Anulare act. Decizia 1125/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1125/
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de către reclamanții - Internațional C, - SRL C, - Com SRL C, - Oltenia SRL C, - SRL C și intervenienta Agenția Domeniilor Statului B împotriva deciziei civile nr.356 din 15.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 2605/2004 în contradictoriu cu pârâți intimați, și, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor din C, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor din C, având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate.
Procedura de citare legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședinței publice din 6 noiembrie 2008, și care face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 13 noiembrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Constanța la 25.11.2003 reclamantele - Internațional -, - SRL, SRL, - Com SRL, - Oltenia au chemat în judecată pârâții Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1675/ 23.10.2003 privind suprafața de 4,5 ha teren.
În considerentele cererii de chemare în judecată s-a arătat că persoanelor fizice pârâte li s-a stabilit calitatea de acționari la - -, în temeiul Legii nr. 18/1991, iar ulterior aceștia au devenit locatori la aceiași unitate. Prin Hotărârea nr. 203/2000 a Comisiei Județene s-a stabilit punerea în posesie a acționarilor de la -. În anul 2001, în procedura executării silite a - - demarată de către AVAB B, serele și instalațiile aferente au fost scoase la licitație publică și au fost adjudecate de către societățile reclamante. La data de 29 iunie 2001 intrat în vigoare OUG nr.102/2001 potrivit cu care terenurile pe care se afla construite sere nu au putut fi restituite.
La 23.08.2001 prin Hotărârea nr.427 a Comisiei Județene s-a dispus anularea parțială a procesului verbal nr. 120/2000, prin care s-a preluat de către Comisia Locală suprafața de 54 ha de la - -,și a rămas valabil doar pentru 8,2 ha. La data de 7.11.2001 - predat suprafața de 45,8 ha către ADS B care a arendat societății comerciale reclamante terenul de sub sere. În anul 2003 contractele de arendă s-au transformat în contracte de concesiune pe o perioadă de 49 de ani. Pe parcursul timpului între părți s-au mai derulat și alte procese nefinalizate încă.
În drept reclamantele au invocat, ca motiv de nulitate, frauda la lege în sensul că s-au încălcat mai multe dispoziții legale și anume: art.36 din Legea nr. 18/1991 art.8 din Legea 1/2000, art.6 din Legea 1/2000, art.4/1 din Legea 1/2000. Totodată s-au invocat și prevederile art. III din Legea 169/1997 și art.966 și urm. din Cod civil.
În apărare Comisia Locală de Fond Funciar a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Agenția Domeniilor Statului a formulat, în contradictoriu cu părțile în proces, cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași titlu de proprietate. A susținut că emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 7259 din 13.07.2004 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. 12882/2003 a fost admisă acțiunea reclamantelor - Internațional -, - SRL, - Com SRL, Oltenia, - SRL și a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Agenția Domeniilor Statului.
S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1675/2003 emis de Comisia Județeană C pentru stabilirea Dreptului Privată asupra, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, iar prin decizia civilă nr. 407/3.06.2005 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâților a anulat sentința civilă a Judecătoriei Constanța și a reținut cauza spre rejudecare în fond.
În rejudecare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și intervenientei și a lipsei interesului în promovarea atât a acțiunii principale cât și cererii de intervenție în interes propriu.
Prin încheierea din 19.09.2005 instanța a respins excepțiile.
Procedând la soluționarea în fond a cauzei, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri și a încuviințat proba cu expertiza tehnică de specialitate, probă din care ulterior reclamantele au fost decăzute, în condițiile art.170 Cod pr.civilă. Totuși reclamantele au depus la dosar în condițiile art. 4 din Titlul XIII a 247/2005 un raport de expertiză topografică extrajudiciară.
Prin decizia civilă nr. 356 din 15.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 2605/2004 s-a respins acțiunea formulată de reclamantele - Internațional -, - SRL, - Com SRL, Oltenia, - SRL în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C, - moștenitorul lui - prin mandatar, prin mandatar, prin mandatar și și cu intervenienta în interes alăturat Agenția Domeniilor Statului
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Agenția Domeniilor Statului, ca nefondată și obligat reclamantele la plata sumei de 6975 Ron către pârâtul, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Constanțaa reținut că pârâții persoane fizice au formulat în anul 1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, rămasă de pe urma defunctului. Întrucât terenul individualizat în titlul de proprietate al autorului se afla în posesia unei instituții publice (împrejurare recunoscută expres de pârâta și susținută de raportul de expertiză topografică extrajudiciară), moștenitorilor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în natură, pentru suprafața de 5000 mp, iar pentru restul de 4,5 ha teren li s-a stabilit calitatea de acționari la reclamanta - -, prin decizia nr.78/25.03.1992 și dec.nr.10537/21.12.1992 a Comisiei Județene pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului. Ulterior aceștia au devenit locatari la - - în temeiul contractului de locațiune nr. 242/26.02.1998.
Comisia Locală de Fond Funciar Cap reluat, prin procesul verbal nr.480/ 23.02.2000, de la - - o suprafață de 54 ha teren în vederea punerii în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate. Potrivit acestui act, 45,8 ha teren era acoperit de sere iar restul de 5,2 ha teren era liber. Ulterior, prin Hotărârea nr. 427/23.08.2004 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate s-a dispus anularea parțială a procesului verbal nr. 80/2000 acesta rămânând valabil doar pentru suprafața de 8,2 ha teren, însă prin sentința civilă nr.790/2003 a Judecătoriei Constanța rămasă irevocabilă prin decizia nr.467/2005 a Tribunalului Constanța, Hotărârea nr. 427/2001 a fost anulată, iar procesul verbal nr. 80 fost constatat valabil.
La 5.07.2001 pârâții, persoane fizice au fost puși în posesie ( prin încheierea procesului verbal de punere în posesie) pentru suprafața de 4,5 ha iar la 23.10.2003 s- emis titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat prin acțiune.
Ca urmare a declanșării procedurii falimentului Societății Comerciale -, AVAB Bas cos la licitație construcțiile aflate pe terenurile ce făceau obiectul concesiunii și ulterior ce făceau obiectul dreptului de proprietate al pârâtelor persoane fizice.
În octombrie 2003 Agenția Domeniilor Statului a concesionat către societățile comerciale reclamante și terenul aferent construcțiilor pentru o perioadă de 49 de ani.
La punctul 2.4 din contractele de concesiune s-a stipulat o clauză potrivit căreia, în situația în care suprafața de teren concesionată va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în temeiul unor acte normative sau hotărâri judecătorești, se va diminua în mod corespunzător și suprafața de teren din contractul de concesiune.
Argumentele aduse de reclamante în sprijinul soluției de respingere a acțiunii au fost următoarele:
Pârâții nu au deținut niciodată teren în perimetru - -, iar locația terenului menționat în titlul de proprietate al autorului a fost situat în cu totul în altă parte și anume în zona.
Pârâții persoane fizice nu au contestat reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, lucru posibil raportat la prevederile art. 14 alin.2 din Legea 18/1991 conform cu care atribuirea efectivă a terenurilor se face în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății.
Pe terenul asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâților se aflau sere în funcțiune fapt ce a încălcat prevederile art. 4 /1 din Legea 1/2000 modificată prin OUG 102/2001.
Acestor argumente, Tribunalul Constanța le - opus următorul raționament: reclamantele nu au dovedit că pe suprafața de 4,5 ha, ce face obiectul titlului de proprietate a cărei anulare s-a cerut, așa cum fost delimitat în actul de proprietate, se aflau efectiv sere. În acest sens raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de ing. nu a făcut nici o referire la titlul din speță, ci privește în ansamblu întreaga suprafață de teren a locatarilor,iar raportul de expertiză extrajudiciară, întocmit de inginer, se referă la un alt titlu de proprietate respectiv la titlul de proprietate nr.1665/2003.
S-a mai reținut că există o hotărâre judecătorească și anume sentința civilă nr. 790 Judecătoriei Constanța, intrată în puterea lucrului judecat prin decizia nr. 467/2005, care a stabilit că pe suprafața de teren ce urma să fie puși în posesie locatorii - -, anume pârâții persoane fizice, nu se aflau sere în funcțiune.
Apoi, din dosarul de prezentare al ofertei de vânzare a - -, întocmit de Ministerul Agriculturii a rezultat că această societate comercială și-a încheiat activitatea de producție în anul 2000 astfel că s-a procedat la derularea procedurilor de punere în posesie a locatorilor, deoarece nu mai era nici un impediment față de situația reală a serelor de pe teren.
Conform prevederilor art. 4/1, introduse prin OUG nr. 102/2001, (care au intrat în vigoare la momentul în care procedura prevăzută de dispozițiile Legii 18/1991 pentru reconstituire dreptului de proprietate era aproape finalizată), s-au efectuat delimitările de teren cu părțile interesate, convocate pentru punerea în posesie, astfel că în acest stadiu al parcurgerii procedurii, dispozițiile legii noi nu puteau retroactiva.
Reclamantele, societăți comerciale, au cunoscut situația juridică a acestora, faptul că la momentul adjudecării construcțiilor aparținând - - cât și la momentul concesionării terenului aferent construcțiilor, existau legal încheiate contracte de locațiune, împrejurare ce a reieșit atât din oferta de vânzare cât și din clauza stipulată la punctul 2.4 din contractele de concesiune.
Faptul că ulterior serele au redevenit funcționale prin investiții ale proprietarilor a fost considerat de tribunal ca lipsite de relevanță față de momentul emiterii titlului de proprietate și cunoașterea situației juridice a terenului de către adjudecatari.
Referitor la invocarea de către reclamante încălcării prevederilor art. III lit. a și b din Legea nr.169/1997, aceiași instanță a reținut că reclamantele nu au contestat îndreptățirea persoanelor fizice din speță la reconstituirea dreptului de proprietate ci doar aspecte referitoare la amplasamentul terenului, iar dispozițiile cuprinse în lit. și din art. III din Legea nr. 169/1997 se referă la actele de constituire nicidecum la reconstituire, context în care nu au aplicabilitate în speța de față.
Mai mult, procesele verbale de punere în posesie au fost semnate de locatori, împrejurare ce reiese chiar din verificarea înscrisului depus la fila 40 - vol. II dosar.
În fine instanța a apreciat că Legea nr. 18/1991 așa cum fost completată cu art. III din Legea nr. 169/1997 prevede în mod expres cauzele de nulitate absolută titlului de proprietate emis în procedura reglementată de această lege specială, ori în speță motivele invocate de reclamante nu se încadrează în cele enumerate de lege.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Agenția Domeniilor Statului B, instanța a stabilit că Hotărârea nr.427/2001 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, prin care s-a anulat parțial procesul verbal nr.80/2000 în baza căruia se preluase, de către Comisia Locală de Fond Funciar C, suprafața de 54 ha teren de la - -, a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Ori potrivit principiilor efectelor nulității actului juridic, nulitatea operează retroactiv și conduce la desființarea tuturor actelor subsecvente în baza actului principal declarat nul.
Prin urmare protocolul de preluare, de către ADS de la - -, a respectivei suprafețe de teren nu își mai poate produce efectul atâta vreme cât pentru această suprafață - - nu mai justifica un titlu și terenul se afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar
Ca urmare, Tribunalul Constanțaa respins acțiunea principală cât și cererea de intervenție, ca nefondate.
Împotriva, deciziei civile nr.356 din 15.05.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 2605/2004, în termen legal au declarat recurs reclamanții - Internațional -, - Com SRL, - SRL, - SRL C, - Oltenia SRL și intervenienta Agenția Domeniilor Statului criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantele - Internațional -, - Com SRL, - SRL, - SRL C și - Oltenia SRL au susținut că hotărârea Tribunalului Constanța este greșită pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă constând în aceea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii; de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă constând în aceea că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și de art.304 pct.9 Cod procedură civilă constând în aceea că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
S-a arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii în condițiile în care respingerea acțiunii nu are la bază analiza motivelor de nelegalitate invocate cu privire la mai multe acte care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate se cere.
Că, hotărârea se bazează pe interpretarea greșită de către instanță a actului juridic dedus judecății, nu în baza textelor de lege în vigoare, ci în baza unor hârtii fără valoare juridică sau mai grav, potrivit interpretării sui generis a părților care s-au văzut " împroprietăriți" contrar legii, considerentele instanței fiind preluate "ad literam" din notele scrise ale pârâților.
Hotărârea este lipsită de temei legal contravenind prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii 169/1997, OUG 198/199. Legii 268/2001, OUG 102/2001, Legii 400/2002, în condițiile în care titlul de proprietate a cărui nulitate s-a cerut a fost emis pentru alte amplasamente decât cele indicate de pârâți prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenuri cu privire la care exista o interdicție legală de reconstituire a dreptului de proprietate privată fiind ocupate cu sere în funcțiune și mai ales cu privire la terenuri pentru care exista intabulat dreptul de proprietate al statului și de administrare al ADS, precum și dreptul de proprietate al reclamantelor asupra construcțiilor sere edificate pe aceste terenuri.
Se arată că la momentul emiterii titlului, terenul aflat în proprietatea privată statului nu se afla legal la dispoziția Comisiei Locale C care întocmit dosarul întrucât i-a fost predat în mod fraudulos de către o persoană care nu putea legal dispune de acesta și care nu a fost împuternicită în acest sens. Procesul verbal nu a fost niciodată validat de către Comisia Județeană și deci nu produs efecte juridice, în primul rând pentru că a fost încheiat de către o persoană care nu era legal abilitată să procedeze la predarea terenului.
În al doilea rând contravenea prevederilor OUG 198/1999, și ulterior Legii 268/2001, acte normative care atestau dreptul de proprietate al Statului asupra terenurilor aflate în folosința societăților comerciale cu profil agricol și dreptul de administrare al Agenției Domeniilor Statului, astfel încât singura entitate juridică abilitată prin lege să dispună de aceste terenuri era ADS.
Cu atât mai mult reiese necesitatea validării de către Comisia Județeană a oricărui act vizând transferul unor terenuri către Comisiile Locale de Fond Funciar care este confirmată prin Decizia acesteia nr. 427/2001 care ulterior a fost anulată de către instanțele judecătorești, fără a fi înlocuită de o altă decizie care să valideze respectivul proces verbal, astfel încât respectivul înscris nu putea produce legal consecințe juridice.
La data emiterii titlului de proprietate a cărei nulitate s-a solicitat Statul Român era înscris în Cartea Funciară a localității ca proprietar tabular asupra terenurilor respective, împreună cu dreptul de administrare al ADS, iar societățile comerciale reclamante erau înscrise ca proprietari tabulari ai construcțiilor edificate pe acele terenuri.
Raportul de expertiză topografică extrajudiciară a precizat că terenurile indicate în titlurile originale de proprietate ale pârâților nu se aflau în perimetrul fostei - - C. Afirmațiile de la fila 391 vol.II contravin cererii inițiale a autorului pârâților, aflată la filele 113-115 dosar fond, în care aceasta a indicat că terenurile ce i-au aparținut dobândite prin titlul definitiv de proprietate nr. - eliberat la B la 24.12.1942 au fost situate în zona suburbiei situată în nordul Municipiului C, în timp ce actualul amplasament este în sud în condițiile în care moștenitorii aveau la data predării terenurilor vârstă care nu le permitea să-și amintească adevăratul amplasament al terenurilor, pentru a contrazice precizările autorului lor.
Terenurile care au aparținut - - C, aflate actualmente în folosința societăților reclamante, nu au fost niciodată proprietate privată și deci nu se justifică legal atribuirea acestora către persoane fizice. În acest sens la dosarul cauzei se află depusă adresa nr.2244/2.07.1997 a Oficiului de cadastru și Organizarea Teritoriului C care atestă că terenurile pe care s-au construit serele, au aparținut fostei Întreprinderi de C, devenită - -, sunt foste izlazuri comunale, fiind deci proprietate publică de interes local, iar potrivit art.11 din Legea nr.213/1998 bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, nu pot fi înstrăinate, executate silit sau dobândite prin posesie de bună credință actele încheiate cu încălcarea regimului juridic al bunurilor din domeniul public fiind lovite de nulitate absolută, astfel încât pârâții nu puteau legal îndeplini condițiile cerute de textul art.36 din Legea nr.18/1991 în redactarea inițială pentru a dobândi calitatea de acționari și ulterior de locatori invocând că terenurile ce le-au aparținut se află în perimetru - -.
Instanța a interpretat de asemenea în manieră proprie, conținutul raportului de Expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic agricol Dr. în condițiile în care expertul a precizat că atât înaintea emiterii Titlurilor de proprietate, cât și la momentul emiterii titlurilor, existau 45,5 Ha construcții permanente cu sere industriale, cât și construcții aferente acestor sere.
Preluarea a raportului de expertiză extrajudiciară în condițiile în care s-a invocat nulitatea acestuia ca efect al necompetenței profesionale determinate de lipsa pregătirii de specialitate a acestuia în domeniul agricol, a dovedit nelegalitatea hotărârii pronunțate. S-a precizat că expertul avea specialitatea de îmbunătățiri funciare în timp ce construcția și exploatarea serelor face obiectul horticulturii, studiată ca materie distinctă în cadrul de învățământ cu profil agricol, astfel încât acest expert nu se putea pronunța legal cu privire la un domeniu pentru care nu avea pregătirea necesară.
Existența serelor în funcțiune este confirmată și prin procesul verbal de constatare din 23.07.2002 Nota Ministerului Agriculturii Corpul de Control al Ministerului nr. 46055/10.03.2003 înscrisuri cu privire la care instanța nu a făcut nici o referire deși sunt întocmite cu participarea unor specialiști în domeniul agriculturii din instituții publice legal abilitate în domeniul agricol.
Procese verbale de punere în posesie invocate de către instanță, reprezintă un simplu înscris cu privire la care s-a invocat, pe cale incidentă, caracterul de fals al acestora în condițiile în care nici pârâta Comisia Locală de Fond Funciar și nici pârâtele persoane fizice nu au avut niciodată posesia terenului, aflat permanent în posesia societății - și ulterior a societăților comerciale reclamante.
Lipsa posesiei este confirmată și prin acțiunea în justiție care a făcut obiectul dosarului nr.14530/2001 al Judecătoriei Constanța, soluționat prin sentința civilă nr.5820/18.03.2002 rămasă irevocabilă, care a avut ca obiect obligarea Comisiei județene la emiterea titlurilor de proprietate și a Comisiei Locale la punerea în posesie. Acțiunea a fost formulată de mai multe persoane fizice printre care și pârâții din cauză, cererea a fost respinsă, iar acțiunea nu este justificată daca într-adevăr ar fi fost realizată punerea în posesie la 5.07.2001. Punerea în posesie a persoanelor fizice nu a fost realizată niciodată pentru simplul motiv că nici unul din semnatarii respectivului proces verbal nu a avut niciodată posesia, astfel încât respectivul document este nereal.
Interdicția legală de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe care se află amplasate sere a fost introdusă prin art. 4 indice 1 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificată prin OUG 102/27.06.2001 aprobată prin Legea nr.400/2002 unde se prevede expres că terenurile pe care sunt amplasate sere nu se restituie foștilor proprietari. Acestea în condițiile în care fostul proprietar al terenurilor pe care se afla serele este Statul Român și nu persoane fizice.
Interdicția legală a intervenit deci cu peste doi ani înainte de emiterea titlurilor de proprietate a căror anulare s-a cerut.
De asemenea titlurile de proprietate emise pe terenul - - în anul 2003 încălcat prevederile art. 3 alin.3 și art. 7 alin.7 din Legea nr. 268/2001 ale art. 9 din HG 626/2001 și ale art. 44 din HG 1172/2001 care prevedeau că, pentru a emite titluri pe teren este necesar ca terenul să fie preluat de la ADS prin protocol. Pe lângă dispozițiile legale menționate la punctele anterioare mai sunt încălcate dispozițiile art. 8 din legea nr. 1/2000 modificată prin OUG nr.102/2001, aprobată prin Legea 400/2002 care interziceau reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile ocupate de sere.
Pârâta - Oltenia a criticat hotărârea tribunalului pe motiv că, prin încheierea din 31.03.2006 instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant al avocaților ce reprezentau ADS în cauză, situație în care la acel termen era lipsă de procedură cu partea, nefiind legal citată.
Arată că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent se vor declara nule.
S-a mai invocat și motivul prevăzut la art. 304 pct.7 Cod pr.civilă "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii". Recurenta a apreciat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii întrucât instanța a făcut referire în motivarea hotărârii atacate la dispoziții legale care nu au aplicabilitate în speță.
Mai mult emiterea deciziilor de acționar s-a făcut în temeiul și în conformitate cu prevederile Legii 46 din 1992, privind stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor fizice care dețin acțiuni, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, iar această lege prevede expres, la art. 4 coroborat cu art. 2 alin. 2-4 că persoanele fizice pot dobândi calitatea de acționar, prin decizie emisă de comisia județeană.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă " când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" recurenta arată că afirmațiile instanței, potrivit cărora era posibilă reconstituirea dreptului de proprietate al intimaților pârâți raportat la prevederile art. 14 alin.2 din Legea nr. 18/1991 în vigoare la momentul stabilirii calității de acționar, sunt nelegale.
La momentul emiterii deciziilor de acționar Legea 18/1991 nu avea la art. 14 conținutul invocat de instanță în hotărâre, motiv pentru care s-a solicitat a se observa că hotărârea instanței de apel este profund nelegală și netemeinică.
A susținut că legea este de strictă interpretare, iar interpretarea prin extindere făcută de instanța de apel este nelegală și abuzivă. De vreme ce textul de lege se referea strict la terenurile aflate în perimetru fostelor cooperative agricole de producție, și nu neapărat pe vechiul amplasament, instanța de apel a interpretat că legea permite emiterea deciziilor de acționar pentru terenuri existente la un institut de cercetare, la o societate comercială pe acțiuni, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament la această societate.
Instanța de apel a căutat argumente pentru a răsturna dovezile făcute de ADS și de către reclamanți folosind inclusiv hotărâri judecătorești care nu erau opozabile părților în litigiu.
Prin urmare, titlul de proprietate atacat în prezenta cauză este lovit de nulitate absolută potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, care pot fi invocate și în litigiile în curs, întrucât titlul a fost emis pe alt amplasament, aspect necontestat nici de intimații persoane fizice nici de comisiile de fond funciar și recunoscut expres chiar de instanță.
Prin urmare s-a apreciat că procesele verbale de punere în posesie au fost antedatate, susținerile părților cum că acestea ar fi fost întocmite efectiv în data de 5.07.2001, fiind contrazise de hotărârea judecătorească pronunțată ca urmare a cererii lor.
Or, Legea nr.18/1991 în forma inițială și modificată Legea 1/2000 precum și normele de aplicare la acestea, nu conțin nici un text care să facă referire la un proces verbal de predare -primire încheiat între deținătorul precar al terenului - - și Comisia Locală de Fond Funciar
Terenul - - fusese declarat ca aparținând patrimoniului ADS prin OUG nr. 198/1999 anterior semnării procesului verbal de predare -primire nr. 80/2000 nici Comisia Locală C și nici - - neputând modifica legea printr-un act încheiat între cele două.
În temeiul dispozițiilor legale imperative ADS nu a recunoscut niciodată valabilitatea procesului -verbal de predare primire 80/2000 încheiat prin fraudă la lege impozabil și lipsit de efecte juridice.
Se mai arată că în mod nelegal instanța a admis ca probe, înscrisuri depuse în copie necertificată, contrar dispozițiilor art.112 și art.114 Cod procedură civilă, care impun părților depunerea înscrisurilor în copie certificată pentru conformitate cu originalul. Mai mult, instanța avea obligația să verifice îndeplinirea de către parte a acestei cerințe sub sancțiunea neluării lor în seamă putând acorda chiar termen în acest sens.
Prin urmare s-a solicitat să se observe că, la emiterea titlului de proprietate atacat, instanța a încălcat dispozițiile imperative ale legilor care reglementează materia fondului funciar emițând titlul de proprietate atacat, pe un alt amplasament decât cel vechi, care nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată conform Legii nr. 18/1991, suprafața de teren pe care existau sere în funcțiune reprezentând investiții aflate în patrimoniul unor persoane private.
Recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului se referă la faptul că instanța a admis lipsa calității de reprezentat a avocaților ce reprezentau ADS în cauză, situație în care la termenul din 31.03.2006 era lipsă de procedură cu ADS nefiind legal citată.
S-a invocat motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă "când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art.105 alin.2 Cod pr.civilă.
Potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. ADS fost vătămată prin neasigurarea legalei citări și reprezentări la termenul la care s-au administrat probe, respectiv 31.03.2006 când instanța a refuzat amânarea cauzei la cererea altor părți pentru ca ADS să fie legal citată.
Potrivit art. 107 Cod procedură civilă președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. ADS a lipsit la termenul din 31.03.2006 în urma admiterii excepției lipsei calității de reprezentant, instanța a avut obligația prevăzută de lege sub sancțiunea nulității să amâne judecata pentru ca ADS să fie citată și să poată fi reprezentată în cauză în mod legal.
O altă critică adusă hotărârii se referă la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă " când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Se arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată la dispoziții legale care nu au aplicabilitate în speța de față; la momentul stabilirii calității de acționar, pârâților nu li se putea reconstitui dreptul de proprietate pe același amplasament, terenul fiind situat în perimetrul unui institut de cercetare.
Mai mult, emiterea deciziilor de acționar s-a făcut în temeiul și în conformitate cu prevederile Legii 46 din 14 mai 1992 privind stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor fizice care dețin acțiuni în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, iar această lege prevede expres, la art. 4 coroborat cu art.2 alin.2 - 4, că persoanele fizice pot dobândi calitatea de acționar, prin decizie emisă de comisia județeană, calitatea și drepturile aferente rezultând din aceasta la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă.
Pe de altă parte dispozițiile Legii nr.18/1991, așa cum erau acestea în vigoare la momentul emiterii deciziilor de acționar, privesc strict, terenurile fostelor cooperative agricole de producție art.14 "membrii cooperatori care, după caz, au părăsit, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum și moștenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei.
Dispozițiile aliniatului precedent se aplică și persoanelor ale căror terenuri au trecut cu sau fără titlu în patrimoniul cooperativei, fără ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori precum și după caz moștenitorilor acestora.
La momentul emiterii deciziilor de acționar Legea 18/1991 nici măcar nu avea la art.14 conținutul invocat de instanță în hotărâre motiv pentru care a solicitat să se observe că hotărârea instanței de apel este profund nelegală și netemeinică.
Legea este de strictă interpretare iar interpretarea prin extindere făcută de instanța de apel este nelegală și abuzivă. De vreme ce textul de lege se referea la terenurile aflate în perimetrul fostelor cooperative agricole de producție și nu neapărat pe vechiul amplasament, instanța de apel a interpretat că legea permite emiterea deciziilor de acționar pentru terenuri existente la un institut de cercetare, la o societate comercială pe acțiuni, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament la acea societate.
Legea nr.18/1991 republicată permitea reconstituirea pe alt amplasament în perimetrul aceleiași cooperative agricole de producție deci aceiași unitate și nu alta și nici având altă formă juridică de funcționare.
S-a susținut că instanța de apel a căutat argumente pentru a răsturna dovezile făcute de ADS și reclamanții în cauză, folosind hotărâri judecătorești care nu erau opozabile părților în litigiu.
Nici una din părțile având calitatea procesuală de reclamant în litigiul de apel nu fost parte în litigiu în care s-au pronunțat hotărârea judecătorească nr. 790/15.01.2003 a Judecătoriei Constanța și decizia civilă nr.467/2005 a Tribunalului Constanța.
Hotărârile judecătorești respective nu au opozabilitate față de reclamanții din proces și față de ADS intervenient în interes propriu în același litigiu, iar obiectul și cauza respectivului litigiu nu sunt aceleași cu cele din prezenta cauză și cu toate acestea cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii instanța a considerat că acestea au autoritate de lucru judecat.
S-a solicitat a se observa că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru a exista autoritate de lucru judecat rezultând din cele două hotărâri și în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a considerat că există o atare autoritate.
A fost considerată netemeinică și nelegală concluzia instanței de apel, dedusă dintr-un dosar de prezentare al ofertei de vânzare a - -, cum că în anul 2000 - - și-a încheiat activitatea de producție. Acest aspect nu a impietat asupra caracterului terenului agricol ocupat cu sere și nu a demonstrat în nici un fel faptul că serele nu erau funcționale la acel moment sau ulterior.
Mai mult vechiul amplasament n-a putut face obiectul Legii 18/1991, întrucât acesta se regăsea în cadrul unui institut de cercetare agricolă astfel că nu se putea reconstitui dreptul de proprietate privată asupra lui.
Afirmațiile instanței potrivit cărora, punerea în posesie a locatorilor s-a realizat legal prin semnarea proceselor - verbale de punere în posesie la data de 05.07.2001, au fost apreciate ca nereale întrucât ADS și - - nu au fost parte în litigiul invocat, hotărârile pronunțate neproducând efecte juridice cu privire la înscrisurile legal încheiate.
S-a considerat că prin hotărârea pronunțată instanța de apel a încălcat dreptul de proprietate al Agenției Domeniilor Statului reglementate prin OUG nr. 198/1999, Legea nr.268/2001, HG nr.626/2001, terenul - - fiind prevăzut expres ca aparținând patrimoniului ADS.
Aceasta pentru că, Legea 18/1991 în forma inițială și modificată Legea 1/2000 precum și normele de aplicare ale acestora, nu conțin texte care să facă referire la un proces verbal de predare primire între detentorul precar al terenului, - - și Comisia Locală de Fond Funciar
Potrivit art.5 din Legea nr.247/2005 înstrăinările realizate sub orice formă nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor și dobânditorilor dacă acestea erau lovite de nulitate ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Terenul - - fusese declarat ca aparținând patrimoniului ADS prin OUG nr. 198/1999, anterior semnării procesului verbal de predare - primire nr.80/2000 astfel că nici Comisia Locală C și nici - - nu puteau modifica legea printr-un act încheiat între cele două, că ADS nu a recunoscut niciodată valabilitatea procesului verbal de predare primire nr. 80/2000 încheiat prin fraudă la lege.
Prin urmare, s-a solicitat a se observa că la emiterea titlului de proprietate atacat, instanța a încălcat dispozițiile imperative ale legilor care reglementează materia fondului funciar, emițând titlul de proprietate atacat, pe o altă suprafață decât vechiul amplasament, vechi amplasament care nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată către alte persoane, conform Legii nr.18/1991, suprafața de teren pe care existau sere în funcțiune reprezentând investiții aflate în patrimoniul unor persoane private.
Pentru considerentele expuse s-a solicitat admiterea recursului împotriva deciziei civile nr. 356 /15.05.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în principal s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Constanța, în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de ADS, respingerea apelurilor promovate iar pe fondul cauzei să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.1675/2003.
În drept au fost invocate dispozițiile cuprinse în art. 299 și urm. Cod pr.civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursurile declarate de - Internațional -, - Com SRL, - SRL, - SRL C, - Oltenia SRL și de intervenienta Agenția Domeniilor Statului B, sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii l-a constituit cererea reclamantelor - Internațional -, - SRL, SRL, - Com SRL, - Oltenia ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 1675/ 23.10.2003 privind suprafața de 4,5 ha teren emis pe numele pârâților, și au invocat, ca motiv de nulitate, frauda la lege în sensul că la emiterea titlului de proprietate au fost încălcate mai multe dispoziții legale și anume: art.36 din Legea nr. 18/1991 art.8 din Legea 1/2000, art.6 din Legea 1/2000, art.4/1 din Legea 1/2000. Totodată s-au invocat și prevederile art. III din Legea 169/1997 și art.966 și urm. din Cod civil.
O primă critică adusă hotărârii de către toate recurentele se referă la incidența dispozițiilor cuprinse în art.304 pct.9 Cod procedură civilă constând în aceea că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, contravenind prevederilor Legii nr. 18/1991, Legii 169/1997, OUG 198/1999, Legii 268/2001, OUG 102/2001, Legii nr.400/2002, în condițiile în care titlul de proprietate, cărui nulitate s-a cerut a fi constatată, a fost emis pentru alte amplasamente decât cele indicate de pârâți prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenuri cu privire la care există o interdicție legală de reconstituire a dreptului de proprietate privată fiind ocupate cu sere în funcțiune și mai ales cu privire la terenuri pentru care exista intabulat dreptul de proprietate al statului și de administrare al ADS, precum și dreptul de proprietate al reclamantelor asupra construcțiilor sere edificate pe aceste terenuri.
Susținerea recurentelor este neîntemeiată.
Din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate rezultă că pârâții au formulat în termen legal cererea de restituire a dreptului de proprietate și au justificat calitatea de moștenitori după fostul proprietar al terenului.
Potrivit art. 4 din Legea nr.1/2000 modificat prin Titlul IV din Legea 247/2005 "11pentru terenurile foștilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prev. de art. 26 alin.1, pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole,seres-au plantații de hamei, de, plantații viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului reconstituirea se facepe vechile amplasamente,cu obligația de a le menține destinația, și, acolo unde este cazul, unitatea și funcționalitatea.
12pentru terenurile menționate, pe care sau efectuat de către stat investiții, neamortizate până la intrarea în vigoare a legii, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției dacă aceasta reprezintă mai mult de 30 la sută din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceiași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat.
13pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru un alt amplasament, acceptat de aceștia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitori, fie de către stat.
În speță, nu s-a făcut dovada că pe terenul înscris în titlul de proprietate, a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constată de către instanță, existau sere în funcțiune, iar din raportul de expertiză întocmit de inginer s-a stabilit că respectivele sere nu mai erau în funcțiune, că serele se aflau în stare avansată de degradare; mai mult textul invocat vorbește despre existența serelor la momentul deposedării, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte câtă vreme, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și anume - Sentința Civilă nr. 790 din 15.01.2003 a Judecătoriei Constanța - s-a stabilit că, pe suprafața de teren ce urmează a fi pusă în posesia locatorilor - -, adică a pârâților, nu există sere în funcțiune, iar această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, instanța nu mai poate lua în discuție această chestiune litigioasă căci hotărârea judecătorească are forța probantă a unui act autentic atunci când aceasta este întrebuințată ca mijloc de probă în sensul dat de art. 1171 Cod civil, adică are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.
Ca urmare susținerea recurentelor cum că hotărârile judecătorești nu au opozabilitate față de reclamanții din proces și față de ADS (intervenient în interes propriu în litigiu), și că instanța în mod greșit a considerat că aceste hotărâri au autoritate de lucru judeca, va fi înlăturată dat fiind faptul că opozabilitatea hotărârii judecătorești irevocabile, față de terți, derivă din specificitatea actului jurisdicțional care tranșează un deferend juridic,din prezumția legală de adevăr a hotărârii judecătorești.
În mod corect s-a reținut că protocolul de preluare a terenului, de către ADS de la - -, nu își mai poate produce efectul câtă vreme a fost predată respectiv preluată o suprafață de teren aflată la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar și asupra căreia - - nu mai justifica nici un titlu legal, deoarece această societate își încheiase activitatea de producție încă din anul 2000.
Concluzia este aceia că la data emiterii titlului de proprietate pe terenul în litigiu nu existau sere întrucât vechile sere au fost scoase din funcțiune, iar eventualele investiții făcute după emiterea titlului de proprietate, au fost realizate cu rea credință și pe riscul societăților comerciale reclamante dat fiind clauzele din contractului de concesiune.
Așa cum rezultă din pct.2 din contractele de concesiune încheiate cu reclamantele "în situația în care suprafața de teren concesionată va fi diminuată ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol, se va diminua în mod corespunzător suprafața de teren din contract". Se poate conchide că la data încheierii contractelor de concesiune s-a avut în vedere posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate a moștenitorilor fostului proprietar al terenului pe vechiul amplasament.
Referitor la cazul de nulitate rezultând din încălcarea disp. art. III lit.a și b din Legea nr. 169/1997, Curtea găsește că susținerea este nefondată.
Potrivit art. III alin.1 din Legea nr. 169/1967 de modificare și completare a Legii 18/1991 "sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, nr. 1/2000 și anume sunt lovite de nulitate absolute următoarele acte:
a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
I)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
II)actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
III)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor care nu au fost înscriși care nu au fost înscriși în agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.
IV)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele efectuate în baza lor;
V)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au lipsit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin.1 din Legea Fondului Funciar nr. 18/1991;
VI)actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri".
În speță recurentele au criticat hotărârea în sensul că terenul inclus în titlul de proprietate a fost stabilit pe un alt amplasament decât cel al antecesorului pârâților persoane fizice și au invocat ca temei de nulitate absolută a titlului de proprietate dispozițiile cuprinse în art. III lit.b din Legea nr.169/1997, însă acest caz de nulitate se referă la actele de constituire a dreptului de proprietate nicidecum la reconstituirea acestui drept.
Critica adusă hotărârii de recurentele - SRL și - Oltenia SRL referitoare la încălcarea prevederilor cuprinse în art. 105 alin.2 Cod pr.civilă ceea ce ar atrage incidența art.304 pct.5 Cod procedură civilă text care prevede că hotărârea judecătorească poate fi casată atunci "când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art.105 alin.2 Cod pr.civilă", Curtea o găsește nefondată după cum urmează:
Potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
S-a susținut că ADS fost vătămată prin neasigurarea legalei citări și reprezentări la termenul la care s-au administrat probe, respectiv 31.03.2006 când instanța a refuzat amânarea cauzei la cererea altor părți pentru ca ADS să fie legal citată.
În cauză, la termenul de judecată din 28.04.2006 ADS a fost reprezentată în instanță de către consilierul juridic, acesta susținând, cererea de încuviințare în principiu a intervenției și cea de admitere a acțiunii principale, iar potrivit prevederilor cuprinse în art. 85 alin.2 Cod pr.civilă "înfățișarea părții în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă viciile de procedură".
Față de cele menționate, având în vedere că reprezentantul intervenientei a pus concluzii în fond și nu a solicitat amânarea judecării cauzei, se constată că această împrejurarea echivalează cu îndeplinirea procedurii legale, nefiind incidente dispozițiile cuprinse în art.107 Cod procedură civilă, text potrivit căruia " președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității".
Ca urmare, Curtea stabilește că nu sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă.
Critica adusă hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța referitoare la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă potrivit căruia se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" s-a găsit de asemenea neîntemeiată.
S-a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, că instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată la dispoziții legale care nu au aplicabilitate în speța de față.
Susținerile sunt greșite.
Așa cum rezultă din actele dosarului pârâții -persoane fizice- au formulat cereri de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren rămas de pe urma defunctului, autorul pârâților.
La data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate terenul individualizat în Titlul de Proprietate al autorului pârâților se afla în posesia unei instituții publice astfel că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și emiterea titlului de proprietate nr. 18/1.02.1994 s-a făcut doar pentru suprafața de 5000. iar pentru diferența de 4,5 ha pârâților le-a fost stabilită calitatea de acționari la - - prin decizia nr.78/25.03.1992 și dec.nr.10537/21.12.1992 a Comisiei Județene pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului. Ulterior aceștia au devenit locatari la - - în temeiul contractului de locațiune nr. 242/26.02.1998.
O altă critică adusă hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța, se referă la faptul că prin hotărârea pronunțată instanța de apel a încălcat dreptul de proprietate al Agenției Domeniilor Statului reglementate prin OUG nr. 198/1999, Legea nr.268/2001, HG nr.626/2001, terenul - - fiind prevăzut expres ca aparținând patrimoniului ADS.
Critica este neîntemeiată întrucât, prin procesul verbal nr.480/ 23.02.2000, Comisia Locală de Fond Funciar Cap reluat, de la - - o suprafață de 54 ha teren în vederea punerii în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate.
La 5.07.2001 pârâții, persoane fizice au fost puși în posesie (prin încheierea procesului verbal de punere în posesie) pentru suprafața de 4,5 ha iar la 23.10.2003 s- emis titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat prin acțiune.
Ca urmare a declanșării procedurii falimentului Societății Comerciale -, AVAB Bas cos la licitație construcțiile aflate pe terenurile ce făceau obiectul concesiunii și ulterior ce făceau obiectul dreptului de proprietate al pârâtelor persoane fizice.
În situația în care recurenta ADS se considera proprietară a terenului în litigiu și aprecia ca fiind nelegală predarea suprafeței de teren, de 45,8 ha, iar de la - - către Comisia Locală de Fond Funciar C, avea posibilitatea să sesizeze instanțele judecătorești prevalându-se de dispozițiile art. 60 - 62 din Legea 18/1991, ceea ce recurenta nu a făcut.
Față de cele ce preced Curtea stabilește că hotărârea instanței de apel este legală, fiind pronunțată cu respectarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, cuprinde motivele pe care se sprijină, și dă o interpretare corectă actului juridic dedus judecății, aplicând corect dispozițiile legale în materie. Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile de modificare de casare prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții - Internațional -, - Com SRL, - SRL, - SRL C, - Oltenia SRL și de intervenienta Agenția Domeniilor Statului B, împotriva deciziei civile nr.356 din 15.05.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 2605/2004.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se vor obliga recurenții să plătească intimaților, și suma de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții - Internațional -, - Com SRL, - SRL, - SRL C, - Oltenia SRL și de intervenienta Agenția Domeniilor Statului B, împotriva deciziei civile nr.356 din 15.05.2006, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. 2605/2004.
Obligă recurenții să plătească intimaților, și suma de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 29.12.2008
Thnored. NF/ 31.12.2008
Ex.2
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
