Anulare act. Decizia 1144/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2743/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1144
Ședința publică de la 2 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER - IA
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererilor de recurs formulate de recurenții - reclamanți INTERNATIONAL, COM, OLTENIA, de recurentul - pârât, precum și de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.950 din 08.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți COMISIA LOCALĂ C PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/991, COMISIA JUDEȚEANĂ C PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C, și cu intimata - intervenientă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
are ca obiect - anulare act - nulitate titlu proprietate.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 2.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 25.11.2003 sub nr.12886/2003, reclamanții - " Internațional" SA, - "" SRL, - "" SRL, - " Com" SRL și - "" SRL au chemat în judecată pârâții Comisia Locală a Municipiului C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Județeană C și pârâții persoane fizice, și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.1669/2003 emis de pârâtele Comisia Locală și Comisia Județeană, titlul prin care s-a stabilit calitatea de proprietar a pârâtelor persoane fizice în calitate de moștenitori ale lui G pentru suprafața de 5 ha și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că prin decizia nr.10531 din 21.12.1992 s-a stabilit pârâtelor persoane fizice în baza art.26 și art.93 alin.3 din Legea nr.18/1991, calitatea de acționari la - "" SA pentru valoarea de 1.500.000 lei, aferenți suprafeței de 5 ha teren. Prin alte decizii s-a recunoscut calitatea de acționari a unui număr de încă 13 persoane, la - "" SA pentru o suprafață totală de 54 ha teren aflat în intravilanul Municipiului
S-a reținut că în anul 1995, în baza Legii nr.16/1994, pârâții persoane fizice și-au exprimat opțiunea de a deveni locatari la - "" SA, iar în 1998 s-a încheiat contractul de locațiune nr.240/26.02.1998. În anul 2000, conform procesului verbal nr.80/26.02.2003 - "" SA a predat Comisiei locale suprafața de 54 ha teren, din care 45,8 ha teren acoperit cu construcții funcționale de sere și 8,2 ha teren arabil.
Prin hotărârea nr.203/11.10.2000 a Comisiei județene s-a stabilit că punerea în posesie a acționarilor de la - "" SA, se poate realiza prin acceptarea de teren agricol - sere, în echivalența de, cu plata contravalorii investiției realizate de - "" SA pe acest teren, fie pe alt amplasament aflat la dispoziția Comisie locale.
S-a afirmat că în anul 2001 în urma declanșării procedurii de executare silită de către AVAB B, împotriva - "" SA, au fost scoase la licitație publică construcțiile de sere și instalațiile aferente unei suprafețe de 45,8 ha.
În urma verificărilor, Comisia județeană a anulat parțial procesul verbal nr.80/23.02.2004 pentru suprafața de 45,8 ha, urmând a se înainta soluții pentru punerea în posesie a locatarilor, deoarece a constatat că terenurile aflate în administrarea - "" SA au fost izlazuri comunale aflate în administrarea Primăriei Municipiului C, transmise prin nr.626/1963 în folosința CAP Viile Noi, lucru confirmat și de OCOT prin adresa nr.2244/2.07.1997.
Reclamanta a mai arătat, de asemenea, că reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face decât anumite amplasamente dacă acestea sunt libere și că potrivit nr.OUG102/2001 se interzice reconstituirea dreptului de proprietate amenajate cu sere.
În anul 2002, în baza art.5 alin.7 lit. a din Legea nr.268/2001 privind concesionarea terenurilor cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului - ADS Baa rendat societăților reclamante terenul de sub sere, în suprafață de 45,8 ha, în acest sens încheindu-se contractele de arendă nr.55/15.03.2002, nr.65/18.03.2002, nr.68/25.03.2002, nr.70/25.03.2002 și nr.173/4.05.2002.
În octombrie 2003, ca urmare a modificărilor și completării Legii nr.268/2001 prin Legea nr.249/2003, contractele de arendă încheiate cu Agenția Domeniilor Statului-B, s-au transformat în contracte de concesiune pe o perioadă de 49 ani, pentru suprafața de 45,8 ha teren acoperit cu sere.
Prin acțiunea introdusă de către locatari în luna noiembrie 2001 la Judecătoria Constanța solicitând obligarea pârâtelor Comisia Locală și Comisia Județeană și ADS la eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafața în cauză și obligarea pârâtelor la punerea în posesie.
Prin sentința civilă nr. 5820/18.03.2002, acțiunea reclamanților a fost respinsă. Împotriva acesteia au declarat apel, ce în prezent formează obiectul dosarului nr.3477/2002, aflat pe rolul Tribunalului Constanța, nesoluționat până în prezent. - "" SA a introdus la Judecătoria Constanța un număr de 14 acțiuni prin care solicită constatarea nulității absolute a deciziilor de acționari și a contractelor de locațiune, în cadrul cărora reclamantele au formulat cereri de intervenție în interes propriu.
Prin: acțiunea introdusă la Judecătoria Constanța și înregistrată sub nr. 14775/2002, cei 14 acționari au chemat în judecată Comisia Județeană, solicitând anularea Hotărârii nr.427/23.08.2001 a pârâtei. Prin sentința civilă nr.790/15.01.2003 s-a admis cererea reclamanților și s-a constatat nulitatea hotărârii atacate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar reclamantele au formulat cerere de intervenție în interes alăturat.
Reclamantele au mai învederat că prin acțiunea înregistrată sub nr. 5528/2003 la Judecătoria Constanța au solicitat constatarea nulității absolute a proceselor verbale de punere în posesie, cauza nefiind soluționată.
În drept, reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991, deoarece pârâții persoane fizice nu au solicitat în cererea lor în mod expres calitatea de acționari la o societate comercială, ci doar reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren amplasat într-o altă zonă, ei neavând niciodată teren în administrarea reclamantei, art.8 din Legea nr.1/2000 modificată prin nr.OUG201/2001, deoarece pârâții nu au avut teren în zona în care li s-a reconstituit și nici nu aveau cum să aibă, deoarece din adresa nr.2244/02.07.1997 rezultă că terenurile de sub sere au fost izlazuri comunale, art.16 din Legea nr.18/1991, deoarece actele depuse de pârâți nu sunt pertinente, existând o discrepanță între locația din cerere și cea a terenurilor în discuție.
Pârâta Comisia Locală C de aplicare a Legii nr.18/1991 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat în esență, că pârâții persoane fizice și-au exprimat în timp util opțiunea de a intra în posesia suprafețelor de teren în discuție și cu disponibilitatea de a suporta costurile investițiilor efectuate pe aceste amplasamente.
Pârâta a mai învederat că în dosarul civil nr.3477/2002 al Tribunalului Constanțas -a dispus efectuarea unei expertize care concluzionează că serele și-au pierdut statutul de sere calde, dispărând complet instalația de căldură și că, în prezent se pot cultiva și legume numai în perioada a anului, astfel încât acestea nu au nici un statut de sere în funcțiune.
În drept, pârâta Comisia Locală C și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.14 și art.36 din Legea nr.18/1991, OUG nr.102/2001 și Legea nr.1/2000.
La termenul de judecată din 26.04.2004 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către Agenția Domeniilor Statului, invocând aceleași capete de cerere ca și reclamantele.
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că în temeiul nr.OUG198/1999 și ale Legii nr.268/2001 deține în proprietate terenul cu destinație agricolă care s-a aflat în proprietatea - "" SA.
În temeiul legilor menționate a încheiat actul adițional la Protocolul nr.416/27.04.2000, prin care a preluat de la - "" SA suprafața de 45,8 ha teren. Deși nu a predat niciodată suprafața de 45,8 ha pârâtele Comisia județeană C și Comisia locală, au emis titlul de proprietate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii, respectiv art.3 alin.3, art.7 alin.7 din Legea nr.268/2001 și art.9 din HG nr.626/2001.
Prin sentința civilă nr.7261/13.07.2004, Judecătoria Constanțaa admis acțiunea civilă formulată de reclamantele - " Internațional" SA, - "" SRL, - "" SRL, - "" SRL și - "" SRL,în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală a Municipiului C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia județeană C, și C; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în interes propriu Agenția Domeniilor Statului; a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate emis de pârâta Comisia Județeană C cu nr.1669/2003 pentru suprafața de 5 ha a pârâților, C și în calitate de moștenitoare ale lui G și a pârâților, în calitate de moștenitori ai defunctei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.16790/29.03.1991 și 6.04.1991 pârâții persoane fizice, au solicitat Comisiei Locale C reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren despre care a pretins că a aparținut autorului lor (și a fost preluat) din 1953.
Din probele administrate în cauză instanța a constatat că titlul de proprietate a cărui nulitate absolută se solicită a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale.
Așa cum rezultă din probe, pe amplasamentele foste în administrarea - "" SA, se aflau momentul emiterii titlurilor de proprietate, sere în funcțiune, situație de fapt confirmată prin actele de constatare din 7.08.2001 și 23.07.2002.
Existența serelor în funcțiune este confirmată și din raportul de
expertiză întocmit în dosarul civil nr.3477/2002 al Tribunalului Constanța.
În altă ordine de idei emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG189/1999 și ulterior ale Legii nr.268/2001 în considerarea cărora Agenția Domeniilor Statului deține în proprietatea terenurilor cu destinație agricolă care s-au aflat în administrarea - "" SA C, societate menționată la poziția 263 din anexa 1 a nr.OUG198/1999 și în anexa 1 la poziția 258 a Legii nr.268/2001.
În temeiul actelor normative menționate ADS a încheiat Protocolul nr.416/27.04.2000 și actul adițional prin care a preluat de la - "" SA suprafața totală de 57,3 ha teren arabil ocupat de sere în funcțiune.
Predarea de către - SA către Comisia locală Cas uprafeței de 45,8 ha este lipsită de temei legal întrucât s-a făcut ulterior apariției nr.OUG193/1999 care la art.4 prevedea obligația societății să predea ADS - ului terenul, singura în măsură să exercite în numele statului prerogativele privind dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole.
S-a mai reținut că dispozițiile art.7 alin.6 din nr.OUG198/1999 nu au fost respectate deși aceste dispoziții legale au fost menținute de art.7 din Legea nr.268/2001.
În situația în care Agenția Domeniilor Statului constată că au fost săvârșite abuzuri comise prin acte administrative în aplicarea Legii nr.18/1991 și cele ale Legii nr.1/2000, aceasta se poate prevala de prevederile art.60-62 din Legea nr.18/1991, sau poate sesiza instanțele judecătorești în a căror rază teritorială este situat terenul.
Instanța a mai constatat că au fost încălcate și dispozițiile art.41 din Legea nr.1/2000 modificată prin nr.OUG102/2001, conform căruia terenurile pe care sunt amenajate sere în funcțiune nu pot fi restituite în natură, urmând ca reconstituirea să se facă pe alt amplasament.
În cauză se poate observa că autoarea pârâților persoane fizice nu a avut niciodată teren aflat în administrarea - "" SA, iar pe de altă parte, chiar dacă terenul ar fi fost în administrarea acestei societății, reconstituirea nu ar fi putut fi făcută pe acest amplasament, deoarece terenul era și este ocupat de sere în funcțiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Comisia Locală Constanta de aplicare a Legii nr.18/1991, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantele intimate ca neîntemeiată, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.2609/2004 la data de 7.12.2004.
În dezvoltarea motivelor de apel, întemeiate pe dispozițiile art.14 și art.36 din Legea nr.18/1991 și ale nr.OUG102/2001 și Legii nr.1/2000, apelanta pârâtă a arătat că s-a apreciat ca urmare a adoptării Hotărârii Comisiei Județene nr.203/11.10.2000, prin care s-a stabilit că punerea în posesie să se efectueze, fie prin acceptarea de teren agricol-sere, cu obligația dezdăunării contravalorii investițiilor, fie acceptarea unui alt amplasament aflat la dispoziția Comisei Locale, locatorii nu și-au exprimat opțiunea cu privire la alegerea lor, deoarece au fost nemulțumiți cu evaluarea investițiilor, astfel ca, în mod automat, urmau să fie repartizați din oficiu pe alte sole.
În al doilea rând, urmare a declanșării procedurii de executare silită de către AVAB, au fost scoase la licitație o serie de active ale - "" SA, printre care construcțiile de seră și instalațiile aferente unei suprafețe de 45,8 ha teren, active adjudecate de reclamante.
În continuare, arată că motivul de nulitate absolută îl reprezintă frauda la lege, enumerându-se temeiurile de drept care au fost încălcate cu ocazia emiterii titlurilor de proprietate atacat, printre care dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991, art.8 din Legea nr.1/2000, art.6 din Legea nr.1/2000, art.4 din Legea nr.1/2000.
În mod nelegal, instanța de fond a anulat titlul de proprietate emis de Comisia Județeană, din economia motivării rezultând practic un singur motiv, care atrage nelegalitate și, implicit, nulitatea absolută a titlului de proprietate, și anume faptul că reconstituirea dreptului de proprietate privată s-a realizat pe un teren pe care erau amplasate sere în funcțiune, aducând astfel atingere dispozițiilor imperative ale art.4 alin.1 din nr.OUG102/2001, modificată și completată de Legea nr.400/2002, în concret fiind vorba de următorul text. legal: "pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în funcțiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafețe suficiente sau se acordă despăgubiri în condițiile legii".
Din probele administrate, instanța de fond a tras, în mod eronat, în totală contradicție cu probele, concluzia că la momentul emiterii titlului de proprietate existau pe acel amplasament "sere în funcțiune", stare de fapt confirmată și de notele de constatare din 7.08.2001 și 23.07.2002.
În continuare, instanța de fond se contrazice subliniind faptul ca și în prezent sunt sere în funcțiune, fapt cu totul nereal și, mai ales neconcludent, întrucât cauza de nulitate absolută trebuie să fie contemporană cu momentul emiterii titlului de proprietate. Plecând de la premisa instanței de judecată, și anume cauza de nulitate absolută trebuie să fie contemporană cu momentul emiterii actului atacat, constată că instanța de fond s-a raportat la niște înscrisuri emise la altă dată și, oricum, referitoare la altă perioadă, și anume 2001, 2002, în condițiile în care titlurile de proprietate au fost emise în anul 2003. Chiar și așa forța probantă a acestor înscrisuri invocate de instanța, a fost pusă serios sub semnul îndoielii, întrucât pe de o parte, procesul verbal din 2001 poartă mențiunea reprezentantului locatorilor care menționează "cele arătate mai sus nu sunt conforme cu realitatea", iar procesul-verbal din anul 2002 nu poartă mențiunea ca ar fi fost semnat și, de reprezentantul locatorilor.
În mod eronat, instanța de fond susține că raportul de expertiză invocat de apelanți în apărare, concluzionează că serele respective nu mai pot funcționa decât ca solarii reci, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi utilizate în timpul anotimpului, însă pot fi utilizate în anotimpul cald. Ceea ce se omite, este faptul că de esența unei sere în funcțiune este tocmai exploatarea în timpul anotimpului nefavorabil, întrucât în timpul anotimpului orice suprafața de teren poate fi cultivată și să producă, ceea ce în accepțiunea instanței de fond ar putea fi calificată tot ca seră în funcțiune, ceea ce contravine flagrant concluziilor la care a ajuns un expert desemnat în acest scop.
In același timp, instanța de fond nu face trimitere la probele administrate de apelanți în apărare, de unde rezultă o cu totul stare de fapt, omițând a se pronunța asupra mijloacelor de proba administrate de ei, fără nici un fel de explicație plauzibilă.
Hotărârea instanței de fond este nefondată întrucât, în mod trunchiat, prezintă o succesiune de fapte ce nu corespunde realității, în scopul creării unei aparențe de drept în favoarea reclamantelor, de natură a le susține motivarea în fapt și în drept a acțiunii.
Locatorii "au formulat notificări către Comisia Locală, Comisia Județeană și - "" SA prin care au solicitat punerea în posesie, în condițiile stabilite de Hotărârile Comisiei Județene nr.203/2000 și nr.1/2001.
Analizând în același timp, susținerile instanței de fond, s-a constatat că s-au reținut ca fiind aplicabile în speță dispozițiile art.4 din G nr.198/1999, potrivit cu care ar fi existat obligația - "" SA de a preda terenurile către ADS, însă actul normativ cuprinde-reglementari referitoare la modalitatea de privatizare a unor societăți cu profil agricol. În schimb, acceptând ipoteza avansată de instanța de judecată, se pune întrebarea de ce nu s-a dat eficiența dispozițiilor art.7 din același act normativ, potrivit cu care ADS trebuia să solicite anularea titlurilor de proprietate, mai precis potrivit art.60-62 din Legea nr.18/1991.Totodată, era necesar ca terenurile respective sa fie inventariate, delimitate pe categorii de folosința si înscrise in Cartea Funciara; fapt ce trebuie dovedit de intervenienta ADS.
Au avut în vedere că pe terenul respectiv nu existau sere în funcțiune la momentul emiterii titlului de proprietate, ADS - ul avea obligația de a proceda la predarea terenului prin protocol către Comisia Locală, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți, în speță locatorii persoane fizice.
În același timp, instanța de fond se prevalează de dispozițiile Hotărârii Comisiei Județene nr.427/23.08.2001 prin care s-a dispus anularea parțială a Procesului verbal nr.80/2000 prin care se preluase de către Comisia Locală suprafața de 54 ha teren de la - "" SA, rămânând valabil doar pentru 8,2 ha teren. Pentru luarea acestei hotărâri, s-a avut în vedere procesul verbal întocmit de comisie la 7.08.2001, așa cum a arătat un proces verbal în două exemplare, ambele datate și semnate la aceeași dată, dar cu conținut total diferit.
Totodată, se omite a se menționa faptul că prin sentința civilă nr.16068/01.11.2001, Judecătoria Constanțaa dispus în dosarul civil nr.14531/2001, încuviințarea instituirii sechestrului judiciar asupra terenului deținut de - "" SA, astfel că, în opinia lor, toate actele încheiate ulterior, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost încheiate o serie de contracte ce depășeau sfera atribuțiilor unui administrator sechestru. Fapta este cu atât mai gravă, cu cât hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului Constanta și B, precum și cu - "" SRL, care au avut astfel cunoștință de interdicția impusă prin hotărârea Judecătoriei Constanța, și totuși au încheiat contracte de arendă, iar ulterior contracte de concesiune cunoscând că terenul respectiv era pus sub sechestru judiciar.
Intimata intervenientă Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței judecătoriei.
Prin încheierea nr.367/18.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de Agenția Domeniilor Statului și s-a dispus strămutarea pricinii la Tribunalul București, fiind păstrate actele îndeplinite de Tribunalul Constanta anterior strămutării.
Prin încheierea din data de 30.04.2007, Tribunalul Constanțaa scos cauza de pe rol și a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr-Ia data de 11.05.2007.
În apel a fost încuviințată și administrată pentru apelanta pârâtă proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, pentru identificarea amplasamentului terenului ce face obiectul titlului de proprietate contestat în cauză, prin raportare la contractul de concesiune încheiat de intimatele reclamante și la actele de proprietate ale autorului intimaților pârâți beneficiari ai titlului, lucrarea fiind efectuată și depusă la dosar de expertul tehnic.
Prin decizia civilă nr.950 A din 08.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă Comisia Locală C pentru Aplicarea Legii nr.18/1991; a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea principală, ca neîntemeiată și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a motivat că din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui G prin titlul de proprietate atacat (nr.1669/2003) nu s-a făcut pe vechiul amplasament al fostei proprietăți a acestuia, vechea locație fiind situată în zona Palas lui - Viile Noi, fără ca această împrejurare prin ea însăși să constituie un motiv de nevalabilitate a actului juridic.
Împotriva deciziei civile de mai sus au declarat recurs, recurentele - reclamante - " Internațional" SA, - " Com" SRL, - "" SRL, - " " SRL și - " Oltenia" SRL, precum și recurenții - pârâți și.
1. Prin recursul formulat de recurentele - reclamante (persoane juridice) se critică următoarele aspecte:
- hotărârea este lipsită de temei legal în condițiile în care titlul de proprietate a cărui nulitate s-a cerut a fost emis pentru alte amplasamente decât cele indicate de pârâți prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate;
- la momentul emiterii titlului, terenul aflat în proprietatea privată a statului nu se afla legal la dispoziția Comisiei Locale C;
- procesul-verbal nu a fost niciodată validat de către Comisia Județeană și nici nu a produs efecte juridice;
- decizia nr.427/2001, anulate de instanță, nu a fost înlocuită cu o altă decizie care să valideze procesul - verbal;
- la data emiterii titlului de proprietate a cărui nulitate s-a solicitat, statul român era înscris în cartea funciară a localității C ca proprietar tabular asupra terenurilor respective, iar societățile comerciale reclamante erau înscrise ca proprietari tabulari ai construcțiilor edificate pe aceste terenuri;
- terenurile indicate în titlurile originale de proprietate ale pârâtelor nu se află în perimetrul fostei - "" SA C;
- terenurile care au - "" SA C, aflate actualmente în folosința societăților comerciale reclamante nu au fost niciodată proprietate privată și deci nu se justifică legal atribuirea acestora către persoane fizice.
- Comisia Locală C de fond funciar și pârâtele persoane fizice nu au avut niciodată posesia terenului;
- titlurile de proprietate emise pentru terenul - "" SA C în anul 2003 încalcă prevederile legale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
Față de cele citate mai sus, având în vedere hotărârile pronunțate până în această fază, Curtea constată că recursul formulat de recurentele persoane juridice este nefondat.
În ceea ce privește recursurile formulate de recurenții persoane fizice, acestea vor fi constatate nule întrucât nu au fost motivate în termenul legal, conform art.303 și art.306 Cod procedură civilă.
Astfel, din concluziile raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmit de expertul, Curtea reține că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui G prin titlul de proprietate atacat (nr.1669/2003) nu s-a făcut pe vechiul amplasament al fostei proprietăți a acestuia, vechea locație fiind situată în zona Palas - lui - Viile Noi, fără însă ca această împrejurare prin ea însăși-să constituie un motiv de nevalabilitate a actului juridic, față de dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.18/1191 republicată, nefiind incidente dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997.
Pe de altă parte, s-a constatat de către expert că acest teren, situat în parcela A 1113/37, nu este același cu terenurile care fac obiectul contractelor de concesiune încheiate de către - " Oltenia" SRL, - " Com" SRL, - " Internațional" SA, - "" SRL și - "" SRL, terenul în discuție aflându-se în prezent în folosința - "" SRL.
Cererea principală formulată de intimatele reclamante are ca obiect solicitarea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr.1669/2003, invocându-se încălcarea normelor imperative ale legii edictate pentru emiterea valabilă a actului juridic.
Nulitatea absolută a unui act juridic putând fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim protejat, instanța învestită are a verifica și împrejurarea dacă actul atacat încalcă un drept sau un interes legal al rec1amantului, în caz contrar acesta neputând formula o cerere de chemare în judecată cu obiectul amintit.
Or, de vreme ce s-a constatat cu ocazia administrării probei cu expertiză topografică inexistența unei coincidențe între terenul deținut de cele cinci societăți comerciale intimate reclamante prin contractele de concesiune încheiate, se reține că la emiterea actului juridic încălcat nu a fost vătămat nici un drept legitim protejat (dreptul de concesiune) sau alt interes legitim al intimatelor reclamante.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentele - reclamante - " Internațional" SA, - " Com" SRL, - "" SRL, - " " SRL și - " Oltenia" SRL, iar recursurile formulate de recurenții- pârâți și, vor fi constatate nule.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nule recursurile declarate de recurenții - pârâți (persoane fizice) și împotriva deciziei civile nr.950 din 08.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu recurentele - reclamante - " INTERNAȚIONAL" SA, - " COM" SRL, - "" SRL, - " " SRL și - " OLTENIA" SRL, cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ C PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/991, COMISIA JUDEȚEANĂ C PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C, și cu intimata - intervenientă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele - reclamante (persoane juridice) - " INTERNAȚIONAL" SA, - " COM" SRL, - "" SRL, - " " SRL și - " OLTENIA" SRL împotriva deciziei civile nr.950 din 08.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu recurenții - pârâți (persoane fizice) și, cu intimații - pârâți COMISIA LOCALĂ C PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/991, COMISIA JUDEȚEANĂ C PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C, și cu intimata - intervenientă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
IA
Red.
Tehnodact.
Ex.2/09.07.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
jud. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Gabriela
