Anulare act. Decizia 1099/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(294/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1099
Ședința publică de la 24 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr.1123 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, intimații-pârâți, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și SC SA.
Obiectul cauzei - anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 iunie 2009, apoi la data de 17 iunie 2009 și la data de 24 iunie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.04.2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și Municipiul B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate cu nr. 1333/04.12.1996 încheiat între Municipiul B prin Primarul General, și pârâta.
În ședința din 7.06.2006, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, motivată de faptul că, în cazul înstrăinării imobilelor, statul va avea calitate procesuală pasivă, în condițiile în care a figurat ca și vânzător non dominus.
Prin sentința civilă nr.9700/13.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în speță, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic civil, apreciind că are un interes legitim în acest sens, întrucât este moștenitoarea lui, soțul defunct, conform certificatului de moștenitor depus la dosar, iar acesta, la rândul său, este moștenitorul tatălui său, conform certificatului de moștenitor nr.96/23.08.2006, de asemenea aflat la dosar, care a fost proprietarul imobilului situat în B,-,.2,.5, sector 2, imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.2818/12.03.1997.
Instanța a apreciat că reclamanta nu intră în categoria avânzilor cauză (succesor universal) care pot solicita constatarea nulității absolute a acestui act juridic, întrucât autorul său, este străin de succesiunea tatălui său, prin neacceptarea acesteia în termenul prevăzut de dispozițiile art.700 Cod civil, așa cum s-a stabilit și prin sentința civilă nr. 1946/20.12.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 2361/23.03.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța reținut că și reclamanta este străină de moștenirea lui.
Instanța de fond a constatat că la dosar s-a depus certificatul de moștenitor nr.96/23.08.2006, eliberat de Notarul Public, prin care se constatată că de pe urma defunctului, a rămas ca moștenitor, în calitate de fiu.
Instanța, în concursul celor două înscrisuri, a acordat eficiență juridică hotărârii judecătorești, care a rămas irevocabilă, întrucât a apreciat că acest act jurisdicțional se bucură de autoritate de lucru judecat între părți și de opozabilitate față de terți în ce privește problema de drept dezlegată, anume că defunctul soț al reclamantei, nu a acceptat moștenirea tatălui său,.
Așa fiind, instanța a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat și problema de drept dezlegată între părți nu mai poate fi repusă în discuție, reclamanta nefiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, întrucât acest drept nu a trecut în patrimoniul autorului reclamantei, deoarece acesta este străin de succesiunea tatălui său, astfel că, deși reclamanta l-a succedat legal pe, în patrimoniul acestuia nu se afla dreptul de proprietate asupra imobilului și acesta nu a fost deci, transmis reclamantei, astfel că acesta nu poate produce efecte juridice întrucât este contrar dispozițiilor unei hotărâri judecătorești irevocabile, care a stabilit o situație de drept contrară și contravine astfel dispozițiilor art. 76 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta consideră că a dovedit interesul său în prezenta cauză, prin depunerea notificării de restituire în natură a imobilului, notificare ce a fost adresată Municipiului B, iar instanța de fond a făcut o confuzie între nulitatea absolută și nulitatea relativă.
Instanța de fond a reținut că apelanta reclamantă nu are calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.1333/04.12.1996, deoarece nu intră în categoria avânzilor cauză (succesor universal), întrucât autorul său, ar fi străin de succesiunea tatălui său, prin neacceptarea acesteia în termenul prevăzut de dispozițiile art.700 Cod Civil.
De la aceste dispoziții legale însă, Legea nr. 10/2001, pe care de altfel o și invocă reclamanta în susținerea acțiunii sale, cuprinde dispoziții derogatorii. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 alin.3 din acest act normativ, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. Potrivit cererii depusă în copie la dosarul cauzei, fila 46 din dosarul de fond, tribunalul retine că a solicitat restituirea în natură a imobilului încă din data de 14.09.1992, cererea sa fiind înregistrată sub nr.3626/21.
Ulterior, la data de 09.05.1996, acesta a formulat și în justiție o acțiune în revendicare cu privire la același imobil. Prin decizia civilă nr.2361 din 23.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunea sa a fost respinsă definitiv și irevocabil. Potrivit dispozițiilor ar.t 46 alin.3 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. 1 din aceeași lege curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. În aceste condiții, apelanta reclamantă, în calitate de moștenitoare a soțului său, decedat în cursul procesului, a formulat notificarea nr.164/27.02.2006 privind restituirea în natură a imobilului, invocând dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 4 alin. 3, art. 22 alin. 1 și art. 46 alin. 3 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată.
Prin decizia civilă nr. 1123/24.09.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată și critica referitoare la faptul că, instanța de fond a reținut că există autoritate de lucru judecat în privința lipsei calității procesuale active a defunctului, motivată de faptul că nu s-a făcut dovada că acesta ar fi acceptat în termen succesiunea după defunctul său tată. Față de această împrejurare, s-a apreciat că nici reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă, deoarece nu putea moșteni de la soțul său alte drepturi decât cele existente în patrimoniul acestuia la data decesului.
Tribunalul a înlăturat însă aceste susțineri, reținând că, pe de-o parte, că autoritatea de lucru judecat vizează fondul dreptului pretins printr-o acțiune, iar, pe de altă parte, calitatea procesuală a părții a fost analizată într-o acțiune având ca obiect revendicare, și nu a fost analizată în raport cu dispozițiile legale derogatorii cuprinse în art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei civile nr.1123/24.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr.9700/13.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, ca fiind temeinic și legal pronunțată.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul apreciază că reclamanta nu are calitate procesuală activă în prezentul litigiu întrucât prin sentința civilă nr. 1946/20.12.2001 pronunțată de Tribunalul București secția a IV a civilă, irevocabilă s-a statuat că autorul său, este străin de succesiunea tatălui său, prin neacceptarea acesteia în termenul prevăzut de lege. În mod corect, instanța de fond a acordat preferabilitate hotărârii judecătorești, și nu certificatului de moștenitor nr. 96/2006, întrucât există autoritate de lucru judecat și problema de drept dezlegată de instanță nu mai poate fi repusă în discuție.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de și menținerii sentinței civile nr. 9700/2006 a Judecătoriei sectorului 2 ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
În primul rând, în mod corect a reținut instanța de fond că există autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 1946/201.12.2001 pronunțată de Tribunalul București secția a IV a civilă, irevocabilă prin decizia nr. 2361/23.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că autorul reclamantei, este străin de succesiunea defunctului său tată, prin neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de art. 700. civil.
Pe de altă parte, nici în raport de dispozițiile legii 10/2001, intimata - reclamanta nu are calitate procesuală activă în speță, greșit reținând instanța de apel contrariul.
Astfel, potrivit alin. 3 al art. 4 din legea 10/2001 succesibilii care, după data de 6.03.1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Prin urmare, alin. 3 stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii, fiind introdusă noțiunea de "succesibil", care diferă de cea de moștenitor. În consecință, legiuitorul a făcut o diferențiere între cei care sunt moștenitori prin acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege( autorul reclamantei nefiind în această situație, conform celor reținute prin hotărâre irevocabilă) și cei care au doar vocație succesorală, iar prin cererea de restituire sunt repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii.
Ori, în speță, reclamanta nu are vocație succesorală la succesiunea defunctului său socru, întrucât nici o dispoziție legală nu îi conferă dreptul de a succede la moștenirea defunctului, pentru a fi repusă, conform legii 10/2001 în termenul de acceptare a succesiunii, urmare cererii sale formulată în baza legii 10/2001. Este real că defunctul său soț ar fi putut beneficia de aceste prevederi favorabile, dar ar fi fost necesar ca el personal să depună cererea formulată în baza legii 10/2001, prin această cerere fiind repus în termen, ceea ce nu a fost posibil întrucât la momentul intrării în vigoare a legii 10/2001 era decedat.
Prin urmare, dacă autorul reclamantei ar fi formulat notificarea personal, conform dispozițiilor legii 10/2001 ar fi fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la imobilul în litigiu, drept ce i s-ar fi transmis reclamantei, în calitatea sa de moștenitoare a defunctului său soț. Ori, în speță, reclamanta a formulat ea cererea în baza legii 10/2001, ea neavând, potrivit legii, vocație succesorală proprie la succesiunea defunctului său socru, situație în care nici conform legii 10/2001 nu are calitate procesuală activă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312. pr. civ. curtea, în majoritate admite recursul, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 9700/2006 a Judecătoriei sectorului 2 B ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva deciziei civile nr.1123/24.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, intimații-pârâți, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.9700/12.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, Municipiul B prin Primarul General și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.06.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./06.07.2009/
- Secția a IV-a Civ. -;;
Jud. Sectorului 2. - Civ. -
OPINIE SEPARATĂ
În sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 13814 Judecătoriei Sectorului 2 B, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2361/23.03.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, soțul reclamantei, defunctul nu a acceptat în termen succesiunea tatălui său, fostul proprietar al imobilului situat în B,-, fostă str. - -, dar apreciez că în mod corect instanța de apel a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei în cauza de față, raportat la circumstanțele concrete ale speței.
Astfel, acțiunea în revendicare a imobilului situat în-, soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 2361/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost promovată la data de 9 mai 1996 de către defunctul. Acesta a decedat pe parcursul procesului, acțiunea fiind continuată de soția supraviețuitoare, reclamanta ().
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.3 din Legea nr.10/2001 "În cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare, prevăzut de art.22 alin.1, curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești".
Prin urmare, autorul reclamantei era îndreptățit să solicite despăgubirile prevăzute de Legea nr.10/2001 în condițiile art.4.
Cum acesta a decedat pe parcursul soluționării cererii de revendicare, rezultă că reclamanta, care a preluat calitatea sa procesuală activă în acest proces, era îndreptățită ca în numele acestuia, să solicite măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
PREȘEDINTE,
- -
Tehnodact.
2 ex./10.07.2009
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
