Anulare act. Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (711/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1037
Ședința publică de la 16.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.1368 A din 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentului - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/04.05.2009, emisă de Baroul București - (fila 13), avocat, în calitate de reprezentant al intimatului - pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/24.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 15), avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/16.04.2009, emisă de Baroul București -, (fila 14), lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art.3021alin.2 din Codul d e procedură civilă, excepție invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinarea formulată, întrucât decizia împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs a fost menționată ca fiind 1386, în loc de 1368, cum în mod corect a pronunțat Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Recurentul - reclamant, prin avocat, solicită Curții a proceda la verificarea temeiului de drept invocat în susținerea excepției nulității recursului.
La solicitarea instanței, intimata - pârâtă, prin avocat, precizează că temeiul de drept al excepției nulității recursului invocată pe calea întâmpinării sunt dispozițiile art.3021alin.1 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
La interpelarea instanței, recurentul - reclamant, prin avocat, precizează că, prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr.1368 A din data de 04.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-.
Intimata - pârâtă, prin avocat solicită Curții a reține că, înțelege să nu mai susțină excepția invocată, în condițiile în care îndreptarea erorii a fost precizată în ședința publică de astăzi, de către reprezentantul recurentului - reclamant.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulată constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Recurentul - reclamant -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost modificat. casarea deciziei recurate prin admiterea apelului și, în consecință, casarea sentinței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, față de următoarele considerente:
Prin prezenta cauză, reclamantul a solicitat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate pentru terenul situat în intravilanul orașului,- A în vederea aducerii terenului în patrimoniul intimatei - pârâte, pentru a putea fi executată creanța. Recurentul fiind în imposibilitatea de a executa creanța datorită insolvabilității pârâtei, în cazul neanulării contractelor, situație în care acesta este prejudiciat.
În ceea ce privește lipsa de interes invocată, consideră că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea acestuia ca lipsită de interes, soluție menținută și de către instanța de apel. Având în vedere că nulitatea absolută poate fi invocată de către oricine are interes, respectiv părțile și avânzii cauză ai părților, în speță, creditorul chirografar este un având cauză, iar calitatea de creditor chirografar se verifică prin existența unei creanțe împotriva celui chemat în judecată, astfel, interesul reclamantului derivă din calitatea sa de creditor - chirografar al pârâtei.
La momentul încheierii contractelor, în anul 1996, reclamantul nu avea cunoștință de existența unui alt moștenitor îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, ulterior, în anul 1998, l-a cunoscut pe G, astfel încât, nu se poate reține culpa acestuia în raport de motivul de nulitate invocat. Principiul potrivit căruia nimeni nu își poate invoca propria culpă, în cauză, nu poate fi reținut, față de caracterul absolut al nulității; nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană care justifică un interes, nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere următoarele argumente:
Pe primul motiv invocat, consideră că acesta este nefondat, întrucât sunt reluate criticile din apel. Este invocată cauza ilicită și imorală, precum și frauda la lege cu privire la prima vânzare, motiv ce nu reprezintă o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății.
Având în vedere al doilea motiv, apreciază că acesta este inadmisibil, în ceea ce privește critica vizând netemeinicia hotărârii atacate prin raportare la dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă. Cu privire la criticile de nelegalitate, consideră că instanța nu a interpretat greșit actul dedus judecății.
Nu a fost făcută dovada interesului născut, actual și legitim, întrucât terenul în litigiu a fost trecut în lotul părții pe care o reprezintă, fiind obligată la plata unei sulte, motiv pentru care nu se mai justifică interesul în anularea contractelor de vânzare - cumpărare.
Susține că, în contractul de vânzare - cumpărare nr.1061/1996, reclamantul este cumpărător, iar în contractul de vânzare - cumpărare nr.1124/1996 reclamantul este vânzător, condiții în care o eventuală fraudă la lege, nu poate fi invocată, ceea ce ar însemna o invocare a propriei culpe; nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul - pârât, prin avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului, achiesând la concluziile susținute de reprezentantul intimatei - pârâte, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1368 din 04 noiembrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins apelul formulat de către apelantul -reclamant G, împotriva sentinței civile nr. 2528 din 15 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- la data de 22 ianuarie 2008 reclamantul Gas olicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare nr. 1061 din 27 martie 2006 încheiat la Biroul Notarului Public " " și nr. 1124 din 26 aprilie 1996 încheiat la Biroul Notarului Public " " privind terenul situat în intravilanul orașului,- (actual 139 ), și restabilirea situației anterioare din evidențele cadastrale; să se constate că suprafața de 2.360 mp. a rămas în proprietatea exclusivă a familiei G și (10.000 -7.640 mp.); să se constate că, după redistribuire a cotelor de proprietate ce reveneau coindivizarilor și, revine pârâtei o suprafață de 2.546,84 mp. și pentru G suprafața de 5.093,15 mp, aferente cotelor de 48/144 și respectiv 94/144 părți; dispunerea înscrierii drepturilor de proprietate în evidențele cadastrale Sectorului Agricol I, cu titlul de drept de moștenire asupra cotelor de 48/44 pentru pârâtă și de 96/144 părți pentru defunctul G, în numele căruia are un drept de proprietate în calitate de legatar universal, să se dispună identificarea separată a suprafețelor de teren ce revin din moștenire pârâtei ( ), precum și a lui G, reclamantul în calitate de legatar universal, și să se dispună, de asemenea, ieșirea acestor suprafețe din starea de indiviziune prin înscrierea lor conform noului lor statut de proprietate în cartea funciară la. Filiala I; să se dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâtă și pârâtul, asupra apartamentului proprietatea pârâtei situat în B,-, - 21,. A,. 7, sector 2, precum și reabilitarea situației anterioare de evidență cadastrală.
Prin sentința civilă nr. 2528 din 15 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a admis excepția lipsei de interes pe capetele 1 și 2 din acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții, și, motiv pentru care acestea au fost respinse ca lipsite de interes.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat pe capetele 3 și 5 din acțiune, motiv pentru care aceste capete, având ca obiect dezbatere succesorală și ieșire din indiviziune, au fost respinse ca existând autoritate de lucru judecat.
S-a respins excepția ne competenței materiale a judecătoriei pe capătul 4 de cerere privind înscrierea drepturilor de proprietate în evidențele cadastrale ca neîntemeiată.
S-a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului 6 de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare pentru apartamentul situat în B, sector 2.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.
Astfel, așa cum a precizat și prin motivele de apel, apelantul - reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 1061 din 27 martie 1996 și nr. 1124 din 26 aprilie 1996 motivat de faptul că, prin înstrăinarea terenului către intimatul - pârât, intimata - pârâtă a urmărit să-și creeze o stare de insolvabilitate pentru a nu mai plăti sulta la care a fost obligată.
Prin contractul autentificat sub nr. 1061 din 27 martie 1996, intimata -pârâtă a vândut către apelantul - reclamant și soția acestuia, intimata - pârâtă, suprafața de 10.000 mp. teren situat în intravilanul comunei,-, județul I pentru prețul de 3.000 lei.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1124 din 26 aprilie 1996, apelantul - reclamant și intimata - pârâtă au vândut intimatului - pârât dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7.640 mp. din totalul de 10.000 mp. de teren, situat în comuna,-, județul I, prețul vânzării fiind de 200.000.000 lei.
Prin decizia civilă nr. 197 R din 22 martie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru Proprietate Intelectuală s-a constatat că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, intră și terenul în suprafață de 10.000 mp. din comuna,-, Județul I, acesta fiind atribuit intimatei - pârâte în urma stării de indiviziune, avându-se în vedere faptul că acest teren a fost înstrăinat de către și că numitul G și-a arătat disponibilitatea încasării unor sume de bani cu titlu de sultă corespunzător drepturilor cuvenite asupra terenului.
Prin aceeași decizie a fost obligată la sultă către numiții G și.
Prin testamentul autentificat sub nr. 594 din 02 aprilie 2002 la Biroul Notarului Public " ", numitul G l-a desemnat legatar universal pe apelantul - reclamant.
Față de situația de fapt reținută mai sus, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins capetele 1 și 2 din acțiune ca fiind lipsite de interes, în condițiile în care apelantul - reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare - cumpărare pentru valorificarea creanței pe care o avea autorul său față de intimata - pârât.
Astfel, în literatura de specialitate s-a precizat că interesul la acțiune trebuie cercetat în persoana reclamantului, acesta fiind cel care promovează acțiunea civilă.
Justificarea unui interes judiciar ca o condiție pentru ca două sau mai multe persoane să devină părți în procesul civil incumbă reclamantului și vizează, în principal, momentul inițial al procesului, respectiv cel al introducerii cererii de chemare în judecată.
Interesul pe care trebuie să-l justifice reclamantul prin acțiune trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.
interesului judiciar se întemeiază pe afirmarea unui drept subiectiv recunoscut de lege și al cărui exercițiu urmează a avea loc în conformitate cu finalitatea sa economică și socială.
De asemenea, interesul afirmat în justiție trebuie să fie personal, propriu reclamantului, precum și născut și actual în sensul că reclamantul trebuie să justifice un interes ce există și se află în ființă în momentul promovării cererii de chemare în judecată.
În speță s-a constatat că apelantul - reclamant nu a fost prejudiciat cu nimic prin încheierea celor două contracte de vânzare - cumpărare a căror nulitate absolută a solicitat-o a se constata, ceea ce înseamnă că acesta nu justifică un interes personal, legitim și actual în promovarea acestui capăt de cerere.
Mai mult decât atât, apelantul - reclamant și-a invocat propria culpă prin intermedierea vânzării între mamă și fiu, recunoscând astfel o fraudă la lege, însă "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Faptul că apelantul - reclamant este moștenitorul defunctului G, calitate în care a promovat acțiunea, nu a justificat un interes personal al acestuia în anularea vânzării ce a fost validată prin decizia civilă nr. 197 din 22 martie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI prin care terenul în litigiu a fost atribuit intimatei - pârâte, iar aceasta a fost obligată la sultă către ceilalți doi coindivizari, G și.
În aceste condiții tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei de interes pentru capetele unu și doi din acțiune, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs
În esență a motivat recursul, în sensul că (filele 2 - 5 dosar curte) în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, greșit instanța de apel a soluționat apelul, făcând confuzie cu privire la ceea ce s-a cerut, instanța fiind învestită cu desființarea unor contracte de vânzare - cumpărare, iar la soluționarea partajului, potrivit deciziei civile nr. 197 R din 22 martie 2007 Curții de APEL BUCUREȘTI, instanța nu ar fi fost niciodată sesizată cu nulitatea acestor contracte (în caz contrar operând autoritatea de lucru judecat) iar prin atribuirea terenului în lotul lui se impunea desființarea contractelor.
Decizia ar fi netemeinică deoarece prejudiciul suferit de recurent este evident, este evident și interesul recurentului prin valorificarea drepturilor din moștenire (greșit fiind reținută lipsa de interes) Iar în 1996 (când s-au încheiat contractele) recurentul nu avea cunoștință de existența unui alt moștenitor, deci nu se putea reține că a invocat propria culpă, iar nulitatea absolută a acestor acte putea fi invocată de oricine, mai ales de o persoană care avea interes.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă se are în vedere încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 cod civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Recurentul trebuie să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens nefiind suficientă pentru a admite recursul.
Totodată, dacă din probele administrate ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Ca atare, față de motivele scrise ale recurentului, critica formulată pe temeiul art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă nefiind clar argumentată nu poate fi primite.
Referitor la aplicarea art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă care se referă la două ipoteze:
Prima, lipsa de temei legal, anume, decizia este redactată în așa mod, în care nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Motivul de recurs formulat pe acest temei nu subzistă (nu există elemente în redactarea deciziei recurate care să contureze faptul că decizia nu este motivată în drept ori că în legislația în vigoare la data pronunțării decizie recurate nu există un text care să justifice soluția dată în speță.
Sub acest aspect de nelelgalitate, față de considerentele deciziei recurate și motivele scrise ale recurentului se reține că nu pot fi primite, argumentele invocate fiind cu precădere la alte situații și nu la cea invocată ca temei de recurs.
A doua ipoteză a art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, se referă la interpretarea sau aplicarea greșită a legii, anume aplicarea normei generale nesocotind existența normei speciale, aplicarea unei norme care nu este incidentă în speță sau se dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Or, cercetând motivele de recurs, toate aceste aspecte de nelegalitate nu se regăsesc în recursul formulat, recurentul făcând discuții referitoare la fondul cauzei (prejudiciu, interes, culpă) dar nu la motive de nelegalitate (recursul fiind cale extraordinară de atac de reformare și neavând caracter devolutiv).
Deci și sub acest aspect motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Deoarece, motivele de recurs s-au reținut a fi neîntemeiate potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În ce privește solicitarea de cheltuieli de judecată a intimatului, deoarece nu există la dosar acte doveditoare, cererea de acordarea acestora va fi respinsă ca nedovedită.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurentul - reclamant G, împotriva deciziei civile nr. 1386 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, ca nefondat.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./09.07.2009
-3.-;
Jud.B-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Claudiu
