Anulare act. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1102
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 649 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata pârâtă și intimatul pârât asistat de avocat, lipsind recurenta reclamantă și intimații pârâți, .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Intimata pârâtă depune înscrisuri emise de o agenție imobiliară reprezentând ofertă de preț privind imobilele din Comuna, o adeverință eliberată de Primăria privind valoarea terenului și concluzii scrise pentru recurenta reclamantă.
Avocat, pentru intimatul pârât, invocă excepția inadmisibilității recursului având în vedere că recursul a fost declarat împotriva unei decizii irevocabile.
Instanța unind excepția cu fondul acordă cuvântul părților.
Intimata pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat iar cu privire la excepția invocată lasă la aprecierea instanței.
Avocat, pentru intimatul pârât, susține că în mod corect Tribunalul Olta calificat calea de atac ca fiind recursul și nu apelul. Pune concluzii de admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 345 din data de 20 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosarul civil nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților, privind constatarea nulității convenției de vânzare cumpărare.
S-a luat act că reclamanta renunță la precizarea din 17.09.2008 prin care a solicitat desființare înscrisului sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr.21/12.09.2005
S-a constatat nulitatea parțială absolută a convenției de vânzare cumpărare încheiată între defunctul și pârâtul, în calitate de vânzători și pârâtul, în calitate de cumpărător, la data de 15.05.2005, cu privire la cele 4 camere cu sală, construite în timpul căsătoriei de reclamantă și defunctul, care sunt materializate într-o construcție distinctă, situată paralel cu casa de locuit cu 3 camere, precum și cu privire la următoarele anexe: pătul din lemn și grajd cu pătul deasupra.
S-a menținut convenția de vânzare cumpărare încheiată între, și la data de 15.05.2005 cu privire la casa de locuit compusă din trei camere, baie și hol, bun propriu al vânzătorului, dobândit prin moștenire conform testamentului nr. 3475/02.11.1981, precum și cu privire la suprafețele de teren din intravilanul și extravilanul comunei sat, proprietatea vânzătorului conform TP nr.27868/55/27.06.1995.
S-a luat act că pârâtul renunță la cererea reconvențională formulată la data de 05.11.2008.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul, ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 710 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței la nr. 1799/C/16.05.2006, reclamanta chemat in judecata pe pârâții, și solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctului, nulitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată între defunctul și pârâtul,și aducerea bunurilor ce au făcut obiectul convenției la masa partajabilă.
Prin sentința civilă nr. 2589/20.05.1996, Judecătoria Balșa admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul, și a fost respinsă acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 597/05.04.2007, prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, apreciindu-se că prima hotărâre nu cuprinde motivarea în fapt și în drept a soluției, instanța nepronunțându-se nici asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Cauza a fost reînregistrată pe rol Judecătoriei Balș sub nr-, iar la termenul din 17.09.2008, instanța de fond a dispus disjungerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a convenției de vânzare-cumpărare.
S-au formulat în acest dosar cereri reconvenționale de către pârâtul, prin care a solicitat instanței să se constate nulitatea cererii de deschidere a procedurii succesorale nr. 21/12.09.2005, dar și de pârâtul, care a solicitat să se constate nulitatea convenției de vânzare-cumpărare din 15.05.2005, încheiată între cei doi pârâți și autorul reclamantei, invocând eroarea în care s-a aflat la momentul semnării convenției și lipsa prețului.
În urma probatoriilor administrate, instanța de fond a reținut că la data de 15.05.2005, s-a încheiat actul sub semnătură privată între autorul (soțul reclamantei din prezenta cauză), și pârâtul, prin care s-au înstrăinat pârâtului, mai multe suprafețe de teren împreună cu o casă de locuit cu 8 camere.
Prin sentința civilă nr. 2139/28.09.2005, Judecătoria Balșa constatat valabilă convenția dintre părți și a statuat valabilitatea antecontractului prin care pârâtul din prezenta cauză a dobândit dreptul de proprietate asupra tuturor terenurilor, și nuda proprietate asupra construcției autorului, constatându-i-se un drept de habitație.
Recursul formulat de reclamanta din prezenta cauză și descendenții autorului, a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 250/09.02.2006.
A mai reținut prima instanță că la întocmirea antecontractului de vânzare-cumpărare ar fi lipsit consimțământul reclamantei și că în lipsa acestuia, autorul putea înstrăina valabil doar imobilul casă cu 3 camere, întrucât doar acesta făcea obiectul dreptului său de proprietate, în temeiul art. 34 lit. b Cod familie, pentru restul construcțiilor respectiv: garaj, pătul din lemn, grajd cu o anexă, apreciind prima instanță că exista un drept de proprietate în devălmășie al reclamantei din prezenta cauză împreună cu autorul vânzător.
Pentru aceste considerente, s-a constatat nulitatea parțială și absolută a convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 15.05.2005, între defunctul, pe de o parte, și pârâtul pe de altă parte, a fost menținută convenția de vânzare-cumpărare încheiată între autor și în calitate de vânzători, și pentru restul bunurilor ce au făcut obiectul acelorași convenții, respingându-se din aceste considerente cererea reconvențională a pârâtului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, recalificat de instanța de control judiciar ca recurs, pârâții - reclamanți, care nu și-a motivat cererea înlăuntrul termenului de recurs și, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul reclamant arată că între el, pe de o parte, și autorul reclamantei, și pârâtul, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, iar acțiunea formulată de acesta în justiție pentru constatarea calității de proprietar, a fost admisă de Judecătoria Balș prin sentința civilă nr. 2139/28.09.2005, devenită irevocabilă prin anularea recursului formulat de moștenitorii vânzătorului decedat în timpul procesului.
Recurentul a susținut că prima instanță în rejudecare nu a avut în vedere hotărârea irevocabilă invocată, și nici excepția de autoritate de lucru judecat asupra căreia era obligată să se pronunțe, având în vedere considerentele deciziei civile nr. 597/05.04.2007.
A mai arătat recurentul printr-un alt argument că este cumpărător de bună credință și potrivit art. 1337 Cod civil, vânzătorii (în speță, soțul decedat al reclamantei, ale cărui bunuri s-au solicitat a se partaja prin capătul de cerere disjuns și recurentul pârât ) aveau obligația să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, iar în cazul în care vânzătorul a decedat, obligația se transmite moștenitorilor acestuia, ceea ce înseamnă că intimata reclamantă are această obligație.
În plus, a susținut în același timp că achiziționând imobilul de la vânzători în baza actelor emise de Primăria comunei, a achitat prețul în totalitate, și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară și a intrat în posesia imobilului, astfel că dreptul său de proprietate confirmat printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate face obiectul unei alte judecăți.
Intimata recurentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
A susținut intimata că în cauză vânzarea tuturor bunurilor imobile de pe terenul proprietatea autorului său fără mandatul său expres este lovită de nulitate absolută și parțială, având în vedere faptul că la imobilele înstrăinate s-au făcut îmbunătățiri, iar excepția autorității lucrului judecat nu este operantă în cauza de față, deoarece lipsește tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Tot nefondate sunt, a apreciat intimata, și susținerile reclamantului referitoare la buna sa credință, precum și la obligația de garanție pentru evicțiune și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.649 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a constatat nul recursul pârâtului .
S-a admis recursul declarat de recurentul pârât, împotriva sentinței civile nr. 345 din data de 20 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimați pârâți, și s- modificat sentința în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligată intimata reclamantă și recurentul pârât la 2300 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs către recurentul pârât.
Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs reclamanta, care a susținut motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.1 Cod pr.civ, în sensul că instanța care a pronunțat hotărârea recurată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că Tribunalul trebuia să califice calea de atac ca apel, și să o soluționeze în complet de doi judecători, având în vedere obiectul acțiunii, și evaluarea patrimonială a acestuia, ce depășește 1 miliard lei vechi.
Recurenta a mai susținut că în dispozitivul sentinței civile a Judecătoriei Balșs -a menționat calea de atac ca fiind apelul, iar recalificarea acesteia ca recurs s-a făcut de instanța de control judiciar fără ca această împrejurare să fi fost pusă în discuția părților.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului, și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru,timbru judiciar, adresa nr. 2529/9.10.2009 emisă de Primăria com., ofertă de preț pentru construcția din litigiu,concluzii scrise.
Recursul este fondat.
Conform principiului legalității căilor de atac, calificarea juridică a acestora este dată de lege, și nu de către judecător.
Potrivit deciziei nr. 32 /9.06.2008, pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin.3 Cod pr. civ. dispozițiile art.1 pct.1,art.2 pct.1 lit.a și b și art. 2821alin.1 Cod pr.civ. se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea nulității sau anularea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.
În acest context, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art.2821alin.1 Cod pr. civ. pentru evaluarea patrimonială a obiectului litigiului, este necesar ca instanța, în baza rolului activ reglementat de art. 129 alin.4 Cod pr.civ. să ceară reclamantului să menționeze valoarea obiectului acțiunii, potrivit art. 112 pct.3 Cod pr. civ, în raport de acest element urmând a se determina atât competența materială, cât și calea de atac.
Deși în cauză prețuirea reclamantului cu privire la obiectul cererii era posibilă, niciuna dintre instanțe nu s-a preocupat să lămurească acest aspect, iar în plus, Tribunalul a apreciat, în absența oricăror elemente și fără o dezbatere contradictorie care să permită părților să își expună punctele de vedere relativ la această împrejurare, că valoarea bunurilor imobile ce au făcut obiectul contractelor a căror nulitate s-a solicitat se situează sub limita de 1 miliard lei vechi, și că astfel sunt aplicabile dispozițiile art.2821alin.1 Cod pr. civ. iar sentința Judecătoriei este susceptibilă de recurs, și a soluționat calea de atac cu această calificare.
Curtea constată că hotărârea recurată nu cuprinde arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, sub aspectul calificării căii de atac, potrivit art. 261 pct.5 Cod pr.civ, și cum obiectul prezentului recurs îl constituie tocmai această problemă de drept, se află în imposibilitate de a exercita controlul judiciar sub acest aspect.
Față de considerentele care preced, văzând și prevederile art. 312 pct.5 Cod pr. civ. se va admite recursul, se va casa decizia Tribunalului, și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, Tribunalul va solicita reclamantei să precizeze valoarea obiectului litigiului, și în raport de acest element, va stabili incidența dispozițiilor art. 2821alin.1 Cod pr. civ. după cum evaluarea se situează sub sau peste limita de 1 miliard lei vechi, calificând în mod corespunzător calea de atac fie ca apel, fie ca recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 649 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009, la sediul Curții de APEL CRAIOVA.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/4 ex./26.10.2009
Gh.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
