Anulare act. Decizia 1071/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1071/2009
Ședința publică din26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - - Curții de Apel
- - JUDECĂTOR 2: Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1135/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. pentru reclamanta recurentă,lipsă fiind pârâtul Secretariatul General al Guvernului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul reclamantei recurente depune la dosar un set de acte în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere la aceiași instanță pentru continuarea judecării cauzei de completul litigii de muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul General al Guvernului României solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se anuleze Ordinul secretarului general la Guvernului nr.86 din 17.02.2009, prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei cu pârâtul;
- să se dispună reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale care i se cuvin, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective pe post;
- să fie obligat pârâtul la plata de daune morale în sumă de 100.000 Euro.
În motivarea acțiunii sale a arătat că pârâtul a procedat abuziv atunci când a emis Ordinul nr.86/2009 prin care i-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.65 Codul muncii, deoarece desființarea postului ocupat de reclamantă nu are un caracter real, efectiv și serios, așa cum prevede legea, astfel că măsura este lovită de nulitate, potrivit art.76 din Codul muncii, cu toate consecințele care decurg din aceasta.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă, și a solicitat declinarea cauzei la Curtea de Apel București - Secția contencios Administrativ și Fiscal, cu motivarea că ne aflăm în prezența unei cauze de contencios administrativ și nu a unui litigiu de muncă, din moment ce una dintre părți este o autoritate publică iar conflictul s-a născut prin emiterea unui ordin.
Prin sentința civilă nr.1135/1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta împotriva pârâtului Secretariatul General la Guvernului României, în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția invocată este fondată raportat la natura litigiului dedus judecății, dar că sub aspect teritorial, competența revine Curții de APEL ALBA IULIA - Secția contencios administrativ, și nu Curții de Apel București.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.158 alin.3 Cod proc.civ. reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Alba, Secția civilă, pentru continuarea judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că speța dedusă judecății este un litigiu de muncă deoarece are ca obiect contestarea măsurii unilaterale dispuse de angajator, prin care reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.65 din Codul muncii.
În consecință, statutul reclamantei este acela al personalului contractual și nu al funcționarului public, pentru a fi competentă instanța de contencios administrativ.
În plus, recurenta a arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților declinarea competenței la Curtea de APEL ALBA IULIA, deși avea această obligație potrivit legii.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate precum și în limitele art.306 alin.2 Cod proc.civ. constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, din următoarele considerente:
Reclamanta s-a încadrat în muncă la instituția pârâtă la data de 24.06.2005, în funcția de consilier, astfel după cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar, la fila 39.
Prin Ordinul nr.86/17.02.2009, emis de secretarul general al Guvernului României, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți, conform art.65 și art.73 alin.1 din Codul muncii (22).
Prin urmare, din actele și lucrările dosarului, rezultă că raporturile de muncă dintre cele două părți sunt unele tipice, având la bază un contract individual de muncă și nu ne aflăm în prezența unui raport de serviciu care să cadă sub incidența Legii nr.188/1999.
Jurisprudența a statuat, în mod constant, că ceea ce particularizează în mod fundamental și incontestabil raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, față de raporturile de muncă ale salariaților rezidă în faptul că funcționarii publici sunt purtători ai puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției lor. Salariații chiar încadrați la o autoritate sau instituție publică nu dispun de astfel de atribuții de putere, ei putând fi priviți potrivit atribuțiilor lor de serviciu doar ca simpli prepuși ai angajatorului lor.
Din actele și lucrările dosarului rezultă în mod clar că reclamanta are calitatea de salariată instituției pârâte, nu cea de funcționar public și că raporturile de muncă dintre părți s-au născut, s-au derulat și au încetat sub incidența prevederilor Codului muncii.
Faptul că măsura unilaterală a concedierii, în temeiul art.65 Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, a fost luată de pârâtă, prin ordin emis de secretarul general, nu este de natură a duce la concluzia că litigiul este unul de natură contencioasă, așa cum eronat apreciat instanța de fond.
În consecință, prima instanță a admis greșit excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba, secția civilă, complet specializat în litigii de muncă, motiv pentru care în temeiul art.312 alin.3 Cod proc.civ. Curtea va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Alba, complet specializat în litigii de muncă, pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1135/1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Alba - complet specializat conflicte de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26.10. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - -
Grefier
Red.SM
Tehnored.SM/TM/ 2 ex
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Petrașcu Adriana Preșdintele Doriani
