Anulare act. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul I recurs |
dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/2008-
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă MELAN domiciliată în O, Parcul, nr. 1,. 6-parter, județul B(Cabinet, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în O,-, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 2. județul B, PRIMĂRIA MUNCIPIULUI, cu sediul în O, -, nr. 1, județul B și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, județul B, împotriva deciziei civile nr. 439/A din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 390 din 17 ianuarie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 11451/2002, având ca obiect: anulare act.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 22 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 29 ianuarie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.390/17.01.2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar 2386/2003, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Imobiliar O și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții, Administrația Imobiliar O și Consiliul Local O, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza deciziei nr.385 din 18.07.1075 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B, Statul Român a preluat în proprietate cota de 12/16 părți din imobilul în litigiu, situat în O,-/A, ce aparține antecesorilor reclamantei, care urma să beneficieze de despăgubiri în valoare de 18.911,81 lei. Statul Român și-a întabulat, în baza deciziei, dreptul de proprietate în cartea funciară, cu titlu de transmisiune legală, în baza 223/1974.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit art.1 al.2 din HG 20/1996, imobilul în litigiu este considerat ca fiind preluat cu titlu de proprietate a statului și prin urmare a făcut obiectul Legii 112/1995 de pârâții, cu titlu de chiriași, nu poate fi restituit în natură foștilor proprietari.
S-a mai arătat că actul de vânzare cumpărare a imobilului de către chiriași a fost întocmit cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, întrucât cumpărătorii au fost chiriași în acel imobil anterior intrării în vigoare a Legii 112/1995, au așteptat expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art.14, s-au asigurat cu imobilul constituie proprietatea statului, dreptul acestuia fiind întabulat în CF, nu au fost notificați să nu cumpere de către foștii proprietari, în coala de carte funciară nefiind notată vreo acțiune în revendicare. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui litigiu privind imobilul pe rolul instanțelor judecătorești, iar prin notificarea formulată în baza 10/2001 a solicitat acordarea de despăgubiri, nu restituirea în natură a imobilului.
Prin Decizia civilă 556/A din 7.10.2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar 2386/2003, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimații, Primăria mun. O și Consiliul local O, împotriva sentinței civile nr.390 din 17.01.2003, pronunțată de Jud. O, care a fost păstrată în totalitate.
Prin decizia civilă nr.188/23.02.2005 a Curții de APEL ORADEA, a fost admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta în contradictoriu cu intimații, Primăria mun. O și Consiliul local O, împotriva deciziei civile nr.556/A din 7.10.2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost casată, cu reținere pentru o nouă judecare la Curtea de Apel, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Ulterior, pe cale administrativă, Curtea de APEL ORADEA și-a declina competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Bihor, care a procedat în continuare la judecarea cauzei în apel.
Prin decizia civilă nr.439/A din 03.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta, cu domiciliul ales în O, Parcul nr.1,.15/A, jud. B, în contradictoriu cu intimații,. în O,-,. în O, str. - nr.2. Primăria Municipiului O și Consiliul Local al Municipiului O, ambele cu sediul în O, P-ța - nr.1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 390 din 17.01.2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Contractul de vânzare cumpărare nr. 928/28.10.1006, prin care intimații și au dobândit dreptul de proprietate asupra.nr.1 din imobilul situat în O,-/A, îndeplinește toate condițiile de validitate impuse de Legea 112/1995.
Așa cum rezultă din contract, apartamentul a fost cumpărat la data de 28.10.1006, după expirarea termenului prev. de art.14 din lege.
Cumpărătorul chiar dacă nu a fost titularul contractului de închiriere anterior anului 1989, titular al acestuia fiind tatăl acestuia - senior, el figurând în permanență ca beneficiar al contractului de închiriere în calitate de membru al familiei, în mod firesc după decesul tatălui său a preluat contractul de închiriere în calitate de titular, familia locuind în acel imobil din anul 1978, în baza contractului de închiriere nr.3468/25.09.1978.
Potrivit art.1, 2 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii 112/1995, sunt considerate ca fiind preluate cu "titlu" "acele imobile care sunt folosite ca locuință și care au fost preluate în proprietatea statului cu respectarea legilor și decretelor în vigoare la acea dată", fiind enumerat și Decretul 223/1974.
În atare situație, imobilul în litigiu se încadrează în categoria imobilelor ce făceau obiectul Legii 112/1995, ce puteau fi cumpărate potrivit art.9 din lege de către chiriașii titulari ai contractului, după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, în care persoanele ce se considerau îndreptățite puteau depune cereri pentru restituirea în natură a apartamentelor sau acordarea de despăgubiri.
Nu s-a făcut dovada că au fost notificați de reclamantă, cumpărătorii, să nu încheie contractul, în cartea funciară nu există notată nici o acțiune care să poată duce la concluzia că dreptul de proprietate al Statului Român ar face obiectul vreunui litigiu, iar în condițiile în care depozițiile testimoniale administrate sunt contradictorii și neconcludente, instanța a apreciat că acele "așa-zise" discuții care ar fi avut loc înainte de anul 1989 și după aceea între familiile și nu pot suplini adresarea unei notificări potrivit dispozițiilor legale, astfel că nu s-a putut reține reaua credință a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, așa cum cere art.46 al.2 și 4 din Legea 10/2001.
În ce privește susținerea că cererea de chemare în judecată ar fi lovită de nulitate, întrucât acțiunea ar fi fost promovată de către senior, după data decesului acesteia 27.07.1999, instanța a apreciat-o ca nefondată, existând doar o eroare de redactare a acțiunii de către avocat, ce s-a produs datorită coincidenței de nume mamă-fiică, acțiunea fiind în mod indubitabil promovată de fiică, moștenitoare a lui - mamă, a se vedea în acest sens și cele arătate de avocatul, angajat inițial pentru efectuarea demersurilor necesare pentru redobândirea proprietății.
Împotriva acestei decizii în termen și cu respectarea formelor legale a declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii reclamantei cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că, preluarea imobilului de la antecesoarea recurentei s-a făcut abuziv și fără plata vreunei despăgubiri reale, astfel pentru un imobil cu 7 camere s-a achitat suma de 18.912 lei la nivelul anului 1975.
S-a mai invocat că pârâții nu au avut contract de închiriere valabil la data intrării în vigoare a Legii 112/1995, cedarea de către tatăl pârâtului a contractului de închiriere fiind una nelegală și pe de altă parte pârâții au fost de rea credință, au cunoscut încă din anul 1990 că reclamanta intenționează să se întoarcă în țară și că dorește să-și recupereze imobilul preluat abuziv de statul comunist.
De altfel, a mai invocat recurenta, că încă de la data plecării în străinătate a familiei și până la data declanșării prezentului proces, pârâții și familia reclamantei au păstrat legături strânse, fiind chiar prieteni, aceasta și explică de ce pârâții și-au întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate în 1999 deși contractul de vânzare cumpărare este din anul 1996.
Intimații s-au opus admiterii recursului invocând excepția nulității cererii de chemare în judecată care a fost formulată de o persoană decedată, fără capacitate de folosință, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului invocându-se că intimații au cumpărat imobilul din litigiu cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii 112/1995, contractul de vânzare cumpărare dedus judecății fiind unul valabil.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată următoarele:
Asupra excepției invocate de intimați, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată, reclamanta fiind fiica cu același nume al defunctei care a fost proprietara imobilului din litigiu, împreună cu soțul său de asemenea defunct.
Simpla menționare în motivele acțiunii "am fost proprietara imobilului" nu poate atrage sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, reclamanta având calitate de succesoare a foștilor proprietari ce au fost deposedați de imobilul din litigiu.
Criticile recurentei reclamante sunt în parte fondate.
Reclamanta a invocat mai multe împrejurări care ar atrage sancționarea contractului de vânzare cumpărare nr.228/1996, cu nulitatea absolută.
În speță relevantă și suficientă pentru a sancționa actul juridic dedus judecății cu nulitate absolută, este reaua credință a chiriașilor cumpărători.
Art.1899 alineat 2 cod civil prezumă buna credință. În speță însă reclamanta recurentă a făcut deplin dovada relei credințe a chiriașilor cumpărători.
B credință constă în credința eronată a persoanei care încheie un act juridic că acționează conform legii și în nici un caz nu se poate reține ca fiind de bună credință o persoană care prin încheierea unui act juridic știe că lezează drepturile civile ale unui terț.
În speță, din interogatoriul pârâtei rezultă că aceasta și soțul său pârâtul au avut cunoștință încă din anul 1993 că familia dorește să revendice imobilul din litigiu. În acest sens pârâta a recunoscut că în anul 1993 s-au purtat discuții între cele două familii, discuții la care au participat atât ea cât și soțul său, copârât, discuții din care, așa cum am arătat reieșea că familia reclamantei dorește să reintre în proprietatea imobilului ce a fost preluat de Statul Român.
Interogatoriul pârâtei se coroborează și cu depozițiile martorilor, și, aceste probe confirmând fără dubiu că pârâții și știau că imobilul din litigiu este revendicat de fostul proprietar cu mult anterior apariției Legii nr.112/1995.
În atare condiții nu se poate reține că cei doi cumpărători au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare, în speță devenind astfel incidente dispozițiile art. 46 din Legea 10/2001 (imobilul fiind preluat abuziv cum abuzivă a fost orice preluare în perioada 1945-1989), dispoziții care stipulează că este nul contractul de vânzare cumpărare încheiat cu rea credință.
Reaua credință a vânzătorului nu comportă discuții, la dosar existând numeroase înscrisuri care atestă împrejurarea că imobilul a fost cerut de reclamantă sens în care s-a adresat cu cereri la diverse autorități locale.
Și reaua credință a cumpărătorilor chiriași Curtea apreciază ca fiind dovedită față de aspectele mai sus invocate, motiv pentru care urmează a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între RAGCL. O și pârâții și.
Pentru aceste motive în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 206 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantei, decizia instanței de apel fiind rezultatul greșitei aplicări a legii, va fi modificată conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul admiterii apelului și se va schimba în parte sentința de fond, menținându-se din aceasta doar dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Imobiliar
Deși a solicitat cheltuieli de judecată, recurenta nu a depus înscrisuri din care să rezulte cuantumul acestora, motiv pentru care nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312, alineat 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă MELAN domiciliată în O, Parcul, nr. 1,. 6-parter, județul B(Cabinet, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în O,-, județul B, domiciliată în O, str. -, nr. 2. județul B, PRIMĂRIA MUNCIPIULUI, cu sediul în O, -, nr. 1, județul B și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, județul B, împotriva deciziei civile nr. 439 din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică, admite apelul reclamanților și schimbă în tot sentința civilă nr.390 din 17.2003 pronunțată de Judecătoria Oradea în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților, Primăria Municipiului O, Consiliul Local al Municipiului O și în consecință:
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.928/28.1996 încheiat între pârâții și și O, cu privire la imobilul înscris în CF. 6355 O, situat în O, Parcul - nr.10.
Dispune radierea din CF. 6355 Oaî ntabulării de sub B 21 și 22 și restabilirea situației de CF. anterioare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /30.01.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./30.01.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
