Anulare act. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul I recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/2008-
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Florica Roman |
- | - JUDECĂTOR 3: Elena Bocșe | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți și ambii cu domiciliul în Carei,-/A, județul S M și - - cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în Z, Cartier, nr. 1, - 27,. 2, județul S, domiciliată în Carei,-, județul S M, domiciliat în T,-,.B,. 3, județul T, domiciliat în T, str. -, nr. 22,.4, județul T și intimații pârâți PREFECTURA JUDEȚULUI S, S M, 25 Octombrie, nr. 1, județul S M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 152/Ap din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 1422 din 17 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1799/2006, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea acesteia pentru data de 22 ianuarie 2008 și respectiv 29 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1422/17.10.2006 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.1779/2006, a fost respinsă acțiunea reclamanților și împotriva pârâților - - S M, Prefectura Județului S M, - și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, acțiune înregistrată sub dosar nr.1696/2002, precum și acțiunea înregistrată sub dosar conexat nr.1723/2002 înaintată de reclamanții, - (născ. - ) împotriva pârâților - - S M, și, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.273/1997 încheiat între pârâții și și - - S M, precum și anularea Ordinului Prefectului nr.745/1997, cu restabilirea situației anterioare în cartea funciară. Totodată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Carei în reprezentarea Statului Român și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților de mai sus, față de această pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că a fost investită sub dosar nr.1779/R/2006 ca urmare a casării sentinței civile nr.259/2003 pronunțată inițial de Judecătoria Carei în dosar nr.1696/2002 precum și ca urmare a pronunțării regulatorului de competență sentința civilă nr.14/2006 a Curții de APEL ORADEA. Instanța de fond a mai reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că imobilul în litigiu a constituit proprietatea antecesorilor reclamanților din cele două dosare conexate și că a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950. Acest imobil a fost stăpânit în calitate de chiriași de către pârâții și începând din anul 1961 și apoi a fost cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare atacat de către cei doi pârâți, reținându-se de către prima instanță prin cererile depuse de către reclamanți la data de 28.07.1996 respectiv 15.07.1996 aceștia au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu și că abia la data de 21.10.1996 au solicitat restituirea în natură a imobilului, însă după împlinirea termenului legal prevăzut de art.14 din Legea nr.112/1995.
Față de această stare de fapt instanța de fond a apreciat că în speță sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art.9 din Legea nr.112/1995 și că în consecință contractul în litigiu a fost legal încheiat astfel că a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, inclusiv capătul de cerere subsecvent vizând anularea ordinului prefectului, reținând totodată prevederile Legii nr.215/2001 cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Statul Român prin Consiliul Local Carei.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal reclamanții, și -, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii acestora astfel cum a fost formulată, motivând în fapt că cererea de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995 a fost formulată în subsidiar, învederând instanței că reclamanții au solicitat în principal restituirea în natură a imobilului în litigiu, că vânzarea apartamentului în cauză s-a realizat mai înainte de soluționarea cererilor formulate de reclamanți în temeiul Legii nr.112/1995, că părțile contractante au fost rea credință cunoscând că reclamanții au formulat asemenea cereri și că în mod eronat s-a respins cererea de anulare a ordinului prefectului prin greșita aplicare a prevederilor Legii nr.18/1991.
Prin decizia civilă nr. 152/Ap din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.1422/17.10.2006 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.1779/2006 în contradictoriu cu intimații pârâți - -, PREFECTURA JUD.S M, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B reprezentat prin DGFP S M și și, și în consecință:
A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea reclamanților și din dosar înregistrat inițial sub nr.1696/2002 al Judecătoriei Carei, precum și acțiunea reclamanților și din dosar conexa nr.1723/2002 al Judecătoriei Carei, ambele rejudecate sub dosar nr.1779/2006 al Judecătoriei Carei, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.273/21.02.1997 încheiat între pârâții - și și, având ca obiect imobilul situat în municipiul Carei, str.- nr.6. județul S M, s-a anulat Ordinul Prefectului Județului S M nr.745/01.10.1997 și art.2 din anexa la Ordinul nr.745/01.10.1997, fiind dispusă restabilirea situației anterioare în CF nr.6847 Carei sub nr.top.429 și 430.
Intimații pârâți și, au fost obligați la plata către apelanții reclamanți a sumei de 1425 lei Ron cheltuieli de judecată, iar pe intimata pârâtă - - a fost obligată la plata către apelanți a sumei de 1425 lei Ron.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.273/1997 încheiat între vânzătorul - - S M și cumpărătorii și, acesta a fost încheiat la data de 21.02.1997. La acea dată erau în vigoare dispozițiile art.6 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, aprobate prin nr.20/17.01.1996 republicată la data de 18.02.1997 (prin urmare anterior încheieri contractului în cauză), prevederi legale potrivit cărora "dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art.9 din lege, îl au numai chiriașii care, având un contract valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii".
Sub acest aspect tribunalul a reținut că, așa cum rezultă și din cuprinsul contractului de închiriere nr.91/1996 (filele nr.18-20 idem), pârâții și au încheiat acest contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data de 01.05.1996 și până la data de 01.05.2001, contractul fiind înregistrat la data de 15.05.1996.
Dispozițiile legale evocate mai sus se referă însă la persoane care avea contracte de închiriere încheiate în mod valabil la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, adică la data situată în termen de 60 de zile de la momentul publicării acestei legi, 29.11.1995. În consecință, tribunalul a reținut că în speță contractul de închiriere de care se prevalează pârâții și a fost încheiat la o dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.112/1995.
instanța de apel a mai reținut că la data de 26.07.1996 reclamanții și - (filele nr.144-146 idem) au solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii nr.112/1995 Carei restituirea imobilului în litigiu, precizând în mod expres că solicită acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri numai în ipoteza imposibilități restituirii în natură a imobilului în cauză.
În condițiile în care cererea reclamanților a rămas nesoluționată până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare atacat în prezenta cauză, tribunalul a constatat că încheierea contractului în litigiu s-a realizat în mod nelegal cu încălcarea prevederilor normative în materie, iar că adresa nr.504/1997 a Primarului municipiului Carei (fila nr.14 idem) nefiind de natură să acopere această nulitate.
În acest context tribunalul a mai constatat că în mod nelegal prima instanță a considerat că pârâții cumpărători și beneficiază de prevederile art.46 din legea de mai sus și a reținut buna-credință a părților contractante, atâta timp cât la data încheierii contractului atacat (21.02.1997) fusese republicată de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 (18.02.1997), tribunalul reținând și aplicabilitatea principiului "nemo censetur ignorare legem", în condițiile în care cumpărătorii erau în cunoștință de cauză cu privire la data încheierii contractului lor de închiriere, iar în privința vânzătorului - - SMs -a făcut dovada notificării către acesta din urmă a solicitării reclamanților de restituire în natură a imobilului în litigiu precum și a faptului că cererea reclamanților formulată în temeiul Legii nr.112/1995 nu fusese încă soluționată.
În consecință, față de cele de mai sus instanța de apel a admis apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților și a cheltuielilor de judecată ocazionate apelanților reclamanți în ciclurile procesuale generate pe parcursul soluționării prezentei cauze, obligând totodată la cheltuieli de judecată în temeiul art.274 și următoarele raportat la art.298 Cod procedură civilă și pârâta - - S M, raportat la poziția procesuală adoptată de către aceasta din urmă în cursul procesului.
Împotriva acestei decizii, în termen și cu respectarea formelor legale au declarat recurs pârâții și, care au solicitat modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În motivarea recursului au susținut recurenții că locuiesc imobilul din litigiu din anul 1961, contractele de închiriere au fost periodic reînnoite în această perioadă, astfel greșit reținut instanța de apel că pârâții nu dețineau contract de închiriere valabil. De asemenea, au invocat recurenții că în speță erau îndeplinite toate condițiile cerute de art. 9 din Legea nr. 112/1995, cu respectarea cărora recurenții au cumpărat imobilul din litigiu.
Recurenta - - a cerut modificarea deciziei doar cu privire la înlăturarea sa la obligarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1425 lei, motivând că recurenta nu a fost în culpă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a vândut imobilul pentru care Primăria și-a dat acordul la înstrăinare, această instituție fiind singura ce deținea date despre regimul juridic al imobilului.
Intimații, și - s-au opus admiterii recursurilor.
Astfel, din probele administrate, au susținut intimații, rezultă că atât vânzătoarea - - cât și pârâții știau că imobilul a fost revendicat de foștii proprietari și astfel au încheiat contractul cu rea-credință.
Astfel la dosar există, adresa Consiliului Județean SMc omunicată Consiliului Local Carei și - - prin care atrage atenția să nu se vândă imobilul până la soluționarea cererilor de restituire formulate de foștii proprietari.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și sub aspectul nulităților de ordine publică, Curtea constată următoarele:
Tribunalul Satu Marea anulat contractul de vânzare-cumpărare al pârâților recurenți reținând reaua-credință a acestora, constând în ignorarea unor dispoziții legale și nedeținerea de către aceștia a unui contract de închiriere valabil și în vigoare la data cumpărării.
Ambele rețineri sunt greșite.
Recurenții locuiesc apartamentul din litigiu din anul 1961, contractul de închiriere fiindu-le reînnoit de-a lungul acestei perioade.
Forma scrisă a contractului de închiriere este cerută de lege "ad probationem" și nu "ad validitatem". Prin urmare, chiar dacă la data cumpărării recurenții nu dețineau contract de închiriere în formă scrisă, cu referire la perioada respectivă, contractul de închiriere anterior era prorogat legal, în condițiile art. 1452 Cod civil, existând astfel un contract valid și valabil între Statul Român, atunci proprietar, și pârâții recurenți contract care permitea acestora să cumpere apartamentul în temeiul Legii nr. 112/1995.
Cu privire la reaua-credință a cumpărătorilor recurenți, la care face referire intimații în întâmpinare, Curtea reține că aceasta nu a fost dovedită în speță.
B sau reaua-credință este o stare de fapt, iar dispozițiile art. 1899 cod civil obligă pe cel ce invocă reaua-credință să o dovedească.
În cauză, din nici o probă administrată, nu rezultă reaua-credință a chiriașilor cumpărători.
Aceștia au locuit imobilul din anul 1961, Statul Român era proprietar, înscris în cartea funciară ca atare, iar reclamanții nu l-au notificat și nici nu au probat că recurenții au avut cunoștință de împrejurarea că foștii proprietari au revendicat imobilul.
Reaua-credință a vânzătorului, Statului Român prin reprezentanții săi, este evidentă și nu comportă discuții.
Art. 46 din Legea nr. 10/2001, vorbește de buna-credință a ambelor părți contractante, ca excepție de la principiul restituirii imobilelor foștilor proprietari.
Apreciem că în cauză este incidentă această excepție, nu există dovezi că adresele privind indisponibilizarea imobilului (la care se referă intimații) ar fi ajuns la cunoștința chiriașilor, aceștia ocupau imobilul și l-au cumpărat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Împrejurarea că imobilul nu a fost solicitat în natură de foștii proprietari nu are relevanță în cauză.
Imobilul a fost preluat abuziv de Statul Comunist de la foștii proprietari, antecesorii reclamanților, iar restituirea acestuia în natură este paralizată de cumpărarea lui, cu bună-credință de către chiriași, astfel foștilor proprietari li se cuvin doar măsurile reparatorii prin echivalent, prevăzute de legea de retrocedare.
Prin urmare, pentru imobilul din litigiu, înscris în prezent în CF 6847 Carei, în proprietatea recurenților, a cărui titlu Curtea îl reține ca fiind valabil, succesorilor foștilor proprietari li se cuvin despăgubiri ce urmează a fi cuantificate și plătite acestora conform Legii nr. 247/2005 și OUG nr. 81/2007.
Față de cele de mai sus și recursul - - este fondat, respingerea acțiunii reclamanților înlăturând obligarea societății la cheltuieli de judecată.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă se va admite recursul pârâților, se va modifica decizie instanței de apel în sensul respingerii apelului și menținerii în tot a sentinței de fond.
Cheltuielile de judecată, deși s-au solicitat, recurenții nu au dovedit cuantumul acestora, astfel nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursule civile declarate de recurenții pârâți și ambii cu domiciliul în Carei,-/A, județul S M și - - cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în Z, Cartier, nr. 1, - 27,. 2, județul S, domiciliată în Carei,-, județul S M, domiciliat în T,-,.B,. 3, județul T, domiciliat în T, str. -, nr. 22,.4, județul T și intimații pârâți PREFECTURA JUDEȚULUI S, S M, 25 Octombrie, nr. 1, județul S M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S M, Romană, nr. 3-5, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 152/Ap din 29 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în tot:
Respinge apelul declarat de reclamanții, și, în contradictoriu cu intimații și, - -, PREFECTURA JUDEȚULUI S M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, împotriva sentinței civile nr. 1422 din 17 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1799/2006, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie- judecător R -19.02.2008
- dactilografiat grefier -22.02.2008-2 ex.
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Florica Roman, Elena Bocșe
