Anulare act. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 105
Ședința publică de la 03 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 932 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII C, C, DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații asistat de avocat și intimata reprezentată de același avocat, lipsind intimații MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII C, C, DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Contestatorul solicită admiterea contestației conform motivelor scrise.
Avocat, pentru intimații, arată că hotărârea pronunțată în recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, așa cum susține contestatorul.
Susține că fiind vorba de nulitatea unui act în condițiile prevăzute de Legea 10/2001, în temeiul art. 50 din Legea 10/2001, toate cererile sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Pune concluzii de respingere contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 21.03.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Direcția Finanțelor Publice, Consiliul Local C, C, și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate asupra a două camere în suprafață de 73,5 mp ( în realitate 28 mp ), beci și teren aferent în suprafață de 86,54 mp. care au fost proprietatea autoarei sale, sora tatălui său, fără descendenți.
A precizat că cele 2 camere și beciul se află în imobilul din C,-( fost 44), fostă- ( 36) în casa părintească, iar pârâții refuză să-i restituie în proprietate cele 2 camere, beciul și terenul aferent, motivând că acestea au fost vândute de către fostul, iar în prezent sunt ocupate de pârâții și, care le-au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 49/1973, pe care reclamantul nu-l consideră valabil.
Contractul mai sus - menționat este lovit de nulitate absolută, deoarece în imobil nu există 2 camere în suprafață de 73,51 mp, iar pârâții, care erau chiriași, ocupau la data încheierii contractului 2 camere în suprafață totală de 28 mp, restul casei fiind ocupat de familia, în calitate de chiriași.
A mai arătat că imobilul și terenul în litigiu au trecut în proprietatea statului fără forme legale și a fost administrat de către stat fără titlu valabil, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 2715/1999, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
La data de 1.06.2006 reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâtul Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice, urmașul de drept al fostului C, care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 49/1973.
La data de 15.06.2006, reclamantul a mai depus o precizare la acțiune, prin care a arătat că solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/1973 și obligarea pârâților să-i restituie cele 2 camere vândute cu acest act.
La data de 28.09.2006 reclamantul a depus oat reia precizare la acțiune, prin care a solicitat să se constatate încheierea cu rea credință a contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/1973 între pârâții, și fostul C, în prezent Consiliul Județean D -Sector Servicii Publice
A arătat că suprafețele declarate în acest contract nu corespund cu realitatea, reclamantul dorind să folosească partea din casa moștenită de la autorii săi, dobândită prin decizia nr. 2715/1999, a Curții de APEL CRAIOVA și pe care familia o ocupă în prezent în mod abuziv.
Prin încheierea de ședință din 9.11.2006, instanța a luat act că reclamantul renunță la judecata cu pârâta Prefectura D și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice
Prin sentința civilă nr. 19327/20 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Finanțelor Publice D, Consiliul Local C, C, și și Consiliul Județean D - Direcția de Pază și Servicii
S- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/1973.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin decizia nr. 2715 din 26.04.1999 Curtea de APEL CRAIOVAa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și au fost obligați pârâții C, Consiliul Local C și D, să lase reclamantului în deplină proprietate partea deținută de stat din imobilul situat în C,-, compus din 2 dormitoare în suprafață de 24 mp și respectiv 15,40 mp, bucătărie de 11,47 mp, culoar de 10,52 mp și pivniță de 21,50 mp.
La data de 24.12.1973, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 49/1973 între fostul C și chiriașii cumpărători și, la acea dată pârâții locuiau în două camere, restul imobilului fiind locuit de familia G, care plătea chirie pentru spațiul ocupat către fostul, din acest act de vânzare-cumpărare rezultând că suprafața cumpărată este de 73,51 mp.
Din declarația privind apartamentul nr. 1, legalizată de Primăria Municipiului Car ezultat că pârâții au cumpărat de fapt în anul 1973 partea pe care o ocupau cu chirie din imobil și aceasta era formată din două camere în suprafață de 28 mp, iar din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, a rezultat că suprafața celor două camere de locuit menționate în contract este de 37,31 mp, respectiv de 19,53 mp și de 17,78 mp.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că pârâții nu au depus la dosar contractul de închiriere care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare 49/1973, iar instituțiile C și Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice au refuzat să înainteze acest act, la solicitarea instanței.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Primarul Municipiului C, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și pârâții și.
În apelul declarat de Primarul Municipiului C s-a invocat, pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a Consiliului Local al Municipiului C și excepția autorității de lucru judecat.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, în motivarea apelului a arătat că la termenul din data de 09.11.2006 a invocat excepția lipsei calității pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Ministerului Finanțelor Publice, iar prin încheierea de ședință din data de 09.11.2006 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice D și a Ministerului Finanțelor Publice, dispunând scoaterea din cauză a acestora, pentru ca ulterior, prin hotărârea pronunțată, instanța să admită acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice D, fără a mai avea în vedere faptul că la termenul de judecată din 09.11.2006 se constatase faptul că Direcția Generală a Finanțelor Publice D nu are calitate pasivă în cauză.
Mai mult, în speță există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/1973 încheiat între pârâții și și Consiliul Local - Sector Servicii Publice, asupra nulității acestui contract pronunțându-se irevocabil Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 2715/26.04.1999, pronunțată în dosarul nr. 1308/CIV/1999, prin care a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/1973.
Pârâții și, în motivarea apelului, au invocat autoritatea de lucru judecat, întrucât anterior, instanțele au mai soluționat aceeași cerere pronunțând hotărâri definitive și irevocabile,prin care s-au respins acțiunile în nulitate absolută promovate de reclamantul.
S-a invocat de asemenea, excepția prescripției dreptului la acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, art. 50 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, prevăzând că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Reclamantul a introdus acțiunea după termenul avut în vedere de acest act normativ, astfel că dreptul său la acțiune având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, s-a prescris.
Pe fondul cauzei în mod greșit instanța a reținut că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24.12.1973, nu este determinat, sancțiunea fiind astfel nulitatea absolută.
Prin decizia civilă nr. 366 din 27.06.2008, Tribunalul Dolj a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul Municipiul C, prin primar, a admis apelul declarat de P D și a schimbat sentința civilă nr. 19327/20.12.2007, în sensul că a respins acțiunea împotriva DGFP D, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A admis apelul declarat de pârâții și și a schimbat sentința civilă nr. 19327/20.12.2007, în sensul că a respins acțiunea, existând autoritate de lucru judecat.
S-a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității apelului formulat de Primarul Municipiului C, că acesta nu a avut calitatea de parte la judecata în primă instanță, fiind o persoană străină de proces.
Cu privire la apelul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, instanța a apreciat că este întemeiată critica cu privire la pronunțarea greșită a soluției pe fondul cauzei de către Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu această pârâtă, atâta timp cât prin încheierea de ședință din 09.11.2006, aceeași instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților DGFP D și a Ministerului Finanțelor Publice și a dispus scoaterea din cauză a acestora.
Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 49/1973, a rezultat că au avut calitatea de părți în contract pârâții apelanți și, în calitate de cumpărători, și Consiliul Local - Sector Servicii Publice C (fostul ) - în calitate de vânzător.
Ca urmare a situației de fapt reținute, respectiv faptul că apelanta pârâtă nu a avut calitatea de parte în contractul a cărui nulitate se invocă, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D( excepție care se impunea a fi soluționată cu prioritate față de excepția autorității de lucru judecat).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs este acela că la pag. 1 alin.6, instanța de apel și apărătorul pârâților a declarat în fals și a uzat de fals în declarații publice, în sensul că părțile se judecă la Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolj, la Legea nr. 10/2001.
De asemenea, recurentul a solicitat să se anuleze apelul ca netimbrat și să se păstreze sentința civilă nr. 19327/20.12.2007 a Judecătoriei Craiova, dată în temeiul art. 111 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr.932 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII C, C, și DGFP
A fost obligat recurentul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată, către intimații și.
-se astfel Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr. civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate prevăzute la pct. 1 - 9 Cod pr. civilă.
Motivele invocate de recurent nu constituie motive de nelegalitate, din examinarea deciziei recurate rezultând considerentele de fapt și de drept avute în vedere de instanță atunci când a hotărât asupra procesului, astfel că motivul invocat de recurent privind declararea în fals și uzul de fals, a împrejurării că părțile se judecă la Judecătoria Craiova și Tribunalul Dolj, la Legea nr.10/2001, nu are relevanță juridică.
În privința anulării apelului ca netimbrat, s-a reținut că nu este obligată să timbreze, fiind scutită de plata taxei de timbru, potrivit Legii nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul, invocând dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială cu ocazia dezlegării cauzei, deoarece a soluționat recursul deși intimații pârâți Consiliul Local C, și, nu au achitat taxa de timbru la instanța de recurs - Curtea de APEL CRAIOVA, cât și la instanța de apel - Tribunalul Dolj.
Că, deși la aceste instanțe li s-a pus în vedere să achite taxa de timbru și timbru judiciar, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație.
Contestația în anulare este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în situațiile limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod pr. civilă.
Art. 318 Teza I Cod pr. civilă, text pe care contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare de față, prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială vizată de textul citat, trebuie să fie o greșeală de procedură, nicidecum o greșeală de interpretare a probatoriilor sau de aplicare și interpretare a legii.
În speță, instanța de recurs nu a săvârșit o greșeală materială în sensul prevederilor art. 318 Teza I Cod pr. civilă, aceasta soluționând pe fond recursul declarat de reclamantul contestator.
În condițiile în care recursul a fost declarat numai de reclamantul, intimații pârâți Consiliul Local C, și, nu aveau obligația să achite taxa de timbru prevăzută de lege pentru această cale de atac, singura obligație în acest sens revenindu-i recurentului reclamant.
Prin urmare, susținerea contestatorului sub acest aspect este nejustificată.
Cât privește cea de-a doua susținere formulată în cuprinsul contestației în anulare, în sensul că intimații pârâți nu au plătit taxa de timbru datorată la instanța de apel, Curtea constată că această chestiune a fost tranșată de instanța de recurs prin decizia ce formează obiectul contestației în anulare.
Curtea de APEL CRAIOVA, ca instanță de recurs, a examinat motivul de recurs invocat de reclamantul cu privire la netimbrarea apelului declarat de către intimații pârâți și a stabilit în mod irevocabil că DGFP D nu avea obligația să timbreze apelul, fiind scutită de plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile Legii nr.146/1997.
Instanța de recurs a făcut o examinare a susținerilor recurentului reclamant prin prisma prevederilor Legii nr.146/1997, judecând cauza sub acest aspect, astfel încât nu a fost săvârșită o greșeală materială în condițiile prevăzute de art. 318 Teza I Cod pr. civilă.
Pentru considerentele expuse, contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, contestatorul va fi obligat la 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat ), către intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 932 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI SERVICII C, C, și DGFP
Obligă contestatorul, către intimații și la 500 lei cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
11.02.2009
Jud.rec.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
