Anulare act. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.117/
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliați în B, Str.-.- nr.8, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în C,-, - 1,.A,. 2,. 11, domiciliați în B,-, sect. 1, domicili8ați în B,-, sect. 6 și, domiciliat în 75179,. Nr. 36, Germania și cu domiciliul ales în B,-,. 6..3,. 12, sect. 2, împotriva deciziei civile nr.253 din 17.05. 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta - secția civilă - în dosarul civil nr- având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de sedință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 7 aprilie 2008 și 14 aprilie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 9131/11.04.2006 s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, și, ca nefondată, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată formulată de în contradictoriu cu intervenienții, și, a fost respinsă cererea formulată de, de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut următoarele:
Atât excepția inadmisibilității acțiunii, cât și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților din diverse perspective sunt neîntemeiate și au fost respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Inadmisibilitatea vizează fie situația în care partea nu are deschisă o astfel de cale procesuală, cu alte cuvinte când legea nu permite formularea unei asemenea acțiuni, fie situația neîndeplinirii unei cerințe legale prealabile, conform art. 109 alin.2 cod procedură civilă. În speță, acțiunea în constatarea nulității unui certificat de moștenitor este o acțiune care poate fi dedusă spre soluționare, iar pentru promovarea acesteia nu este necesară îndeplinirea vreunei formalități.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților privind capătul de cerere având ca obiect succesiunea defunctului, aceasta este neîntemeiată, pentru nu există un astfel de capăt de cerere în acțiunea formulată de reclamanți.
Totodată, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată și excepția calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere având ca obiect succesiunea defunctei. Pârâții motivează că reclamanții nu au formulat cerere de restituire a imobilelor conform Legilor nr.112/1995 sau nr. 10/2001 și, prin urmare, nu au vocație la succesiunea acesteia. În speță, acțiunea formulată de reclamanți se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun, susținerile acestora fiind în sensul că soțul supraviețuitor a venit la moștenirea defunctei, iar ulterior succesiunea de pe urma lui s-a deferit prin retransmitere către reclamanți. Din această perspectivă, este evident că reclamanții justifică propria calitate procesuală în cauză.
Instanța a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de partaj voluntar. Pe de o parte, este susținerea pârâșilor ca reclamanții nu sunt parte în acest contract, iar pe de altă parte acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act poate fi promovată de oricine are interes, chiar dacă este terț, iar în speță reclamanții au făcut dovada unui astfel de interes.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în anul 1953 decedat, de pe urma sa rămânând ca unică moștenitoare, în calitate de soție supraviețuitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 81/2001 eliberat de BNP.
s-a recăsătorit cu, tatăl reclamanților devenind prin căsătorie. Acesta a decedat în anul 1986, iar după un interval destul de îndelungat, la cererea lui, biroul notarului public a eliberat un certificat de calitate de moștenitor nr. 256/1996 din 22.07.1996, în cuprinsul căruia au fost trecuți în calitate de moștenitori pârâții și, nepoți de frate. Certificatul de moștenitor nr. 256/2002 se regăsește la fila 20 dosarului nr. 3219/2003 al Tribunalului Constanța.
Reclamantul, nemulțumit de faptul că din acest certificat de calitate de moștenitor a fost omis soțul supraviețuitor, a adresat o cerere către BNP, solicitând rectificarea acestuia. Prin încheierea de rectificare nr. 5681/27.05.2002 a fost înlăturată această omisiune și a fost trecut în calitate de moștenitor și, ca soț supraviețuitor, în concurs cu colateralii privilegiați și.
, tatăl reclamanților, a fost fratele lui, tatăl pârâtului. Cei doi frați, și, au mai avut un frate, pe nume de, care a decedat la data de 01.08.1977. a renunțat la succesiunea fratelui său, conform declarației înregistrate sub nr. 591/1980 în registrul special de renunțări, astfel că succesiunea de pe urma defunctului a revenit în exclusivitate lui, ca unic moștenitor acceptant. Aceste aspecte au fost reținute de instanța din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 649/1980 eliberat la 23.07.1980 de fostul notariat de Stat Județean C, în cuprinsul căruia se face referire și la declarația de renunțare la succesiune.
Un prim capăt de cerere al acțiunii reclamanților vizează constatarea nulității absolute a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 275/23.05.1966 de BNP. Prin acest act, reclamanții, și pârâtul au partajat prin buna învoiala un teren în suprafață de 2400 mp situat în comuna, satul Vama Veche. La modul de dobândire a imobilului se arată că terenul a fost dobândit prin sentința civilă nr. 11331/1994 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă.
Motivul invocat de către reclamanți în susținerea tezei nulității absolute este acela că pârâtul nu avea calitatea de erede al unchiului său cu același nume, și, prin urmare, nu putea fi nici copartajant. Mai susțin reclamanții că au aflat ulterior încheierii acestui act de partaj, că pârâtul nu ar fi avut această calitate de erede.
Susținerile au fost înlăturate, întrucât certificatul de moștenitor în care renunță la succesiunea fratelui său a fost eliberat în anul 1980, cu mult timp înainte de încheierea contractului de partaj voluntar.
Pe de altă parte, motivul determinant pentru care instanța a respins acest capăt de cerere l-a constituit faptul că nulitatea absolută a actului de partaj s-a solicitat a fi constatată pentru eroare obstacol în privința calității de copartajant. În contractul de partaj s-a indicat o sentință civilă și nicidecum faptul că terenul s-ar fi dobândit prin moștenire. Instanța nu a fost în măsură să verifice în ce modalitate au dobândit terenul în indiviziune cei trei reclamanți împreună cu pârâtul, întrucât la dosar nu a fost depusă această sentință civilă, deși obligația revenea reclamanților, conform art. 1169 cod civil.
Nici din examinarea conținutului certificatului de moștenitor nr. 581/1993 eliberat de pe urma defunctului nu rezultă o altă concluzie. În acest certificat a fost trecut ca făcând parte din masa succesorală dreptul de proprietate asupra unui teren arabil de 10 ha, situat în comuna, dobândit în baza adeverinței nr. 906/1991. Or, terenul supus împărțirii în contractul de partaj voluntar nr. 275/1996 este situat tot în, dar este intravilan, în suprafață de 2400 mp și dobândit în baza unei sentințe civile.
Prin urmare, instanța a considerat că nu s-a făcut dovada că actul de partaj voluntar a fost încheiat de în calitate de moștenitor al lui, din actele dosarului nerezultând care este izvorul stării de indiviziune. În consecința, acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.
Prin cererea introductivă s-a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 256/1996 eliberat de BNP de pe urma defunctei și a încheierii de rectificare a acestui certificat, motivat de faptul că a omis cu bună știință soțul supraviețuitor, iar pe de altă parte nu s-a făcut proba opțiunii succesorale a pârâților în termenul prevăzut de art.700 cod civil, deși cererea de eliberare a certificatului de moștenitor nu se înregistrase în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, pentru a semnifica o acceptare expresă.
Instanța nu a reținut aceste susțineri, întrucât omisiunea soțului supraviețuitor a fost înlăturară de notar prin eliberarea încheierii de rectificare nr. 5681/27.05.2002, chiar la cererea reclamantului, astfel că nu mai suntem în prezența vreunei vătămări aduse intereselor reclamanților din această perspectivă.
C de-al doilea motiv de nulitate invocat vizează înlăturarea de la moștenirea defunctei pe cei trei frați, a și, care nu au acceptat succesiunea în termenul legal.
Potrivit art. 84 din Legea 36/1995 "în cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durata și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor".
Pentru eliberarea acestui certificat, este necesară întrunirea mai multor condiții, printre care și aceea ca moștenitorii care solicită eliberarea sa fi acceptat succesiunea în formă prescrisă de lege și să nu fie nedemni pentru a moșteni. Aceste calități nu se pot stabili în mod abstract, ci în mod corect, în urma unei dezbateri între moștenitori în fața notarului, moștenitori care își recunosc reciproc această calitate sau și-o contestă.
Certificatul de calitate de moștenitor are, ca și aceea de moștenitor propriu-zis, o natură convențională, a cărui forță probantă decurge din convenția succesibililor, care își recunosc, în condițiile legii, calitatea de moștenitori.
Între certificatul de calitate de moștenitor și certificatul de moștenitor propriu-zis nu există o diferență de natură juridică, nici de regim juridic, singura diferență fiind doar că C din urmă cuprinde, pe lângă numărul și calitatea moștenitorilor, și bunurile care formează masa succesorală, precum și cotele de drept care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Din cele expuse a rezultat că se poate solicita instanței și anularea certificatului de calitate de moștenitor, în aceleași condiții prevăzute de art.88 din Legea 36/1995 și anume de către cei care se consideră vătămați în drepturile lor.
Instanța a constatat că notarul public a respectat dispozițiile cuprinse în procedura succesorală notarială. Potrivit art.76 alin.2 din Legea nr. 36/1995, notarul stabilește pe bază de declarație sau probe administrate în cauză dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal, iar cf. art.77 alin.1 din același act normativ calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori.
Notarul public a stabilit calitatea de moștenitori a pârâților pe baza actelor de stare civilă a acestora, pe baza depoziției martorei, iar acceptarea în termen a succesiunii s-a stabilit, în lipsa altor probe, pe baza de declarații.
Reclamanții au dreptul de a repune în discuție problema respectării sau nu a termenului de opțiune succesorală, pe calea prezentei acțiuni în justiție, dar nu au administrat probe din care să rezulte că și nu ar fi acceptat succesiunea defunctei în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii. Or, sarcina unei astfel de probe le revenea, în virtutea principiului "onus probandi incumbit actori".
Singura probă, pe care instanța o consideră insuficientă pentru a anula un certificat de moștenitor, o constituie interogatoriile propuse de reclamanți a fi luate pârâților, în cuprinsul cărora se face referire la existența vreunui act de acceptare a succesiunii din partea acestora. Potrivit art. 225 cod procedură civilă "dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogator sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice".
În cauză, pârâții au fost citați cu mențiunea de a se prezenta personal pentru interogatoriu, dar nu s-au înfățișat. Pârâtul a depus la dosar acte medicale pentru a dovedi starea precară de sănătate care nu îi permite să se prezinte în fața instanței, astfel că în privința acestui pârât nu s-a putut considera lipsă nejustificată. În ceea ce privește ceilalți pârâți, s-a apreciat că lipsa acestora nu poate fi considerată decât ca un început de dovadă în favoarea reclamanților, care ar fi trebuit completată și cu alte mijloace de probă.
În lipsa unor astfel de dovezi, forța probantă a certificatului de moștenitor este cea prevăzută de art.88 alin.1 Legea 36/1995, conform căruia " până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte".
Așadar, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor nr. 256/1996 ca nefondat, reținând în esență că omisiunea soțului supraviețuitor a fost înlăturată prin încheierea de rectificare a acestui certificat și că reclamanții nu au făcut dovada că și nu ar fi acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii defunctei.
Succesiunea defunctului, deschisă la 01.08.1977 revine într-adevăr reclamanților, în cote de 1/3 câte fiecare, astfel cum rezultă din coroborarea certificatelor de moștenitor nr. 649/1980 și nr. 581/1993, aflate la filele 13 și 22 din dosarul nr. 3219/2003 al Tribunalului Constanța. Astfel, unicul moștenitor al lui este (ca urmare a renunțării lui ), iar moștenitorii lui sunt cei trei reclamanți, o constatare suplimentară din partea instanței judecătorești nefiind necesar a fi făcută, cât timp există aceste certificate de moștenitor necontestate.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a se constata ca succesiunea defunctei le revine numai lor, în cote de 1/3 pentru fiecare, aceasta urmează a fi respinsă, ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor nr. 256/1996. Aceeași este soluția și în privința capătului de cerere privind eliberarea unor noi certificate de moștenitor, prin urmare instanța urmând a respinge întreaga acțiune formulată de reclamanți ca nefondată.
Pârâtul a formulat și o cerere de chemare în judecată a unor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții, respectiv, și, în temeiul art.57 și art. 58 cod procedură civilă Față de împrejurarea că acțiunea principală va fi respinsă și că acești intervenienți nu au formulat pretenții proprii față de succesiunea defunctei, pentru a li se putea recunoaște vreun drept, instanța va respinge cererea de intervenție forțată ca rămasă fără obiect.
Cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât la dosar nu există nici un înscris care să dovedească efectuarea acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o, în esență, pentru faptul că soluția abordată de către instanța de fond este consecința unei greșite interpretări a probelor administrate în cauză și a aplicării necorespunzătoare a legii.
Legal citat intimatul și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală cu privire la cererea de recurs, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată, arătând că hotărârea recurată este legală și temeinică.
La rândul său, intimatul și-a exprimat prin întâmpinare poziția procesuală față de prezentul recurs, solicitând de asemenea respingerea căii de atac ca nefondată.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția procesuală față de prezenta cale de atac.
Calea de atac a fost calificată ca fiind apel prin rezoluția președintelui de secție, în funcție de dispozițiile art. 282 cod procedură civilă.
Soluționând apelul Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 253 din 17.05.2007 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamanții, și în contradictoriu cu intimații pârâți, și, împotriva sentinei civile 3456 din 11.04.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că la fond în mod corect s-a stabilit că izvorul ieșirii din indiviziune, conform actului de partaj a cărui nulitate se solicită, este sentința civilă nr. 11331/1994 pronunțată de Judecătoria Constanța și nu succesiunea astfel încât eroarea obstacol cu privire la calitatea de moștenitor nu își găsește sorgintea în certificatul de moștenitor nr. 581/1993 eliberat în urma decesului defunctului, în cadrul căruia s-a menționat ca făcând parte din masa succesorală un alt teren decât acela care face obiectul contractului de partaj voluntar în discuție.
De altfel, nu s-a probat că acest partaj voluntar s-a realizat în considerarea calității de moștenitor a defunctului, ci în considerarea titlului de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 11331/1994 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În mod corect a apreciat instanța de apel că la fond a fost respinsă cererea privind nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 256/1996 eliberat de pentru lipsă de probe.
Fiind respinsă cererea de constatare a nulității certificatului de moștenitori mai sus menționat a fost respinsă și cererea de a se constata că succesiunea defunctului le revine reclamanților în cote de 1/3 fiecare, întrucât aceasta nu are un caracter subsecvent.
În termen legal împotriva deciziei civile nr. 253 din 17.05.2007 au declarat recurs reclamanții, și.
Motivele de recurs se întemeiază pe disp.art. 304 pct. 7 cod pr. civilă și art. 304 pct. 9 cod pr. civilă. referitoare la anularea certificatului de moștenitor și anularea partajului voluntar ( art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă).
1). Prin certificatul de moștenitor nr. 256/1996 eliberat de, a cărui anulare au solicitat-o recurenții, s-a certificat calitatea de moștenitori legali a intimaților și de pe urma defunctei.
Întrucât a fost omis la moștenire soțul supraviețuitor, același notar a emis o încheiere de rectificare, în care a fost inclus ca moștenitor soțul supraviețuitor.
Instanța nu a reținut că această încheiere a fost emisă la 6 ani după eliberarea certificatului de moștenitor, între timp acesta producându-și efectele, fiind folosit de intimați în acțiunile în revendicare, intentate pe rolul instanțelor din județul
În această situație se impunea anularea acestui certificat de moștenitor de către instanță și eliberarea unui alt certificat care să cuprindă toți moștenitorii.
2) Actul de partaj a cărui anulare au solicitat-o recurenții, a fost încheiat ca o consecință a faptului că în momentul încheierii, recurenții aveau reprezentarea că era moștenitorul lui, fratele lui, autorul recurenților, ca urmare a descoperirii faptului că a renunțat la succesiune în favoarea lui, rezultă că la momentul perfectării contractului de partaj nu era moștenitor pentru a sta în calitate de copartajant.
A susține că sistarea indiviziunii s-a realizat prin sentința civilă nr. 11331/1994 este neconformă cu realitatea, întrucât a fost scos de la atribuire efectivă a obiectului partajului, contractul de partaj, adică însuși momentul partajului propriu-zis.
În aceste condiții se impune a se constata că nu avea calitatea de moștenitor la data perfectării actului de partaj, fapt recunoscut de către recurenți, care altfel nu ar fi contractat.
Instanța de apel a făcut confuzie, reținând că izvorul sistării indiviziunii îl reprezintă sentința civilă nr. 11331/1994 și nu actul de partaj voluntar din 25.05.1996.
Pentru considerentele expuse, au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Recurenții au învestit Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimații pârâți cu o acțiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de partaj voluntar autentificat prin -, pentru eroare obstacol asupra calității de erede a copartajantului asupra certificatului de calitate de moștenitor nr. 256/1996 eliberat de și a încheierii de rectificare a acestui certificat, cu nr. 5681/27.05.2002 pentru fraudă la lege.
Soluționând pe fond acțiunea Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr. 3456 din 11.04.2006, a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanți, sentință care a fost menținută și în apel.
Motivele de recurs, care se întemeiază pe disp.art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civilă, se referă la nulitatea absolută a actului de partaj și a certificatului de moștenitor, acte care nu au fost desființate de către două instanțe.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 36/1995 " În cazul în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului și determinarea acestora necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor".
În raport de aceste dispoziții legale a fost eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 256/1996 de către, de pe urma defunctei, având ca moștenitori și.
Întrucât a fost omis să fie trecut în certificatul de calitate de moștenitor soțul supraviețuitor, același birou notarial a emis o încheiere de rectificare, nr. 5621 din 27.05.2002, unde a fost trecut ca moștenitor și soțul supraviețuitor.
Întrucât între certificatul de calitate de moștenitor și certificatul de moștenitor propriu-zis nu există o diferență de natură juridică, nici de regim juridic, singura diferență că ultimul cuprinde bunuri succesorale și cotele ce se cuvin moștenitorilor, aceleași dispoziții legale se aplică atunci când anumite persoane se consideră vătămate în drepturile lor ( art. 88 din Legea 36/1995).
Potrivit art. 88 din legea 36/1995 " Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii".
La eliberarea certificatului de moștenitor a cărui anulare au solicitat-o recurenții, se constată că notarul a respectat întocmai dispozițiile art. 76 al.2 și 77 al.1 din Legea nr. 36/1995.
În instanță, așa cum s-a reținut la fond și în apel, singura problemă care a fost pusă în discuție, a fost acceptarea în termen a succesiunii.
Singura probă pe care au solicitat-o recurenții pentru a fi administrată a fost cea cu interogatoriu, care nu a fost administrată întrucât pârâții intimați nu s-au prezentat în instanță, acesta constituind un început de dovadă scrisă, dar nefiind susținut de celelalte probe ( recurenții nu au solicitat administrarea altor probe), se constată așa cum au reținut cele două instanțe, că această conduită reglementată de art. 225 cod pr. civilă nu poate constitui temei al nulității absolute a certificatului de moștenitor.
De altfel, au fost respectate întocmai dispozițiile Legii 36/1995 referitoare la emiterea certificatului de calitate de moștenitor.
Constatându-se în mod corect că certificatul de calitate de moștenitor nu este lovit de nulitate, implicit și încheierea de rectificare a certificatului de moștenitor nr. 256/1996 nu este lovită de nulitate.
Prin această încheiere s-a constatat că soțul supraviețuitor, care a fost omis în certificatul de moștenitor nr. 256/1996, are calitatea de moștenitor legal.
Celălalt motiv de recurs invocat de către recurenți vizează nulitatea absolută a actului de partaj pentru eroare obstacol, în privința calității de copartajant.
Conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 275 din 23.05.1996 de, reclamanții, și pârâtul au partajat prin bună învoială un teren în suprafață de 2400. situat în comuna, satul Vama Veche. La modul de dobândire se menționează că terenul a fost dobândit prin sentința civilă nr. 11331/1994 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă și irevocabilă.
După cum rezultă din actul de partaj voluntar, terenul a fost dobândit prin hotărâre judecătorească judecătorească și nu prin moștenire.
Izvorul sistării stării de indiviziune căruia i s-a pus capăt prin acest contract este cu totul și cu totul altul decât succesiunea.
Nici din examinarea certificatului de moștenitor nr. 581/1993 eliberat de pe urma defunctului nu rezultă o altă concluzie. În acest certificat a fost trecut ca făcând parte din masa succesorală dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 10 ha. dobândit în baza adeverinței nr. 906/1991 conform Legii 18/1991.Ori, terenul supus partajului, conform contractului de partaj voluntar nr. 275/1996, este intravilan în suprafață de 2400. dobândit prin hotărâre judecătorească.
În atare situație, în mod corect cele două instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada că actul de partaj voluntar fost încheiat de în calitate de moștenitor al lui ( care la rândul său renunțase la succesiunea fratelui ), ci în considerarea titlului de proprietate dobândit prin sentința civilă nr. 11331/1994 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În această situație, actul de partaj voluntar, nu este lovit de nulitate, cum de altfel au reținut în mod corect cele două instanțe.
În concluzie, decizia pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică, instanța aplicând corect legea și hotărârea a fost motivată în spiritul dispozițiilor art. 261 Cod pr. civilă.
Ca atare, curtea în baza dispozițiilor art. 312 cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, împotriva deciziei civile nr. 253/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenții reclamanți, domiciliați în B, Str.-.- nr.8, sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în C,-, - 1,.A,. 2,. 11, do miciliați în B,-, sect. 1, domicili8ați în B,-, sect. 6 și, domiciliat în 75179,. Nr. 36, Germania și cu domiciliul ales în B,-,. 6..3,. 12, sect. 2, împotriva deciziei civile nr.253 din 17.05. 2007 pronunțată de Tribunalul Constanta - secția civilă - în dosarul civil nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud.
10.06.2008
Dact.gref.
2 ex./13.06.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Costea Monica
