Anulare act. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/R/2009
Ședința publică din 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 549/A din 29 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect anularea raportului de expertiză.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent și pârâtul intimat, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat intimatului.
Se constată că la data de 16 ianuarie 2009 s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat întâmpinare la recursul formulat, un exemplar comunicându-se cu reclamantul recurent.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea reclamantului recurent de a lectura întâmpinarea comunicată la acest termen.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent și pârâtul intimat, personal.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs în privința acelor motive de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie a deciziei pronunțate în apel întrucât în recurs decizia pronunțată în apel poate fi cercetată numai pentru motive de nelegalitate. Nefiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Susține pe scurt motivele de recurs.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului. Consideră acțiunea nefondată. Modalitatea de partaj evidențiată în raportul de expertiză a cărei anulare se solicită a reprezentat voința părților, recurentul nefiind parte în acea cauză. Arată că din anul 1972 raportul de expertiză nu a fost contestat de către părțile din cauza respectivă, iar în anul 2002 s-a efectuat o altă variantă de partaj a imobilului aparținând reclamantului și celorlalți
coproprietari, însă între timp s-au edificat alte lucrări de construcții și instalații, astfel că imobilul evidențiat în anul 1972 aproape că nu se mai regăsește fizic.
De asemenea, consideră prezenta acțiune șicanatorie și întrucât de la data promovării acțiunii starea de sănătate s-a înrăutățit, solicită acordarea de daune în sumă de 600 lei.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.8370 din 02.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost respinsă în întregime acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantul împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 1972, la solicitarea Judecătoriei Cluj -N, pârâtul în calitate de expert judiciar în specialitatea construcții, a efectuat un raport de expertiză tehnică în dosarul nr. 3438/1972, dosar care avea ca obiect partaj. Reclamantul nu a fost parte în acel dosar, însă se declară nemulțumit de concluziile din expertiză, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune împotriva pârâtului.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 201.pr.civ. instanța poate să dispună efectuarea unui raport de expertiză tehnică atunci când apreciază că pentru lămurirea unei stări de fapt este necesară părerea unui specialist, expertiza fiind o probă în dosar. Art. 201-214.pr.civ. stabilesc condițiile în care se efectuează o expertiză tehnică judiciară, respectiv drepturile și obligații părților litigante și drepturile și obligațiile expertului. Art. 212.pr.civ. dă dreptul părții nemulțumite de concluziile expertizei să propună efectuarea unei noi expertize sau să facă obiecțiuni la expertiza efectuată.
Din economia textelor legale mai sus menționate rezultă că nu expertul este cel care tranșează litigiul intervenit între părți, ci instanța de judecată, care, pe baza întregului material probator, poate să își însușească concluziile din raportul de expertiză sau să înlăture, motivat, aceste concluzii. Tot legiuitorul a stabilit și cazul în care expertiza poate fi anulată, respectiv atunci când sunt necesare măsurători, ori este efectuată fără citarea legală a tuturor părților. Și în acest caz, instanța care constată nulitatea expertizei, este instanța care a ordonat efectuarea expertizei sau instanța care soluționează calea de atac declarată împotriva hotărârii pronunțată de către instanța care a ordonat expertiza.
Prin urmare, s-a apreciat că în aceste circumstanțe, expertiza depusă în copie de către reclamant la filele 12-18, fiind o proba în dosar, nu putea fi anulată decât de completul de judecată care a judecat dosarul nr. 3438/1972, sau de instanțele care ar fi soluționat căile de atac împotriva sentinței pronunțate în dosarul menționat, astfel că instanța a respins cererea reclamantului privind anularea raportului de expertiză efectuat de către pârât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.549 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant reținându-se în esență următoarele:
Prin raportul de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr.3438/1972 al Judecătoriei Cluj -N au fost efectuate de către expertul, la solicitarea instanței, propuneri de partajare a imobilului înscris în CF nr.8567 C, prin formarea a două apartamente, raport de expertiză ce a stat la baza soluționării dosarului nr.3438/1972 al Judecătoriei Cluj -
Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că expertiza efectuată în dosarul nr.3438/1972, fiind o probă în dosar, nu putea fi anulată decât în cursul soluționării acestui dosar, de către instanța de fond sau în căile de atac, fiind incidente în cauză prevederile art.201 și urm. pr. civ.
S-a reținut că scopul urmărit de către reclamant prin promovarea prezentei acțiuni nu poate fi atins prin anularea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.3438/1972 al Judecătoriei Cluj -N, ci numai prin modificarea soluției pronunțate în acest dosar, prin sentința judecătorească stabilindu-se de fapt cotele de proprietate asupra imobilelor în litigiu și sultele datorate între coindivizari.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că sentința civilă nr.8370/2008 și decizia civilă nr.549/2008 sunt nefondate. Prima instanță a menționat că la expertiza efectuată în anul 1972 trebuia să se facă obiecțiuni, dar datorită regimului totalitar și dictaturii comuniste, nu ar fi existat nici o șansă. De asemenea, s-a mai reținut în sentința atacată că expertiza s-a perimat din cauza timpului și modificarea legislației, considerând că ambele motivări sunt irelevante și nefondate.
Susține că expertiza, fiind o probă în dosar, stabilește condițiile în care se efectuează, drepturile și obligațiile părților litigante și drepturile și obligațiile expertului.
Mai arată că Legea nr.10/2001 stabilește că imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în condițiile acestei legi și nu se ignoră, așa cum s-a întâmplat la judecătorie.
Consideră că neîntemeiat a reținut instanța, necompetentă, raportat la art.105 alin.1 și art.159 alin.1 și 2.proc.civ. atunci când a apreciat că acea expertiză trebuia anulată în 1972 de completul de judecată care a judecat dosarul 3438/1972, deoarece expertul este cel care tranșează litigiul și nu instanța de judecată.
Referitor la decizia civilă nr.549/2008, pronunțată de tribunal, arată că aceasta este identică cu sentința, deoarece reține că expertiza tehnică este necesară pentru lămurirea unei stări de fapt și că este necesară părerea unui specialist, iar art.212 proc.civ. dă dreptul părții nemulțumite să propună obiecțiuni sau efectuarea altei expertize. Totodată, s-a arătat și în decizie că ing. a făcut expertiza cu bună - credință și că a respectat obiectivele transmise de instanță, că se puteau face obiecțiuni în anul 1972 și că sentința judecătoriei este legală.
Consideră că motivarea instanței în sensul că scopul urmărit de reclamant nu poate fi atins prin anularea raportului de expertiză, ci numai
prin modificarea soluției pronunțate, este total eronată și nefondată deoarece instanța trebuia să observe că expertiza a fost cea care a stabilit cotele de drept, cotele valorice de drept, cotele valorice faptice, cotele de proprietate și sultele.
Arată că în anul 1972 ing. a fost delegat să facă o expertiză la fața locului pe- pentru sistarea indiviziunii și partaj. La baza acestui raport de expertiză trebuia să stea planul casei bunicilor reclamantului, și, trebuia să se ia în considerare certificatul de moștenitor emis de notariatul de Stat al Raionului M, Regiunea nr.5.482/1962 asupra imobilului înscris în CF nr.8567 a orașului C sub cu nr.top.2918 în suprafață de 439 mp și casa de piatră plus casă din pământ de 88 mp. S-a ignorat certificatul de moștenitor și s-a folosit certificatul de moștenitor nr.177 din 25 sept.1966, prin care sulta mamei reclamantului a fost scăzută de la 87,80 mp la 66 mp. Consideră că trebuia luat în considerare certificatul de moștenitor din 1962 și nu cel din 1966. Acele două certificate trebuiau verificate de expert conform art.208 alin.2 proc.civ., trebuia să ceară lămuriri pentru obiectul lucrării, deși a arătat chitanțele prin care a plătit doi coerezi nu s-a luat în considerare acest lucru, dar s-au luat în considerare chitanțele plătite pentru materiale de celălalt coerede proprietar la aceeași adresă.
S-a arătat în expertiză că coproprietarul a construit pe cheltuiala lui 17 mp și respectiv 10 mp, fără însă să se motiveze că acele lucrări nu au avut avize, certificat de urbanism, planuri, proiecte, autorizații pentru tot ce era și urma să se construiască.
Susține că nu au fost respectate prevederile art.674 civ. deoarece nu s-au constituit porțiuni egale pentru moștenitorii din aceeași căsătorie. Art.7381civ. arată că fiecare erede trebuie să raporteze la masa succesorală, iar art.804 civ. arată că este permisă dispoziția prin care oat reia persoană ar fi chemată a lua darul când eredele numit sau legatul nu ar primi sau nu ar putea primi. Nu au fost respectate prevederile art.208 alin.2 proc.civ. de către expert, acesta ridicând prețul unei sulte la 13.370 lei și prețul casei la 62.930 lei, deși aceasta nu valora mai mult de 35.000-40.000 lei.
Consideră că prin ceea ce a produs ing., respectiv o expertiză tehnică și cele trei planșe, care nu au fost furnizate la timpul potrivit, acesta a comis un abuz prin faptul că nu a prezentat situația reală din teren, susținând că erau 124 mp de construcții, în loc de 87,80 mp, că la construcțiile pe cont propriu nu au existat nici un fel de avize, planuri și autorizații, că nu au fost despăgubiți erezii, expertul calculând valoarea și cantitatea sultelor în mod vădit în favoarea coproprietarului erede.
În sfârșit, arată că pârâtul se face vinovat de tăinuire întrucât nu i-a prezentat toate cele trei planuri ale partajului, de ultimul luând cunoștință abia în anul 2007, el fiind acela care a tranșat litigiul în favoarea celuilalt erede și nu instanța de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Recurentul nu a menționat în cererea de recurs temeiul juridic al susținerilor sale, iar dezvoltarea motivelor de fapt face posibilă încadrarea
parțială a acestora în cazul de modificare reglementat de art.304 pct.9 proc.civ. respectiv când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recursul, fiind o cale extraordinară de atac, este limitat la motivele de nelegalitate și, prin urmare, atunci când criticile formulate de recurent în contra unei hotărâri, alcătuind motivele recursului său nu se circumscriu acelora prevăzute de art.304 proc.civ. ele apar ca inadmisibile și nu ar putea fi cercetate de către instanța de recurs.
De altfel, în ședința publică din 23 ianuarie 2009, instanța, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității parțiale a motivelor de recurs ce vizează aspecte de netemeinicie a deciziei.
Referitor la criticile aduse hotărârii în ce privește modul în care a procedat instanța în legătură cu administrarea probei privind raportul de expertiză, criticile sunt nefondate.
Astfel, în toate etapele procesuale ale soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 3438/1972 al Judecătoriei Cluj -N, părțile nu au înțeles să invoce incidența dispozițiilor art.108 proc.civ. privitoare la nulitatea expertizei. În aceste condiții, în mod corect prima instanță și instanța de apel au înlăturat criticile formulate în acest cadru procesual la raportul de expertiză întocmit de pârât în anul 1972, în dosarul nr.3438/1972, având ca obiect sistarea indiviziunii asupra imobilului din C,-, înscris în CF nr.8567 C, părți în proces fiind, și.
Potrivit art.212 alin.(2) proc.civ. expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen de judecată după depunerea lucrării. Aceasta înseamnă că normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter dispozitiv. Drept urmare, față de prevederile art.108 alin.(3) proc.civ. neinvocarea nulității raportului de expertiză la prima zi de înfățișare după depunerea lui și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.
În speță, părțile din proces, între care nu se găsea și reclamantul recurent, nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, neînțelegând a-și exercita dreptul de a invoca o eventuală nulitate a expertizei.
Cum o asemenea nulitate trebuia invocată în condițiile art.108 alin.(3) coroborate cu cele ale art.212 proc.civ. adică la prima zi de înfățișare după depunerea raportului de expertiză, părțile au decăzut din dreptul de a invoca nulitatea expertizei, aceasta apărând ca o probă ce putea fi avută în vedere de instanță.
În sfârșit, se impune precizarea că expertiza este un mijloc de probațiune judiciară, ce se dispune la cererea părților de către instanță ori de câte ori este necesară lămurirea unor împrejurări de fapt ce solicită anumite cunoștințe de specialitate, însă soluția în cauză o pronunță judecătorul, pe baza probelor administrate, iar nu expertul, astfel cum susține recurentul.
Față de cele expuse, reținând că hotărârea recurată este legală, sub aspectul tuturor criticilor aduse, recursul reclamantului va fi respins conform art.312 alin.(1) proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 549 din 29 oct. 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
12.02.2009
Președinte:Antoaneta Tania NistorJudecători:Antoaneta Tania Nistor, Anca Adriana Pop
