deciziei civile nr. 919/2006 a Curții de APEL ORADEA, fiind vorba de restituirea unui imobil care a aparținut comunității evreiești înscris în nr. 3177 S M, nr. top. 3304 și 3305, aflat în proprietatea Asociației "Îngrijirea " din S M la data naționalizării. Pentru aceste considerente excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată și nelegală.
Cu privire la excepțiile de prematuritate și inadmisibilitate a cererii, invocate de intimații-pârâți, tribunalul a considerat că excepțiile sunt nefondate. Conform art. VI alin. 3 din nr.OUG 184/2002, actele de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidența nr.OUG 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002, cu modificările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, fiind aplicabile dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001. Scopul acestor dispoziții legale este tocmai posibilitatea obținerii de către foștii proprietari a restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența nr.OUG 94/2000, în cazul unor înstrăinări nelegale, indiferent dacă cererea de retrocedare formulată la comisia specială instituită cu privire la imobile ce au aparținut cultelor religioase sau comunităților aparținând unor minorități naționale recunoscute de lege a fost soluționată sau nu, fiind importantă doar formularea cererii în nulitatea absolută a actului de înstrăinare în termenul legal prevăzut de art. VI din nr.OUG 184/2006.
Apelanta-reclamantă a formulat cerere de retrocedare pentru imobilul din litigiu, cerere ce a fost înregistrată la Comisia specială de retrocedare sub nr. 1747/2003, constituită în baza nr.OUG 94/2000, cerere ce nu a fost soluționată până în prezent, întrucât imobilul a constituit obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare atacate în instanță în prezentul dosar. Astfel, soluționarea cererii de retrocedare depinde de soluția dată de instanță cu privire la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul din litigiu. Pentru aceste considerente a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind prematur introdusă, invocată de intimați în cadrul întâmpinării.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că imobilul din litigiu este înscris în nr. 3177 S M, nr. top. 3304, 3305, în natură casă și teren, situat în S M,- și a format proprietatea comunității evreiești la 4 figurând ca proprietar "Îngrijirea " din S
Conform înscrierilor de sub B 6, imobilul a fost preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare. Intimații-pârâți au cumpărat imobilul în baza Legii nr. 112/1995, fiind încheiate contractele de vânzare - cumpărare, atacate prin acțiunea introductivă, cu intimata "" - S
Potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995, beneficiază de dispozițiile acestei legi, foștii proprietari - persoane fizice, precum și moștenitorii acestora, ai imobilelor cu destinație de locuință trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice după data de 6.03.1945 cu titlu și care se aflau în posesia statului la data de 22.12.1989. Din acest text de lege rezultă că imobilele care au putut forma obiectul Legii nr. 112/1995 trebuiau să fie proprietatea unor persoane fizice și să aibă destinația de locuință, ori imobilul din litigiu a fost preluat de la o persoană juridică, respectiv naționalizarea s-a făcut de la proprietarul "Îngrijirea " din S M, aparținând comunității evreiești. Art. 25 al acestei legi prevede că prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul Legii nr. 112/1995, trecute în proprietatea statului. Potrivit dispozițiilor art. VI alin. 3 din nr.OUG 184/2002, pentru modificarea și completarea nr.OUG 94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul acestui act normativ sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. 4 dispune că pentru soluționarea acestor cauze se vor avea în vedere dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevăd că actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce cad sub incidența sa sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. 4 prevede că actele de înstrăinare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. Reținând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, mai sus expuse, tribunalul consideră, contrar opiniei instanței de fond, că actele de vânzare-cumpărare mai sus arătate sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea unor dispoziții imperative a Legii nr. 112/1995, imobilul din litigiu nefiind reglementat prin dispozițiile acestui act normativ, motiv pentru care instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea civilă a apelantului reclamant pentru nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare din litigiu.
Se apreciază că nu poate fi reținută buna-credință a cumpărătorilor, având în vedere că din situația de carte funciară a rezultat faptul că imobilul a fost preluat de la o persoană juridică și nu de la persoane fizice, neavând destinația de locuință la data preluării.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs pârâții recurenți, a, -, și respectiv "" - S M, solicitând desființarea hotărârii atacate, iar în fond respingerea cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că instanța nu a stabilit dacă reclamanta este succesoarea în drepturi a fostului proprietar al imobilului "Asociația Îngrijirea " S M, astfel că nefiind făcută această dovadă, reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Instanța nu a ținut cont de dispozițiile nr.OUG 94/2000, care arată în mod clar că în ipoteza în care imobilele ce fac obiectul ordonanței au fost înstrăinate legal după 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta doar pentru acordarea de măsuri reparatorii.
Mai arată recurenții că instanța nu a fost deloc preocupată de excepția de prescripție raportat la dispozițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, cererea introductivă fiind formulată peste termenul de 6 luni prevăzut de lege.
În fine, invocă recurenții faptul că nu există nici o reglementare care în explicitarea art. 1 din Legea nr. 112/1995, să se fi pronunțat în sensul interzicerii vânzării unor locuințe către cei care le locuiau (chiriași), dacă acestea nu au aparținut unui fost proprietar persoană fizică, ci au aparținut unei persoane juridice.
Textul legii acordă beneficiul solicitării retrocedării foștilor proprietari persoane fizice, dar de aici nu se poate trage și concluzia inversă că dacă imobilul cu destinație de locuință nu a aparținut unei persoane fizice, ci unei persoane juridice, actele de înstrăinare sunt nule.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și pârâta recurentă "" - S M, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care aceasta nu s-a opus la admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Fundația "CARITATEA" Bas olicitat respingerea recursului declarat de, a, -, apreciind că în mod corect s-a reținut de instanța de apel că actele de vânzare - cumpărare ce fac obiectul procesului sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește recursul declarat de "" - S M, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepțiile de prescripție, respectiv lipsa calității procesuale active, acestea sunt nefondate.
Astfel, termenul de 6 luni stabilit prin nr.OUG 184/2002 a început să curgă de la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial, adică 18 decembrie 2002, iar acțiunea reclamantei a fost introdusă înlăuntrul acestui termen, în data de 18.06.2003.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, în mod corect au reținut instanțele de apel și fond că Fundația "CARITATEA" este o persoană juridică română constituită prin acordul de voință al Federației Comunităților din România și al Organizației Mondiale, având drept scop formularea cererilor de retrocedare a bunurilor imobile ce au aparținut comunităților, organizațiilor și instituțiilor publice evreiești și care au fost confiscate, naționalizate sau trecute abuziv în patrimoniul Statului Român, fosta proprietară a imobilului în litigiu încadrându-se în instituțiile mai sus evocate, cuprinse în Statutul fundației.
Pe fondul cauzei, buna credință invocată de recurenți cu ocazia încheierii contractelor de vânzare - cumpărare în litigiu, nu are relevanță în condițiile în care acestea sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate cu încălcarea unor norme imperative ale legii.
Astfel, art. 1 din legea nr. 112/1995 prevede că beneficiază de dispozițiile acestei legi, foștii proprietari - persoane fizice, precum și moștenitorii acestora - ai imobilelor cu destinație de locuință, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după data de 6 martie 1945, cu titlu și care se aflau în posesia statului la data de 22 decembrie 1989.
Din examinarea acestui text rezultă fără echivoc că imobilele care au putut forma obiectul Legii nr. 112/1995, trebuiau să fie proprietatea unor persoane fizice și să aibă destinația de locuință, ori imobilul în litigiu a fost preluat de la o persoană juridică ("Îngrijirea " S M), aparținând comunității evreiești.
Referitor la recursul declarat de pârâta "" - S M, și acesta este nefondat, nefiind întrunite cerințele art. 275 Cod procedură civilă pentru a putea fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursurile și să-i oblige pe recurenți, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții, A, și respectiv "" - S M, împotriva deciziei civile nr. 155 din 30 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate Fundația "CARITATEA" B suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
în concept la 30.06.2008.
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./4.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
