Anulare act. Decizia 1130/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1130
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data 15 octombrie 2009 privind judecarea recursului declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 106 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și sentinței civile nr. 10594 din 10 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - L SRL și intimatele pârâte SOCIETATEA DE CONSUM C și PRIMĂRIA, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că ersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 22 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La data de 5 mai 2005, reclamanta L SRL Cac hemat în judecată pe pârâții Primăria comunei, și pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/2004 de către BNP și, cu motivarea că prețul este neserios și nesincer, contractul fiind întemeiat pe o cauză ilicită.
În motivarea cererii s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 la BNP și, Primăria comunei, reprezentată de primarul, a înstrăinat terenul în suprafață de 300 mp intravilan, situat în comuna, sat, cv 19, parcela 13, pârâtei și soțului acesteia, teren care intrase în stăpânirea cumpărătorilor încă de la data de 13 decembrie 2004, în urma întocmirii procesului verbal de licitație de la data respectivă.
Reclamanta arată că interesul ei în promovarea acțiunii este acela că înstrăinarea s-a făcut pe ascuns, fără respectarea procedurii de publicitate, în condițiile în care reclamanta cumpărase construcția - magazin sătesc ce se află pe acest teren încă din anul 2002, pentru prețul de 59.599.070 lei (50.083.252 lei + TVA).
Cauza este nelicită deoarece contractul a fost întocmit în urma unei licitații trucate, la care s-au prezentat ca pretinși ofertanți rude și apropiați ai cumpărătorilor, care au oferit sume extrem de apropiate, licitația bazându-se pe o ofertă.
La data de 1 iunie 2005, pârâta Primăria comunei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de contencios Administrativ în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Craiova.
La data de 2 iunie 2005, pârâții și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
, pârâții au solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de negociere directă încheiat cu prilejul vânzării construcției -magazin sătesc din satul, comuna, situat pe terenul proprietatea pârâților.
S-a arătat că, în lipsa chitanței sau foii de vărsământ, factura fiscală nu este dovada de plată a prețului și nu poate fi considerată ca act de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a invocat eroarea asupra substanței obiectului convenției, ca urmare a falsei reprezentări de către comisia de licitație asupra calității de chiriaș a reclamantei-pârâte " L", eroare ce a determinat ca prețul de vânzare să fie neserios și nesincer.
S-a mai arătat că, în realitate, nu a existat o licitație cu privire la construcție, ci numai o grosolană fraudă la lege, cauza nefiind reală și licită, iar la data la care pârâții au cumpărat terenul, reclamanta nu figura înregistrată în evidențele Primăriei ca proprietară a construcției și de fapt nu se cunoștea proprietarul acestei construcții, înregistrarea calității de proprietar a reclamantei făcându-se la data de 21.04.2005.
Au invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
La data de 13 septembrie 2005, reclamanta a precizat acțiunea introductivă, arătând că solicită constatarea nulității absolute a licitației desfășurate la data de 13 decembrie 2004, la sediul Primăriei comunei, care a avut drept consecință încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2904/2004 de BNP și, la un preț neserios și nesincer și întemeiat pe o cauză nelicită.
S-a solicitat introducerea în cauză a C, în calitate de constructor al clădirii care se află pe terenul în cauză, construcție ridicată cu bună-credință, în mod voluntar, de către membrii Cooperativei de Consum - pe terenul care aparținea statului înainte de anul 1989, în condițiile în care nu se punea problema viitorului proprietar al terenului, iar după anul 1989 clădirea a trecut în patrimoniul C, în urma fuziunii cu aceasta.
Prin sentința nr.536/6 octombrie 2005, Tribunalul Dolj -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 2063/C/RJ/2006 (nr. nou -).
La termenul din 14 martie 2006, instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtelor C și
La data de 16 mai 2006 reclamanta a depus precizarea acțiunii, solicitând introducerea în cauză a Societății de Consum C, succesoarea în drepturi a Cooperativei de Consum C și a Consum Coop C, întrucât a cumpărat clădirea de la Consum Coop C și nu de la
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 27 iunie 2006, pârâta Societatea de Consum Dai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are nici un raport cu părțile din litigiu, nefiind parte nici în actul de vânzare a magazinului sătesc din satul, comuna.
La termenul din 12 septembrie 2006 instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtei
La termenul din 31 octombrie 2006, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de interes a pârâților reclamanți în formularea cererii reconvenționale și a lipsei calității procesuale active atât în privința cererii principale cât și a cererii reconvenționale și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria pe capătul de cerere subsidiar prin care s-a solicitat de către reclamanta-pârâtă acordarea unui drept de superficie pe teren.
La data de 28 noiembrie 2006, pârâții și au depus precizare la cererea reconvențională solicitând să se constate, ca o consecință a nulității absolute a procesului verbal de negociere directă din data de 3 decembrie 2002, și nulitatea facturii nr. - emisă de C la data de 18.12.2002, aceste acte fiind încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă nr. 10594 din 10 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. -, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta L, în contradictoriu cu pârâții, și și Societatea de Consum C, cu sediul în C,-, Jud.
S- constatat nulitatea absolută a întregii proceduri de licitație publică organizată de pârâta Primăria comunei la data de 13.12.2004 pentru vânzarea terenului situat în intravilanul comunei, cvartalul 19, parcela 13, pe care se află amplasată construcția denumită magazin, proprietatea reclamantei.
S- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 de BNP și, încheiat între pârâtele Primăria comunei și, privind aceeași suprafață de teren.
A fost respinsă cererea formulată în subsidiar de reclamantă privind stabilirea unui drept de superficie pe acest teren.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții și.
Au fost obligați pârâții, și Primăria comunei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă (în cuantum de 411,5 lei) și către pârâta Societatea de Consum C (în cuantum de 200 lei).
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Craiovaa reținut, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a licitației organizată de pârâta Primăria comunei la data de 13.12.2004 pentru vânzarea terenului situat în intravilanul comunei, cvartalul 19, parcela 13, că această vânzare a fost aprobată prin Hotărârea nr. 33/02.12.2004 Consiliului Local, iar prin Dispoziția nr. 109/08.12.2004, primarul comunei a constituit comisia de evaluare a ofertelor, la data de 04.12.2004 fiind publicat în ziarul de Publicitate, anunțul privind scoaterea la licitație publică a terenului.
Licitația a avut loc la data de 13.12.2004, fiind câștigată de pârâta pentru suma de 6.550.000 lei ROL, la data de 15.12.2004 încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 între pârâtele Primăria și.
În privința prețului, instanța a reținut că la stabilirea acestuia s-a avut în vedere raportul de evaluare întocmit de experta, conform căruia valoarea terenului era la acel moment de 6.000.000 lei ROL, așa încât, prețul de 6.550.000 lei ROL cu care terenul a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 este sincer și serios, fiind stabilit cu scopul de a fi plătit și având ca temei o evaluare făcută de un expert.
În privința procedurii licitației de vânzare a terenului sus menționat, prima instanță a reținut că a fost organizată cu încălcarea prev. art. 187 din Legea nr. 109/1996, dar și ale art. 125 din Legea nr. 215/2001, constatând nulitatea acestei licitații.
De asemenea, instanța a constatat și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2904/15.12.2004 de BNP și, încheiat între pârâtele Primăria comunei și și privind aceeași suprafață de teren.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, constatând că - L SRL era locatarul spațiului vândut și realizase reparații capitale și lucrări de modernizare la imobil, îndeplinind condițiile prev. de art. 109, alin. 3 din HG nr. 577/2002, privind vânzarea prin negociere directă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta Primăria și,.
În dezvoltarea motivelor de apel formulate de Primăria Comunei se arata ca reclamanta - L SRL nu a făcut dovada certa a cumpărării imobilului, nu a existat nici o licitație asupra magazinului sătesc, a fost dobandit prin proces verbal de negociere directă, prețul nefiind real iar reclamanții nd dovada de rea- credință.
Indiferent cum dobandit reclamanta dreptul de proprietate, aceasta nu a dobandit si dreptul asupra terenului care a ramas în continuare în proprietatea Consiliului Local și în această calitate a fost organizată licitația ce a fost caștigată de.
În ceea ce privește modul de organizare a licitației, publicitatea s-a realizat prin afișare la ușa Consiliului Local și într-un ziar local. De altfel era de notorietate că este vorba de terenul pe care se afla magazinul sătesc. În consecință nu există nici o cauză care să justifice anularea licitației, ce a fost legal făcută, cu respectarea regulilor de publicitate, și nici pentru anularea contractului de vanzare-cumpărare. A mai arătat ca instanța de fond nu a manifestat rol activ întrucat a reținut că licitația nu a fost făcută publică; că cererea reconvențională a paraților trebuia admisă.
În motivele de apel formulate de către pârâții s-a arătat în esență că, instanța a interpretat greșit art.187 din Legea 109/1996 și de asemenea că a reținut și interpretat în mod greșit că organizarea licitației s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 47 alin.1 din legea 215/2001 iar considerentele instanței sunt în contradicție cu probatoriul administrat.
Au formulat întâmpinare intimații Societatea de Consum C și Sc L SRL solicitand respingerea apelurilor.
Prin decizia nr.119 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. -, s-au respins apelurile declarate pe de o parte de pârâta Primăria, și pe de altă parte de către pârâții și împotriva sentinței civile nr. 10594 din 10.070.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L și intimata-pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM
Au fost obligați apelanții către intimata reclamantă SRL la plata sumei de 300 RON și către intimată pârâtă Societatea de Consum C la 450 RON cu același titlu.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă apreciere a mijloacelor de probă și interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, și a reținut în mod corect că nu a fost îndeplinită condiția publicității prin respectarea cerințelor formale prevăzute de lege, orice act ulterior fiind lipsit de relevanță juridică. Vânzarea directă către - L SRL s-a apreciat a fi făcută cu respectarea dispozițiilor HG nr. 577/2002, iar critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței a fost considerată neîntemeiată, întrucât considerentele deciziei susțin și explică soluția adoptată.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs atât pârâții și, cât și pârâta Primăria, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta pârâtă Primăria a susținut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 216, alin.5, Cod pr. civ, precum și a prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Recurenții pârâți au arătat că hotărârea Tribunalului este practic nemotivată, întrucât nu s-au analizat argumentat criticile ample formulate de părți, cărora le-a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Pe fond, recurenții au arătat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 187, alin.1 și 2 din legea 109/1996, și ale art. 47 din legea 215/2001, ceea ce a condus la adoptarea unei soluții eronate pe fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 855 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de pârâții și . A fost casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
A fost anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta Primăria împotriva aceleași decizii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele;
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții și, instanța reținut că art. 261, alin.1 din Codul d e pr. civ. prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească, inclusiv cele pronunțate în căile de atac, în acest sens, pct. 5 se referă la obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța de apel nu a analizat și răspuns criticilor invocate prin motivele de apel d e către pârâții referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 187, din Legea 109/1996, precum și la pretinsa încălcare a prevederilor art. 47 din Legea 215/2001, motive amplu dezvoltate la punctele 2 3 din apel. Totodată, Tribunalul nu s-a preocupat să examineze nici ultima critică referitoare la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de constatare a nulității absolute a contractului de negociere directă din 3.12.2002. S- constatat că decizia pronunțată în apel este practic nemotivată, aspect care împiedică instanța de recurs să exercite controlul de legalitate.
Pe rolul Tribunalului Dolj, în rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin decizia nr.106 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de pârâții PRIMĂRIA, și, împotriva sentinței civile nr. 10594/10.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - L SRL și intimata-pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM
Instanța a respins primul motiv de apel al Primăriei, ca neîntemeiat, constatând că dovada de plată a prețului de vânzare a clădirii -magazin, în cuantum de 59.599.070 lei ROL s-a făcut de către intimatul reclamant-pârât cu chitanțele seria - nr. -/18.12.2002 și seria - nr. 1740/19.12.2002, chitanțe care emană de la intimata C, specificându-se pe ele că sumele reprezintă c/val. facturii nr. -/18.12.2002, emisă de C, plata prețului nefăcându-se prin transfer bancar așa cum greșit susține apelanta pârâtă Primăria, prin motivele de apel.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, cu privire la modul de organizare a licitației, prin care se susține că publicitatea s-a făcut printr-un ziar local și prin afișare la ușa Consiliului Local, criticându-se atitudinea instanței care nu a avut în vedere fila de la nr. 34 din dosarul nr. 640/com/2005 al Tribunalului Dolj, întrucât nu era semnată pentru conformitate, Tribunalul a apreciat că și acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prev. art. 112, alin. 2,. când dovada se va face cu înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt;copiile vor fi certificate de parte că sunt la fel cu originalul,or, așa cum corect a reținut instanța de fond, în copia ziarului de la fila 108 din dosarul nr. - al Judecătoriei Craiova vizată spre conformitate cu originalul de Biblioteca Județeană și, nu apare amplasamentul terenului scos la licitație, pe când în fila 34 din dosarul nr. 640/com/2005 al Tribunalului Dolj și în care apare amplasamentul terenului, nu este semnată pentru conformitate, în aparență, fiind o copie xerox modificată a foii ziarului de la fila 108.
Deși apelanta susține că publicitatea s-a făcut și prin afișare la ușa Consiliului Local, instanța constată că nu s-a făcut dovada acestei afișări, conform disp. art. 1169 Cod civil, neputându-se acorda relevanță juridică adresei nr. 1405/06.03.2008 a Primăriei comunei, aceasta fiind un înscris întocmitpro causa.
Instanța a apreciat ca nefondat și apelul declarat de pârâții reclamanți și, pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de apel, referitor la publicitatea licitației, tribunalul deja l-a analizat anterior cu prilejul analizării apelului declarat de Primăria.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel, prin care se arată că prima instanță a interpretat greșit disp. art. 187 din Legea nr. 109/1996, tribunalul a reținut că, potrivit disp. art. 187, alin. 1 din Legea nr. 109/1996 "erenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste", în dosarul nr. - al Judecătoriei Craiova, la fila 181 fiind depusă decizia nr. 245 din 26.07.1971, prin care s-a transmis din administrarea fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al comunei, fără plată și fără termen, în folosința Cooperativei de Consum o suprafață de 2400 mp teren,având vecinătățile menționate în adeverința nr. 810/11.06.1971, în scopul construirii unui magazin universal cu bufet.
Conform certificatului de înregistrare mențiuni din data de 22.01.2003 stat la fila 168, dosar - al Judecătoriei Craiova, s-a constatat fuziunea prin absorbție a, cu
Mai trebuie reținut că, potrivit adresei nr. 3505, 3998/2005 emisă de Prefectura Județului D, în ceea ce privește regimul juridic al terenului, acesta nu este evidențiat în domeniul public sau privat al comunei.
Tribunalul a apreciat că prima instanță, a reținut în mod corect aplicabilitatea în speță inclusiv a disp. alin. 2 al aceluiași articol, acesta vizând ipoteza schimbării proprietarului clădirii, situație în care proprietarul terenului este obligat să reglementeze - prin contract civil - regimul juridic al terenului, cu noul proprietar al clădirii.
În mod corect s-a reținut, de asemenea, că organizarea licitației s-a făcut cu încălcarea disp. art. 47, alin. 1 din Legea nr. 215/2001,potrivit cărora, "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".
Or, așa cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 02.12.2004, la ședința Consiliului Local din acea zi, în care s-a hotărât vânzarea la licitație publică a terenului în litigiu, în suprafață de 300 mp, a participat și soțul cumpărătoarei, care avea calitatea de consilier local, hotărârea de vânzare a acestui teren fiind luată cu unanimitate de voturi.
Cu privire la minuta de la fila 106, instanța de fond, în mod corect nu i-a dat eficiență juridică, aceasta nefiind datată.
Neîntemeiate au fost considerate și criticile privind soluționarea dată de instanța de fond cererii reconvenționale.
Astfel, instanța a apreciat că textul art. 3, lit c) din Normele metodologice adoptate în temeiul Legii nr. 109/1996 conține o normă dispozitivă și nu una imperativă, prevăzând posibilitatea vânzării de active cu respectarea normelor metodologice (" vânzarea se poate face").
Deși s-a susținut prin motivele de apel că îmbunătățirile efectuate de intimata reclamantă ar fi fost realizate după înstrăinarea construcției nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs pârâții și.
În motivarea recursului recurenții au formulat următoarele critici: tribunalul nu a analizat în totalitate motivele de apel, respectiv critica prin care s-a susținut că instanța de fond nu a cercetat fondul litigiului câtă vreme a analizat numai valabilitatea facturii și nu analizat și nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea procesului verbal de negociere directă; referitor la condiția publicității licitației s-a susținut de recurenți că a fost îndeplinită prin publicarea unui anunț într-un ziar de circulație și prin afișarea la ușa Primăriei a anunțului; prevederile art.187 din Legea nr.109/1996 au fost interpretate și aplicate greșit (prevederi care erau incidente numai în măsura în care ar fi existat o decizie de atribuire în folosință a terenului ce a făcut obiectul licitației); nu au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin.1 din Legea nr. 215/2001 întrucât consilierul nu a participat la adoptarea hotărârii privind vânzarea la licitație a terenului în litigiu; în ce privește vânzarea construcției de pe teren recurenții au susținut că trebuia făcută numai prin licitație, nu prin negociere directă și că vânzarea s-a făcut anterior aprobării înstrăinării, prin hotărâre, de către adunarea generală; că terenul în litigiu face parte din domeniul privat al comunei iar pentru construcția cumpărată de - L SRL vânzătoarea C nu avea act de proprietate (adresa depusă la dosarul cauzei vizează un alt magazin situat la 2 km distanță de magazinul care se află amplasat pe terenul dobândit de recurenți).
Recursul este nefondat.
O parte din criticile formulate de recurenți vizează aspecte de netemeinicie a hotărârilor pronunțate în cauză (respectiv este criticată starea de fapt reținută de instanță după analizarea și aprecierea materialului probator). Astfel, locul unde este amplasată construcția magazin cumpărată de - L SRL, aspectul dacă recurentul a participat sau nu la adoptarea hotărârii prin care s-a decis înstrăinarea terenului către recurenta, dacă - L SRL a efectuat sau nu îmbunătățiri la construcția cumpărată și momentul în care acestea au fost realizate, precum și modul în care a fost îndeplinită procedura de publicitate a licitației ce s-a desfășurat pentru înstrăinarea terenului constituie aspecte de fapt care au fost stabilite de instanța de fond și reanalizate în calea de atac a apelului, asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța; în calea de atac a recursului (față de prevederile art. 304 Cod pr. civilă) pot fi puse în discuție numai aspecte de nelegalitate nu și aspecte de netemeinicie.
Este de observat că se invocă aplicarea greșită a prevederilor art. 47 alin.1 din Legea nr.215/2001, însă în argumentarea acestei critici din recurs se susține că starea de fapt reală este alta decât cea avută în vedere de tribunal atunci când a aplicat aceste prevederi legale. Față de argumentele concrete pe care recurenții le-au invocat în susținerea acestui motiv de recurs este indiscutabil că critica formulată nu vizează aspecte de nelegalitate a deciziei ci aspecte de netemeinicie.
Restul criticilor formulate sunt nefondate.
Prin soluția adoptată la fond, față de considerentele sentinței, este incontestabil că instanța a analizat atât legalitatea facturii cât și legalitatea procesului verbal de negociere directă încheiată între - C și - L SRL. Asupra legalității procesului verbal de negociere directă instanța de fond s-a pronunțat (alin. penultim fila 9 din sentința civilă nr.10594/2007), atunci când a statuat că în relațiile dintre și - L SRL au fost aplicabile "dispozițiile HG nr. 577/2002, care stipulează în art.109 alin.3.". Astfel fiind nu se verifică critica în conformitate cu care instanțele ar fi analizat parțial cererile formulate pe cale reconvențională.
Pentru înstrăinarea bunurilor ce aparțin organizațiilor cooperatiste ce intră sub incidența Legii nr. 109/1996, în art. 162 din această lege s-a prevăzut condiția ca înstrăinarea să fie cu plată și să respecte "prevederile legale și statutare". Potrivit art. 160 din aceeași lege proprietatea organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit esteprivată. Astfel fiind i se aplică normele dreptuluiprivat,dacă prevederi proprii statutare nu conțin norme derogatorii. Nu s-a susținut și dovedit că la nivelul organizațiilor cooperației de consum ar fi fost adoptate norme derogatorii de la prevederile dreptului privat pentru înstrăinarea bunurilor imobile. Astfel fiind vânzarea prin negociere directă a magazinului sătesc din comuna, sat s-a făcut în condițiile legii (aplicându-se prin analogie prev. HG nr. 577/2002).
Înstrăinarea bunurilor de către organizațiile cooperației de consum se decide de către Consiliul de administrație al cooperativei de consum (potrivit art. 49 lit. g din Legea nr. 109/1996), iar hotărârile sunt aduse la îndeplinire de biroul executiv. Adunarea generală are ca atribuție doar analizarea hotărârilor consiliului de administrație referitoare la dobândirea sau înstrăinarea de bunuri, atunci când se constată că s-au adus prejudicii cooperativei (art. 33 lit.h din aceeași lege).
Prevederile art. 187 din Legea nr. 109/1996 au fost corect interpretate și aplicate în speță. S-a stabilit definitiv în cauză, pe baza probatoriului administrat, că magazinul sătesc dobândit de reclamanta - L SRL a fost proprietatea cooperației de consum. Întrucât în anul 2002 acest magazin a fost înstrăinat de de consum, potrivit prevederilor art. 187 alin 2 din lege comuna prin primar în calitate de proprietar al terenului avea obligația de a reglementa prin contract civil situația juridică a terenului cu "noul proprietar al clădirii". Această obligație nu a fost îndeplinită, ci dimpotrivă, la finele anului 2004 s-a procedat la scoaterea la licitație publică a terenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 106 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și sentinței civile nr. 10594 din 10 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata reclamantă - L SRL și intimatele pârâte SOCIETATEA DE CONSUM C și PRIMĂRIA.
Respinge cererea intimatei reclamante pentru cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex/27.10.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
