Anulare act. Decizia 1085/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1085/R/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții, ambii domiciliați în O, str - nr. 23, județul B în contradictoriu cu intimații, domiciliată în O,-, județul B, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B, cu sediul în O, P-cul nr. 5, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța - nr. 1 împotriva deciziei civile nr. 478/R din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
-av.,în reprezentarea revizuienților, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5 din 25 februarie 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual
-av.,în reprezentarea intimatei, în baza împuternicirii avocațiale nr. 8 din 12 mai 2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual
- lipsă: intimații Instituția Prefectului județul B și Primăria municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanției că prezenta cerere de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru; după care:
Reprezentantul revizuienților depune la dosar răspuns la întâmpinare; comunică 1 exemplar cu reprezentanta intimatei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuienților solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință păstrarea în totalitate a sentinței civile nr. 7458 din 7 decembrie 2007 Judecătoriei Oradea, respingerea celor două excepții invocate prin întâmpinare de către intimata, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, referitor la excepția tardivității cererii de revizuire, reprezentantul revizuienților arată că termenul de revizuire conform art. 324 alin 1 cod procedură civilă, este de o lună în cazul prevăzut de art. 322 pct 7 alin 1 cod procedură civilă ( pe care se întemeiază prezenta cerere) de la comunicarea hotărârii definitive. Ori, hotărârea atacată prin prezenta cerere de revizuire nu a fost comunicată cu nici una dintre părțile în cauză, neexistând nici o dovadă de comunicare în acest sens.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a cereri de revizuire arată că aceasta este neîntemeiată câtă vreme între părțile din cauză au fost soluționate mai multe cereri, promovate toate de către intimata, în fiecare din aceste cauze această intimată atacând acte de dispoziție emise în legătură cu imobilul în litigiu, acte a căror beneficiari au fost revizuienții fie în calitate de chiriași, fiede proprietari ai imobilului calitate pe care au dobândit-o prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu Statul Român, contract care de asemenea a fost atacat de intimată.
Reprezentanta intimatei solicită, în principal, admiterea excepțiilor tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentinta civila nr. 7458/2007 Judecatoria Oradeaa respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului B, și Primăria Municipiului O si a obligat reclamanta să plătească în favoarea pârâților și suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin contractul de vânzare cumpărare nr. 487/20.09.19969, încheiat în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, pârâții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat administrativ în O, str. -, nr. 23, imobil compus din 5 camere de locuit, bucătărie, WC, antreu, coridor, baie, antreu, pivniță, șopron și gard din beton, situat pe parcela cu nr. top. 901 înscrisă în Cf. nr. 3956 O, iar ca o consecință a încheierii contractului de vânzare cumpărare, prin Ordinul Prefectului nr. 145/1997 s-a dispus trecerea în proprietatea cumpărătorilor și a terenului aferent construcției înstrăinate în suprafață de 1016 mp.
A constatat instanta de fond ca temeiul juridic al transmiterii în patrimoniul chiriașilor - cumpărători a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției îl constituie dispozițiile art. 33 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 112/1995, în forma introdusă prin HG nr. 11/1997 si în raport de aceste prevederi legale s-a apreciat că singura limitare a întinderii suprafețelor de teren aferent ce urmau a fi trecute în proprietatea cumpărătorilor era dată de menținerea în proprietatea Statului a terenurile la care se face referire în ultimul alineat al art. 26 din Legea nr. 112/1995, și anume, este vorba despre suprafețe de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, suprafețe în privința cărora se prevede expres că rămân în proprietatea Statului.
a contrario, s-a considerat ca suprafața terenurilor care nu se aflau în posesia Statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989 și nu depășeau suprafața aferentă construcțiilor urmau să iasă din proprietatea Statului și să treacă în patrimoniul cumpărătorului locuințelor în temeiul art. 37 din HG nr. 20/1996 republicată.
În consecință instanța de fond a reținut că este necesar a se stabili în vederea aprecierii legalității Ordinului prefectului atacat în ce măsură o parte din terenul înscris în acest Ordin se afla la data de 22 decembrie 1996 în posesia Statului Român și în ce măsură acea parte depășea suprafața aferentă construcțiilor.
Intrucat s-a apreciat ca prima condiție nu este îndeplinită în speță, martorul declarând că la data de 22 decembrie 1989, posesia asupra întregului teren în litigiu era exercitată de pârâții și, instanța a reținut că atribuirea terenului în suprafață de 1016 mp în favoarea pârâților și prin Ordin al prefectului nu contravine prevederilor art. 26 aliniat ultim din lege.
Pe de altă parte, a constatat prima instanta că imobilul în litigiu a fost trecut în patrimoniul Statului Român pe cote părți, în trei momente succesive din punct de vedere cronologic dar și diferite sub aspectul titlului care a stat la baza preluării diferitelor cote părți. Astfel în anul 1986, Statul Român a preluat în baza Decretului nr. 223/1974 cota de parte din imobil, în anul 1989 în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 cota de din teren, iar, ulterior, în baza Sentinței civile nr. 1897/1994 a Judecătoriei Oradea cealaltă cotă de parte din întregul imobil cu titlu de partaj, insa la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a pârâților și întregul imobil se afla în proprietatea Statului Român.
Astfel s-a concluziona că întreaga suprafață de 1016 mp a parcelei cu nr. top. 901 reprezintă teren aferent casei ca urmare a trecerii acestuia în totalitate în patrimoniul Statului Român, iar argumentul că imobilul în litigiu casă și teren în suprafață de 1016 mp constituie un tot unitar a stat și la baza atribuirii, în cadrul procesului de partaj purtat de Statul Român cu moștenitorii foștilor proprietari tabulari, a întregului imobil în favoarea Statului Român.
Pe de altă parte s-a considerat ca nu se poate reține că suprafața de 1016 mp excede noțiunii de teren aferent în accepțiunea dată acestei noțiuni de prevederile art. 23 din Legea fondului funciar, în condițiile în care raportul de expertiză efectuat în cauză a reliefat faptul că terenul este împrejmuit cu gard și este folosit de pârâți cu destinația de curte.
Cât privește completarea raportului de expertiză depus la dosar s-a reținut că expertul a întocmit o variantă care să asigure exclusiv accesul pârâților la imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, fără a concluziona că doar suprafața de 393 mp reprezintă teren aferent construcției ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare. Iar, prevederile art. 33 din Norme au în vedere suprafețele de terenuri aferente construcțiilor și nicidecum suprafața aferentă accesului în imobil, astfel încât nu există nici un temei legal care să justifice limitarea dreptului de proprietate al pârâților la o suprafață de teren care să le asigure exclusiv acces la imobil.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, reclamanta și pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 478/R din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis ca fondat recursul civil formulat de recurenta în contradictoriu cu intimații, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, împotriva sentinței civile nr. 7458 din 07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat- modifică, în tot, în sensul că:
S-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului B, Primăria Municipiului O și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 145/1997 emis de Prefectul Județului B până la suprafața de 393 mp.
S-a dispus rectificarea înscrierilor în CF nr. 3456, nr. top. 901 O, în sensul micșorării suprafeței de teren deținută în proprietate de către pârâții și, de sub B 20, 21, de la 1.016 mp până la 393 mp.
S-a respins recursul formulat de recurenții și în contradictoriu cu intimații, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Din considerentele deciziei se reține că instanta de recurs examinand cu precadere exeptiile invocate prin intampinare, respectiv excepția netimbrării, excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 111 cod procedură civilă, excepția lipsei de interes și excepția prescripției extinctive, le-a apreciaza ca fiind neintemeiate urmand a le respinse ca atare.
Astfel in ce priveste exceptia netimbrarii s-a retinut ca terenul in litigiu formeaza obiectul unei cererii de restituire formulata de reclamanta in temeiul Legii nr. 10/2001, astfel ca in speta sunt aplicabile disp. art. 50 din Legea nr. 10/2001 conform carora cererile sau actiunile în justitie, legate de aplicarea prevederilor acestei legi si de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune instanta de recurs a apreciat ca disp. art. 45 din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile exclusiv in privinta contractului de vanzare cumparare al locuintei incheiat de parati.
In ce priveste sustinerea recurentilor parati in sensul că actiunea în constatarea nulitatii absolute formulata de reclamanta este inadmisibila în temeiul disp. art. 111. pr. civ. instanta de recurs a apreciat aceste sustineri ca nefondate, intrucat neexistand nulitati de drept, indiferent de felul nulitatii, instanta verifica existenta sau inexistenta cauzei de nulitate absoluta sau relativa, iar daca este cazul, va pronunta nulitatea, deci va anula actul juridic. In alte cuvinte, cererea prin care se solicita declararea nulitatii absolute a unui act juridic ( ca si cererea in declararea nulitatii relative) este o cerere in realizare, iar nu in constatare, cum au afirmat paratii.
Este stiut ca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, iar în calitate de fost proprietar al imobilului atribuit prin ordinul prefectului si in conditiile in care a formulat cerere de restituire in temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta are si interesul de a formula actiunea in constatarea nulitatii absolute a ordinului prefectului.
o cerere in baza Legii nr. 10/2001 in mod evident reclamanta are un interes legitim sa formuleze o actiune in constatarea nulitatii partiale a ordinului prefectului, prin care terenul in litigiu care a constituit proprietatea antecesorului sau a fost atribuit paratilor.
Aspecte privitoare la existenta pe terenul in litigiu a unor anexe gospodaresti si retele de tubulatura care a impiedica restituirea in natura a terenului catre reclamanta invocate de parati nu formeaza obiectul analizei in prezentul litigiu, aceste aspecte urmand a fi analizate de instanta in cadrul procesului avand ca obiect contestatie impotriva Dispozitiei Primarului Mun. O de acordare de despagubiri banesti.
Instanta de recurs, examinand sentinta atacata prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, in temeiul art. 304 ind. 1. pr. civ. a constatat ca recursul paratilor si este nefondat, iar recursul reclamantei este fondat si l-a admis fi admis pentru urmatoarele considerente:
Paratii -recurenti si au dobandit, in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 487/20.09.1996, încheiat în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat administrativ în O, str. -, nr. 23, imobil compus din 5 camere de locuit, cu supraf. utila de 205,73 mp. bucătărie, WC, antreu, coridor, baie, antreu, pivniță, șopron și gard din beton, constructie situată pe parcela cu nr. top. 901 înscrisă în Cf. nr. 3956
Ca o consecință a încheierii contractului de vânzare cumpărare, prin Ordinul Prefectului nr. 145/1997 s-a dispus trecerea în proprietatea cumpărătorilor și a terenului în suprafață de 1016 mp.
Potrivit disp. art. 33 din HG nr. 20/1996- in forma initiala- în situatiile de vânzare catre chiriasi a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeste si asupra terenului situat sub aceste constructii, în conditiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Ulterior dispoziții art. 33 din nr.HG 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, au fost modificate și completate prin nr.HG 11/1997 (art. 33 devenind art. 37 dupa republicare), prin noile dispozitii prevazandu-se că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Așadar, aceste suprafețe de teren, care depășesc suprafața aferentă construcțiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinței în temeiul art. 36 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991 (a se vedea in acest sens deciziile nr. 2375/2004 si 4127/2004).
Conform acestor dispozitii legale paratii erau indreptatiti a dobandi in proprietate terenul aferent constructiei cumparate, prin sintagma teren aferent intelegandu-se terenul destinat a deservi in mod necesar constructiile si nu intreaga suprafata a topograficului, adica inclusiv curtea si gradina.
In speta suprafata construita vanduta paratilor prin contractul de vanzare cumparare 487/20.09.1996 a fost de 261 mp, conform completarii la raportul de expertiza efectuat in cauza de exp. ing.
Iar terenul aferent constructiei -adica cel destinat a deservi in mod necesar constructia se determina prin adaugarea la supraf. construita a supraf. gangului de intrare de 22 mp. si a suprafata aferenta accesului in imobil de 110 mp.
Asadar singurul temei legal pentru stabilirea dreptului de proprietate al paratilor asupra terenului aferent il constituie disp. art. 33 din HG nr. 20/1996 modif. prin HG nr. 11/1997 raportat la cele ale art. 26 din Legea nr. 112/1995, paratii fiind indreptatiti la constituirea proprietatii asupra terenului aferent constructiilor cumparate, in sensul mentionat mai sus.
Orice extindere efectuata de parati dupa cumpararea constructiei nu le da dreptul la o suprafata de teren mai mare decat cea care le revine raportat la suprafata construita cumparata. De asemenea nici imprejurarea ca au folosit intregul teren cu nr. top. 901 nu poate reprezenta un temei pentru a li se atribui in proprietate intreaga suprafata a acestui topografic.
Iar în masura in care restituirea in natura catre reclamanta va fi posibila raportat la disp. art. 10 din Legea nr. 10/2001 paratii vor avea posibilitatea sa cumpere acest teren sau sa ceara sa li se atribuie lor in cadrul unui proces de sistare de indiviziune cu statul R, nefiind insa indreptatiti sa beneficieze de drept si cu titlu gratuit de suprafata ce excede notiunii de teren aferent constructiei.
Prin cererea înregistrată la 5 martie 2009, și au solicitat instanției în contradictoriu cu intimații, Instituția Prefectului județului B și Primăria municipiului O anularea deciziei civile nr 478/R din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, întemeindu-si cererea pe prevederile art. 322 pct 7 cod procedură civilă.
În motivarea cererii lor de revizuire,revizuienții apreciază că există contrarietate de hotărâri între dispozitivul deciziei atacate și cel al sentinței civile nr. 1897 din 18 martie 1994 pronunțată de Judecătoria Oradea, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului pronunțat în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a ridicat excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, iar în subsidiar respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Deoarece ambele excepții sunt dirimante, instanța va trece la analizarea prioritară a acestora, în cazul admiterii vreuneia dintre acestea nemaiputându-se trece la cercetarea temeiniciei cererii.
Potrivit art. 324 pct 1 cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul hotărârilor prevăzute la pct 7 alin 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În prezenta speță ne aflăm în cazul prevăzut de art. 322 pct 7 alin 2 cod procedură civilă, deoarece se solicită revizuirea deciziei civile nr. 478/R/2008 a Tribunalului Bihor, hotărâre prin care recursul recurentei a fost admis, evocându-se fondul.
Hotărârea atacată a fost pronunțată la 12 iunie 2008 iar cererea de revizuire a fost înregistrată la 5 martie 2009, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 pct 1 cod procedură civilă.
Față de cele reținute, instanța va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată iar în baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă va obliga revizuienții la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuienții,ambii domiciliați în O, str - nr. 23, județul B în contradictoriu cu intimații, domiciliată în O,-, județul B, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI B, cu sediul în O, P-cul nr. 5, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța - nr. 1 împotriva deciziei civile nr. 478/R din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea revizuientă să plătească pății intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
7.07.2009
Jud recurs,
Dact CC
7ex/10.07.2009
5 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
