Anulare act. Decizia 1034/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1034/ Dosar nr-
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 64 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză de față au aut loc în ședința publică din data de 2.09.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a formula și depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin decizia civilă nr.64/A/2009 a Tribunalul Brașov au fost respinse apelurile reclamanților și, împotriva sentinței civile nr.1695/2007 a Judecătoriei Făgăraș, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamantii si au solicitat in principal instantei constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr./1958,emis pe numele lui.
Pe cale de consecinta, acestia au solicitat si nulitatea absoluta a unor acte subsecvente,avand caobiect bunurile lasate mostenire numitului,bunuri aratate in certificatul susmentionat.
Acestia au invocat faptul ca au fost exclusi de la mostenirea defunctului,decedat la data de 16.04.1958,certificatul contestat fiind emis fara stirea acestora.
Prin acțiunea formulată, apelanții reclamanți au urmărit protejarea unor interese particulare, personale, astfel că nulitatea pe care o pot invoca este una relativă pentru că sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocrotește un interes individual. De altfel, din terminologia folosită în art.88 din Legea nr. 36/1995 rezultă clar că este vorba de o nulitate relativă.
In mod corect instanta de fond a apreciat ca cererea de chemare in judecata este prescriptibila in termenul de 3 ani de la data la care reclamantii au cunoscut cauza nulitatii,cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului respectiv a certificatului de mostenitor, nefiind intemeiata sustinerea acestora potrivit careia cererea lor reprezinta o actiune in revendicare,ce are caracter imprescriptibil.
Deoarece reclamantul a cunoscut incheierea actelor juridice atacate inca din 2001,asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosarul de fond,precum si din cuprinsul cererii de chemare in judecata,instanta de fond a admis in mod corect exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a respins cererea reclamantilor ca prescrisa.
Faptul ca instanta nu a indicat temeiul juridic al calificarii naturii juridice a nulitatii actelor deduse judecatii nu reprezinta un motiv de modificare a sentintei,instanta aratand in considerentele hotararii motivele pentru care a apreciat ca felul nulitatii incidente in cauza este nulitatea relativa. De altfel nici nu există un text de lege care să indice criteriile de clasificare a nulităților absolute și relative.
Hotararea cuprinde atat imprejurarile de fapt incidente in cauza,cat si cele de drept,astfel incat acest motiv de apel nu este intemeiat.Din cuprinsul acesteia rezultă clar că instanța s-a întemeiat pe dispozițiile art.3 alin.1 din decretul 1671/1958.
Faptul ca instanta nu a admis cererea reclamantilor de a exceptiei prescriptiei cu fondul cauzei,nu reprezinta o incalcare a dreptului reclamantilor la aparare,asa cum au sustinut acestia,deoarece aceasta exceptie se solutioneaza cu prioritate. Conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă judecătorul fondului era chiar obligat să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond pricinii. Instanta de fond a administrat probe in vederea solutionarii exceptiei si a acordat cuvantul pe exceptie tuturor partilor,respectand principiul dreptului la aparare si al contradictorialitatii in procesul civil.
Nu este necesar ca in dispozitivul hotararii sa se regaseasca solutia privind calificarea nulitatii actelor juridice deduse judecatii,astfel incat nici acest motiv de apel nu este intemeiat.
În ceea ce privește îndrumarea instanței de control judiciar de a analiza cu ocazia rejudecării și susținerile părților din cuprinsul motivelor de recurs constatăm că acestea se referă la legalitatea și temeinicia deciziei civile nr. 196/17.06.2008 a Tribunalului Brașov, decizie care a fost desființată și care nu putut fi analizată deoarece tribunalul nu poate analiza în apel o hotărâre dată tot de această instanță în apel.
Împotriva deciziei civile nr.64/A/2009 a Tribunalului Brașov au formulat recurs reclamanții, invocându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în fapt, reclamanții recurenți nu au cunoscut modul în care averea imobiliară care face obiectul acțiunii a fost dobândită de către pârâți și în ce proporție, decât după introducerea acțiunii, în acest sens fiind invocate dovezile numeroaselor cereri adresate autorităților administrative locale.
De asemenea, se arată că în rejudecarea apelului, tribunalul a respins toate cererile apelanților în probațiune, fără nicio motivare, iar acest lucru constituie o încălcare a garanției privind examinarea corectă a pretențiilor justițiabililor, astfel cum rezultă din prevederile art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța de apel a procedat la judecarea cauzei fără a se comunica reclamanților înscrisurile depuse de pârâți, încălcându-se astfel dreptul la apărare. Despre aceste înscrisuri reclamanții au aflat după comunicarea sentinței civile nr. 1695/2007.
Se mai arată că recurenții au luat cunoștință de toate actele, inclusiv cel de succesiune, în timpul procesului în faza de apel, ele fiind depuse la dosarul cauzei de către intimații pârâți.
Calificarea dată de instanța de fond actelor juridice, în baza cărora s-a admis excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune, este unilaterală întrucât aspectele de nulitate nu au fost puse în discuția părților, încălcându-se principiul contradictorialității.
Prin lipsa rolului activ, în opinia recurenților, instanța nu și-a putut îndeplini obligația de a stabili data descoperirii de către reclamanți a cauzelor care ar putea atrage nulitatea actelor juridice deduse judecății. În baza rolului activ, instanța era obligată să solicite de la birourile notariale dosarele de succesiune, de întocmire a testamentului și actului de vânzare cumpărare a căror nulitate absolută s-a solicitat a se constata.
De asemenea, instanța de apel nu a răspuns apărării potrivit căreia drepturile reale principale nu sunt guvernate de Decretul nr.167/1958, dreptul de proprietate fiind un drept perpetuu și imprescriptibil.
Motivele de ordin procedural invocate prin cererea de recurs nu pot fi reținute întrucât reclamanții, cu ocazia judecării recursului nu au solicitat administrarea probei cu înscrisuri deși potrivit art. 305 Cod procedură civilă aveau posibilitatea de a depune înscrisuri până la închiderea dezbaterilor. Prin urmare, recurenții nu au dovedit, cu înscrisuri noi, o altă situație juridică decât cea reținută de către primele instanțe.
În ceea ce privește comunicarea înscrisurilor depuse de pârâți Curtea reține că din susținerile recurenților rezultă că aceștia au luat cunoștință de aceste înscrisuri "după comunicarea sentinței 1695/2007", astfel încât nu ne aflăm în prezența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii pronunțate în apel, întrucât în această cale de atac, reclamanții cunoșteau probele administrate la fond și puteau să-și formuleze apărările necesare.
De asemenea, nu sunt întrunite premisele instituite de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, nici în ceea ce privește invocarea faptului că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor aspecte de nulitate ce nu au fost puse în discuția părților. Astfel, în fața primei instanțe, în termen legal, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune bazat pe faptul că nulitatea certificatului de moștenitor nr.459/1958 este una relativă iar nu absolută. Prin sentința pronunțată, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției pusă în discuția părților și chiar în apel, motivele de apel și toate apărările au fost formulate tocmai față de modul de soluționare a excepției prescripției.
În ceea ce privește temeiul de drept al prescripției acțiunii, curtea reține că în speță nu ne aflăm în situația de excepție prevăzută de art. 21 din Decretul nr.167/1958 întrucât prin acțiunea dedusă judecății nu se apără un drept de proprietate, ci se solicită desființarea unui certificat de moștenitor din anul1958.
Potrivit art. 1 din Decretul nr.167/1958 "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" ori acțiunea în desființarea unui act juridic de succesiune are un caracter patrimonial și se supune regulilor dreptului comun în materia prescripției.
Pe baza dispozițiilor legale actuale (art. 21 din Decretul nr. 167/1958, art. 1890 Cod civil) doctrina și practica judiciară sunt consecvente în a aprecia că întinderea principiului imprescriptibilității extinctive a acțiunilor reale întemeiate pe dreptul de proprietate se referă doar la acțiunea în revendicare imobiliară și mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică ori privată și la acțiunea negatorie.
Desființarea unui act juridic nu poate fi socotită în nici un caz imprescriptibilă întrucât s-ar aduce o gravă atingere principiului securității raporturilor juridice, principiu ce se deduce din art. 1 alin.3 al Constituției potrivit căruia România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.
În concluzie, curtea reține că tribunalul a apreciat în mod corect că acțiunea dedusă judecății este prescriptibilă în termenul de 3 ani de la data când reclamanții au cunoscut cauza nulității.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins, iar potrivit art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții și împotriva deciziei civile nr.64/A/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților, - și suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
pt.Grefier, -, aflată în concediu medical, semnează grefier șef secție, |
Red./04.11.2009
Tehnoredact./16.11.2009/ 7 ex.
Jud. apelN.,
Jud.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Maria Carmen
