Anulare act. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1933/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.106
Ședința publică de la 19.01.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.801/A/01.06.2007 pronunțată de Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții ,.
Obiectul cauzei - nulitate contract vânzare - cumpărare - PERIMARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurenta - reclamantă și pârâții ,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că pricina a fost suspendată la data de 24.09.2007, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza disp.art.242 pct.2 CPC.
Instanța a repus cauza pe rol, din oficiu, la data de 25.10.2008, în vederea discutării perimării, acordând termen de judecată la data de 19.01.2009.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv la data de 24.09.2007, având în vedere dispozițiile art.248 CPC și art.254 CPC.
CURTEA
Dliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 20.08.2005 sub nr.14443 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2480/27.08.2004 la BNP pentru lipsa consimțământului și cauză ilicită, să se constate dreptul său de coproprietar în cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului din B,-, sector 1 și să se constate dreptul său de creanță asupra acestui imobil.
Prin sentința civilă nr.13669 din data de 20 decembrie 2005 instanța a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceasta sentință instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită a se constata, pârâtul a cumpărat cota de 1/16 din imobil, iar pârâtul cota de 15/16, la data încheierii acestui contract de vânzare cumpărare pârâtul fiind căsătorit cu reclamanta.
Motivul de nulitate invocat în sensul lipsei consimțământului reclamantei la încheierea acestui contract nu a fost reținut de instanță, motivat de faptul că deși pentru actele de dispoziție mandatul soțului nu se presupune dat, reclamanta nu a reușit să dovedească faptul că imobilul a fost în totalitate dobândit cu sume comune ale soților și cota de 15/16 a fost trecută în proprietatea celuilalt pârât, fiul lui ca donație deghizată, răspunsul pârâtului la interogatoriu necoroborându-se cu alte probe, din aceleași considerente fiind respins și capătul de cerere prin care se solicita a se constata cota de din dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului, starea de devălmășie neputând fi sistată.
Împotriva sentinței a declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul, apelanta criticând sentința pentru netemeinicie în raport de o greșita apreciere asupra probelor, câtă vreme pârâtul a recunoscut la interogatoriu că suma de 32.000 euro ce reprezenta fonduri comune a fost folosită pentru cumpărarea imobilului fără acordul și consimțământul reclamantei, contractul fiind încheiat intr-o perioada în care soții erau separați în fapt astfel că mandatul tacit nu putea fi presupus ca dat. Apelanta a mai susținut că instanța de fond nu a manifestat rol activ în cauză atunci când a pronunțat sentința apelată, apreciind insuficienta probare a acțiunii, existând posibilitatea suplimentării probatoriului în aflarea adevărului.
Prin decizia civilă nr.801 din 01.06.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părți în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că fondurile cu care a fost dobândit imobilul de către pârâți au fost rezultatul efortului comun al reclamantei și pârâtului, răspunsul acestuia la interogatoriu în sensul confirmării acestor susțineri nefiind de natură a duce sigur la concluzia că suma de 32 000 euro a fost suma ce a constituit bun comun, constatarea întinderii drepturilor soților cu privire la proprietatea bunurilor comune, neputând fi admisibilă în timpul căsătorie, fără existența unor dovezi temeinice care s-o impună, în raport de art.36 alin.2 Codul Familiei.
În ce privește aplicarea art.129 alin.5 Cod procedură civilă, Tribunalul a constatat că instanța de fond a încuviințat probele solicitate de părți în dovedirea situației de fapt, acestea având asistență juridică în formularea cererii de probe, concluzia instanței fiind luată urmare analizei probelor propuse și încuviințate în tot de către instanță, astfel că aceasta a dat dovada de rol activ în cauza.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
La termenul de judecată din 24.09.2007, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 28.10.2008, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 19.01.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o natură juridică mixtă,în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art. 252 Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.801 A din 01.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva decizie civile nr.801 A din 01.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/29.01.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
